Poezia Cuvant, de Tudor Arghezi referat







Cuvânt
Tudor Arghezi
Poezia "Cuvânt", de Tudor Arghezi, deschide volumul "Cărticica de seară", fiind o operă lirică, o artă poetică.
Opera lirică este opera în care poetul, prin intermediul eului liric, îşi exprimă în mod direct ideile, sentimentele, emoţiile, cu ajutorul figurilor de stil şi al imaginilor artistice.
Titlul poeziei, "Cuvânt", un substantiv nearticulat, face referire la tema poeziei şi orientează discursul liric.
Poezia este o artă poetică, o operă literară în care sunt reflectate principiile şi concepţia despre artă a creatorului prin intermediul mijloacelor artistice.
Astfel, titlul poate fi interpretat drept prefaţă, "cuvânt înainte", o introducere în lumea cărţii, dar poate semnifica şi actul creaţiei, lumea imaginară a acesteia.
Poezia este alcătuită din trei strofe, inegale ca număr de versuri (13, 5, 10) şi un vers final, despărţit de restul poeziei printr-o pauză grafică.
Eul liric îşi face simţită prezenţa pe tot parcursul discursului liric, prin mărci lexico-gramaticale: verbe şi forme pronominale la persoanele I şi a II-a: "vrui", "-ţi", "fac", "am ales", "am voit", "mi", "nu ştiu", "aş fi voit", "să fac", "să strecor", "dumitale, "să culeg", "să caut", "nu ştii", am răscolit".
Tot o marcă a prezenţei eului liric este adresarea directă către cititor ("cititorule" - substantiv în cazul vocativ).
Încă din prima strofă se evidenţiază această relaţie dintre creator şi cititor. Darul pe care creatorul îl face cititorului, "o cărticică", este o valoare spirituală; folosirea diminitivului "cărticică" ne poate sugera ideea că lumea cuprinsă între paginile sale este o lume minisculă, un univers "al boabei şi al fărâmei". Pentru a crea acest univers, eul liric se inspiră din viaţă, surprinsă în toate manifestările sale. Se observă orientarea spre o lume minusculă (a micilor vieţuitoare):
"Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule."
Această lume a micilor vieţuitoare, care îl inspiră pe poet,este asociată cu instrumentele muzicale, o modalitate de a sugera muzicalitatea creaţiilor poetice:
"Mi-a trebuit un violoncel:



Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă,
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Şi nu mai ştiu..."
Tot aici se evidenţiază vocaţia demiurgică a creatorului; el pare să recreeze lumea, să-i dea alte sensuri (de fapt, creează o lume nouă, imaginară, pornind de la cea reală).
În strofa a doua se continuă această idee că realitatea prezentată în opera literară este transfigurată artisic:
"Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe-un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Până-n mâna, cititorule, a dumitale."
Sentimentul pe care eul liric îl are faţă de acela care îi va citi creaţia este cel de respect, fapt sugerat prin folosirea pronumelui personal de politeţe "dumitale".
Strofa a treia surprinde, prin intermediul unei înşiruiri de metafore, elemente ale universului imaginat de eul liric:
"Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o ţandără de curcubeie,
Măcar niţică scamă de zare,
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
Aş fi voit să culeg drojdii de rouă
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei şi cenuşa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu ştii de unde şi cum."
Versul final: "Am răscolit pulberi de fum..." evidenţiază inefabilul actului de creaţie, unicitatea lui, dar şi neliniştile, incertitudinile pe care le implică.
Idei similare acestei creaţii identificăm într-o altă artă poetică a lui Arghezi, poezia "Testament".
Pentru a-şi transmite ideile şi sentimentele, eul liric apelează la figuri de stil precum: metafore, repetiţii, enumeraţii, epitete, inversiuni.
Prozodia poeziei se remarcă prin originalitate. Măsura versurilor este inegală; rima este predominant împerecheată, dar, la un număr inegal de versuri, apare câte un vers liber (fără rimă).
Deoarece poetul, prin intermediul eului liric, îşi transmite în mod direct concepţia despre actul creaţiei, apelând la imagini artistice şi figuri de stil, poezia "Cuvânt" , de Tudor Arghezi, este o operă lirică, o originală artă poetică.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu









Scriitori romani