- tema: Lumi fantastice -
Definitie: Basmul este specia epicii populare si culte; cu larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare pozitive (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri zmei, vrajitoare etc, pe care le\'biruiesc in cele din urma. Basmul are formule specifice initiale, mediane si finale, metafore tipice si personaje cheie pentru actiunea narativa. Fantasticul este construit prin imbinarea realului cu fabulosul, iar naratiunea se impleteste cu dialogul si descrierea.
Termenul \"basm\" ne din slava veche, de la \"basm\", care inseamna \"nascocire \", \"scornire \".
Trasaturile basmului:
. ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind crai, imparati si imparatese, feti-frumosi si fiice de crai, Muma-padurii, zmei sau balauri infricosatori;
. perspectiva temporala si perspectiva spatiala sunt fabuloase, manifestandu-se timpul mitic (un timp al credintelor populare) si spatiul nemarginit, imaginat peste mari si tari, la capatul lumii sau pe taramul celalalt;
. impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral al basmelor;
. actiunea esentializeaza lupta dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul consta totdeauna in triumful valorilor pozitive asupra celor negative;
. personajele sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale (miraculoase) si putandu-se metamorfoza in animale, te, insecte sau obiecte ori pot reina prin leacuri miraculoase, daca sunt omorati; relatia acestora cu protagonistul reflecta sprijinul acordat pentru inngerea raufacatorilor si se numesc donatori (eroi supranaturali care-i ofera un obiect miraculos pentru a-l ajuta la nevoie) sau ajutoare/mistagogi (personaje nazdravane care-l. sprijina neconditionat);
. protagonistul (personajul principal) este mesagerul fortelor binelui, aflat in conflict cu antagonistul (personajul malefic/raufacatorul/antieroul), lupta purtandu-se in numele valorilor morale si spirituale ancestrale ale poporului roman; personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa innga obstacolele puse in cale cu scopul de a demonstra rtuti etice exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia si conduce propria gospodarie;
. ca mijloace de compozitie, basmele contin formule specifice initiale, mediane si finale, metafore tipice pentru actiunea narativa;
. cifra trei este un simbol cu incarcatura magica si cu forta pentru depasirea probelor si inngerea obstacolelor la care este supus personajul principal din basm;
. basmul cultiva inalte principii morale esentiale ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, tejia prin personajele pozitive si condamna nedreptatea, rautatea, minciunaIntruchipate de raufacatori (zmei, balauri, Muma-P adurilor, spani etc).
Pasiunea lui Ion Creanga (1839-l889) pentru literatura populara a facut posibila scrierea unor basme in care autenticitatea folclorica se imbina in mod miraculos cu plasmuirea artistica a realitatii, fantasticul fiind umanizat si puternic indidualizat. \"Povestea lui Harap-Alb\" a aparut la 1 august 1877, in resta junimista \"Convorbiri literare\", fiind apoi reprodusa de catre Eminescu in ziarul \"Timpul\"..
\"Povestea lui Harap-Alb\" se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor identificat, pe Ion Creanga.
Fantasticul este construit prin impletirea elementelor realiste cu cele fabuloase, ca specific ancestral (stravechi) al basmelor, insa, in aceasta proza narativa, Creanga imbina supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, de unde reiese si originalitatea a acestei creatii. Personajele sunt reale si fabuloase, iar relatia acestora cu protagonistul reflecta sprijinul acordat pentru inngerea raufacatorilor (personaje antagoniste) si se numesc donatori (eroi supranaturali care-i ofera un obiect miraculos pentru a-l ajuta la nevoie) sau ajutoare/ mistagogi (personaje nazdravane care-l sprijina neconditionat). Protagonistul (personajul principal) este in conflict cu antagonistul ^ (personajul malefic/raufacatorul/antieroul) si iese totdeauna inngator in lupta prind cultivarea valorilor morale si spirituale ancestrale ale poporului roman. Formulele initiale, mediane si finale, precum si obiectele miraculoase argumenteaza, alaturi de imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea, specia literara a basmului cult.
\"Povestea lui Harap-Alb\" poate fi si un bildungsroman, intrucat fiul craiului evolueaza de la adolescentul naiv, cu incredere excesiva in propriile calitati, la tanarul chibzuit si destoinic, maturizat prin depasirea tuturor piedicilor ite in cale si neaparat necesare dobandirii experientei de ata.
Semnificatia titlului \"Harap-Alb\" reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana: \"Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate intampla\". Naiv, lipsit de experienta si excesiv de «credul, fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului: \"D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb, aista ti-i numele, si altul nu\". Numele este un oximoron, avand sensul de \"rob alb\", deoarece \"harap\" inseamna \"negru, rob\". Devenit sluga Spanului, isi asuma si numele Harap-Alb pe care i-l daduse acesta, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El dene robul-tigan (pana la jumatatea secolului al XlX-lea in Moldova si Tara Romaneasca tiganii erau robi-), desi era alb, ajungand in cea mai umila ipostaza umana.
(Constructia si momentele subiectului)
Ca in orice basm, actiunea se deruleaza linear, cu eroi si motive populare, iar ca modalitate narativa, incipitul este reprezentat de formula initiala tipica: \"Amu cica era odata\". \"Povestea lui Harap-Alb\" este insa un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creanga, perspectiva narativa fiind aceea de, narator omniscient (heterodiegetic). Naratiunea la persoana a IH-a imbina supranaturalul cu ul real, armonizand eroii fabulosi cu personajele taranesti din Humulestiul natal al autorului. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului si focalizarea \"din spate\" sau focalizare zero.
Actiunea reliefeaza conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul edentiaza triumful valorilor pozitive asupra celor negative, \"toate aceste elemente fiind specifice basmului
Expozitiunea reflecta fabulosul, prin plasarea actiunii intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii, in timp mitic. Asadar, relatiile temporale si spatiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic si a spatiului imaginar nesfarsit: \"Amu cica era odata intr-o tara\" un crai care avea trei feciori si un singur \"frate mai mare, care era imparat intr-o tara mai indepartata\", pe nume Verde imparat. Cei doi frati nu se vazusera de multa vreme, iar verii nu se cunoscusera intre ei, pentru ca imparatia fratelui mai mare era \"tocmai la o margine a pamantului\", iar fratele mai mic traia \"la alta margine\". in acest cadru spatio-temporal mitic se deruleaza - intr-o inlantuire cronologica - intamplarile realiste si fabuloase in care sunt implicate personajele basmului.
Verde imparat ii cere fratelui sau, craiui, sa-i trimita \"grabnic pe cel mai vrednic\" si teaz dintre fin sai, ca sa-i urmeze la tron, intrucat el avea numai fete. Ca sa-i puna la incercare, pentru a vedea care dintre feciori \"se simte destoinic a imparati peste o tara asa de mare si bogata ca aceea\", craiul se imbraca intr-o piele de urs si se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs si se intorc rusinati la curte* craiului, care, dezamagit de neputinta lor, rosteste moralizator: \"nici tu nu esti de imparat, nici imparatia pentru tine\", ceea ce edentiaza elementele realiste ale basmului.
Mezinul, impresionat de amaraciunea tatalui, se duce in gradina \"sa ga in inima sa\". O batrana ii cere pomana si, dupa ce fiul craiului o miluieste cu un ban, il sfatuieste sa ceara tatalui sau \"calul, armele si hainele cu care a fost el mire\", desi acestea sunt intr-o stare degradata, apoi sa puna o tava cu jaratic in mijlocul hergheliei ca sa aleaga acel cal care va veni \"la jaratic sa manance\". Urmand intocmai sfaturile babei, mezinul pleaca la drum, luand sectiune din partea tatalui si, prin dreptul podului, \"numai iaca ii iesa si lui ursul inainte\". Trece cu bine de aceasta prima proba, primeste binecuvantarea parintelui sau si pielea de urs in dar, impreuna cu sfatul ca in calatoria lui sa se fereasca \"de omul ros, iara mai ales de cel span\". Ca trasaturi ale basmului, sunt prezente aici formule initiale tipice si cifra magica trei, care fac posibila depasirea primei probe de catre eroul principal. Podul este simbolul trecerii de la adolescenta spre maturitate, de la o etapa existentiala la alta, traversarea fiind posibila intr-un singur sens, fara putinta de intoarcere. Pretuirea valorilor morale stravechi este ilustrata de hainele, armele si calul cu care craiul fusese mire, semnificand faptul ca eroul mosteneste experienta spirituala a tatalui.
Intriga se defineste, mai ales, in ul real al intamplarilor. Fiul craiului si calul pleaca la drum, basmul continuand cu formule mediane tipice, \"si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua\" pana cand intalnesc in codru \"un. om span\" care se ofera drept \"sluga la drum\". Voinicul il refuza de doua ori, dar a treia oara spanul ii iese in cale \"imbracat altfel si calare pe un cal frumos\" tocmai cand fiul craiului se ratacise prin codrii intunecosi. Se poate identifica aici motivul labirintului, incrucisarea incurcata a cararilor .presupune capabilitatea drumetului de a gasi calea cea buna, iesirea la lumina. Deprins sa urmeze sfatul parintelui sau, acela de a nu se insoti cu omul span, dar pentru ca ii mai iesisera in cale toca doi, el se gandeste ca \"aiasta-i tara spanilor\" si-l angajeaza drept calauza. in aceasta secventa narativa este inclusa o pauza descriptiva, care intrerupe povestirea si descrie codrii desi si intunecosi, ce contureaza un peisaj de basm
Ajunsi la o fantana care \"nu avea nici roata, nici cumpana, ci numai o scara de coborat pana la apa\", Spanul intra inauntru, umple plosca, apoi il indeamna pe fiul craiului sa coboare si el ca sa se racoreasca. Tanarul il asculta pe Span, dar acesta tranteste capacul peste gura fantanii si-l ameninta ca daca nu-i povesteste totul despre el, \"cine esti, de unde i, si incotro te duci\", acolo ii vor putrezi oasele. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura \"pe ascutisul palosului\" ca va fi sluga supusa a Spanului, care se va da drept nepotul imparatului si ca va pastra taina \"pana cand va muri si iar va ina\", anticipand astfel finalul basmului, procedeu numit prolepsa. Spanul ii da voinicului numele Harap-Alb, care-l va sluji cu loialitate, respectandu-si juramantul facut. Motivul fantanii situate in interiorul labirintului simbolizeaza taina nasterii/ renasterii protagonistului care capata o noua identitate: inauntrul putului a intrat feciorul de crai si a iesit sluga Spanului, pe nume Harap-Alb.
Desfasurarea actiunii incepe odata cu sosirea celor doi eroi la palatul imparatului Verde, unde Spanul se da drept nepotul sau si, infumurat peste masura, il trimite pe Hafap-Alb sa stea la grajduri, sa aiba grija de cal, ca altfel va fi \"vai de pielea ta\", dandu-i si o palma - \"ca sa tii minte ce ti-am spus\"-, ca altfel \"prinde mamaliga coaja\". De remarcat este aici elipsa narativa, adica trecerea sub tacere a secventei calatoriei facute de erou ca sluga a Spanului pana la imparatia unchiului sau, naratorul obiectiv sugerand numai ca aceasta s-a efectuat.
Secventa narativa care ilustreaza sederea la curtea imparatului Verde este structurata in mai multe episoade inlantuite, care, ca in orice basm, se constituie in tot atatea probe fabuloase la care este supus protagonistul, intr-o zi, avand la masa \"niste salati foarte minunate\", care se obtineau cu multa greutate, Spanul ii porunceste slugii sa-i aduca acele bunatati din gradina ursului. Calul fabulos il duce in zbor pe Harap-Alb la Sfanta Duminica, iar aceasta il ajuta sa-st indeplineasca misiunea si sa treaca proba. Urmatorul episod are loc dupa alte cateva zile, cand imparatul ii arata Spanului niste pietre pretioase foarte frumoase, iar acesta isi trimite sluga sa-i aduca \"pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc\'\'. Din nou, Sfanta Duminica il ajuta pe Harap-Alb sa ia pielea si capul cerbului pe care se aflau nestematele si sa le duca Spanului, eroul trepand cu bine si aceasta proba fabuloasa. Prin urmare, ca in orice basm, eroul principal are ca ajutoare (personaje nazdravane care-l sprijina neconditionat-M.M.) pe cei mai buni prieteni, calul fabulos si Sfanta Duminica. De altfel, fiecare dintre acesti doi eroi poate avea si rol de mistagog (care indruma neofitul, maestru spiritual-«.«.), asa cum se releva in unele exegeze (interpretari) literare .
Dupa un timp, imparatul da un ospat in cinstea nepotului sau, la care inta imparati, crai, voievozi \"si alte fete cinstite\". in timpul petrecerii, incitat de povestile bizare despre fata imparatului Ros, Spanul ii porunceste lui Harap-Alb sa i-o aduca degraba pe aceasta tanara, ca altfel \"te-ai dus de pe fata pamantului\". Harap-Alb, gandindu-se la sfatul pe care i-l daduse tatal sau, acela de a se feri de omul span si de omul ros, este inspaimantat, gandu-se calului: \"parca dracul vrajeste, de n-apuc bine a scapa din una si dau peste alta\", apoi pornesc impreuna catre Rosu imparat.
Secventa narativa a calatoriei, combinand realul cu fabulosul, este alcatuita din mai multe episoade, in care se manifesta alta trasatura specifica basmului si anume aceea a prezentei donatorilor. Acestea sunt fiinte de basm, pe care protagonistul le ocroteste in calea sa si care-i dau un obiect, o unealta cu efect miraculos, care-l ajuta in depasirea probelor sau chiar ii salveaza ata. Pe un pod, Harap-Alb intalneste o nunta de furnici si\' trece prin apa ca sa curme \"ata atator gazulite nenovate\". Regina furnicilor ii da voinicului o aripioara, pentru ca atunci cand va crede ca are nevoie de ea sa-i dea foc. Dupa un timp, calatorii vad un roi de albine care se invarteau bezmetice, neavand pe ce sa se aseze. Atunci, Harap-Alb isi scoate palaria, o asaza pe pamant cu gura in sus, iar albinele se ingramadesc acolo.Voinicul ciopleste un bustean si le face adapost, dupa care craiasa albinelor ii da o aripa, ca, in caz de nevoie, Harap-Alb sa-i dea foc si ea ii va veni in ajutor. Regina furnicilor si craiasa albinelor sunt, asadar, personaje donatori.
