Urmatoarea oda erotica e a unui autor misterios catre una din frumusetile epocii. Ea se canta de toti in saloane si pe strazile Bucurestilor:
"Scoate capul la fereastra.
Frumoasa cin-a noastra.
Sa vad chipul tau frumos.
Stea din cerul neguros.
Fata alba ca tulpanul:
Dragostea ne vine anul,
Caci d-un an si seapte luni
Ma porti, puica, cu minciuni.
Aseara trecui calare
Pe la poarta ta cea marc
Si-ti zarii rochita-n poale
Cusuta cu naturale.
Naturale de fir.
La mijloc cu trandafir.
Trandafir cu trei boboci
Ce cu foc din ochi ii coci. "
Aceasta poezie este expresiunea simtamantului si cugetarilor din viata intima. in viata publica, cugetari si sintaminte erau cazute. Forma ce luau era barbara, estetica necunoscuta. Nu mai era nimic roman, nimic marinimos. Si cand cea din urma scanteie de viata romaneasca si de vitejie luci si se stinse pe fruntea lui Domnul Tudor [Vladimirescu] sub cutitul lui Ipsilante, iata trista si degradata voce ce se auzi in limba muzelor romane, despuiate de fragezimea farmecului lor:
"Vai! saracii amautii,
Cum ii kesagesce turcii!
Aideti, frati, sa traim bine.
Sa traim tot pentru noi,
Caci curand vremea ne vine Incarcata de nevoi. "
D. Bolintineanu
[Textul de mai sus este scris pe o foaie volanta. El este reprodus identic intr-un caiet (noi nu-l mai trascriem inca o data), in care caiet continua cu alte comentarii despre: ]
De la revolutia din 1821 incoace. In timpul revolutiunii din 1821 poezia romana dormia in orase. Entuziasmul national nu se exprima indestul, nici cu puterea ce-i crea marile enimente. Tot ce au produs orasele este un mars, care exprima simtamintele mercenarilor straini niti a se bate contra turcilor, ceva de egoist ce miroase a pleasca:
.Aideti, frati sa traim bine.
Sa traim tot pentru noi.
Caci curand vremea ne vine Incarcata de nevoi.
*
Pom eram si frunza rde.
Si rdeata mi-se perde
Pom eram eu, pom
*
Vai, saracii amauti.
Cum ii chesagesce turcii!"
In campie insa, rasunau doinele care exprimau suferinta poporului din partea grecilor si boierilor, cantece pline d-o profunda tristeta, dar fara energia ceruta popoarelor in lupta pentru libertate. Cu toate astea, [a]paru un mare poet roman. Acesta fuse Tudor Vladimirescu. Operele sale sunt patrioticele lui proclamatiuni catre poporul roman, chiemandu-l la arme, pentru dezrobirea patriei. Erau doua idei, doua interese diferite, doua revolutiuni, aliate momentan, dara care se devorara una pe alta mai tarziu. Romanii se aliau cu grecii ca sa goneasca pe greci din tara. Cei din urma se aliau cu romanii, impinsi de rusi, ca in numele libertatii sa [] pe romani. Fructul nu era parguit [] erau inchise. Astfel se explica lipsa cantecelor de libertate in acea epoca.
Vacarestii murmurau, in aerul dulce al patriei si al libertatii, cantecele lor gratioase, imitate de la poetii greci antici. Beldiman, Konachi si alti poeti ai Moldoi, introdusesera scoala poetica greaca clasica. Nu era inca nimic roman in poezie, afara de cantecele poporane, care dezmierdau populatiunile tarane, dar care nu se intindeau peste barierele oraselor, care nu intrau in saloanele boierilor, tocmai pentru ca nu aau stmantul strain. Ocupatiunca tarilor de rusi, dupa care ni Regulamentul [organic], mari caderea muzelor. Iata ce era poezia atunci:
"Ah, iubita, tu frumoasa.
Ce esti din prosti muritori,
Te-ai sadit ca trandafirul
Intre celelalte flori.