POVESTEA LUI HARAP-ALB - Basm de Ion Creanga referat





POVESTEA LUI HARAP-ALB - Basm de Ion Creanga, publicat in revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi, intr-un interval de timp scurt, in ziare si calendare: "Timpul", august 1877, "Curierul de Iasi", aprilie-mai 1878, "Calendarul bunului econom pe anul 1879" (Sibiu). Tiparirea basmului in toate cele trei provincii romanesti a contribuit la larga lui difuzare. Numarul mare de variante culese ulterior in Ardeal atesta faptul ca, prin calendarul de la Sibiu basmul a patruns in lumea satului transilvanean. In timpul vietii autorului, basmul mai apare si in traducere germana, in "Rumanischc Revue", II, . In volum apare postum, pentru prima oara in . De atunci este nelipsit in reeditarile povestilor lui Creanga.

Unul dintre momentele de varf ale creatiei lui Creangă Povestea lui Harap-Alb a fost considerata "cel mai frumos basm [] din intreaga noastra literatura" (Ovidiu Barlea), un "veritabil Bildungsroman fantastic al epicii noastre" (George Munteanu), "o naratiune cu adevarat emblematica pentru intregul scris" al lui Creangă (Nicolae Constantinescu). Fiind un text complex, interpretarea sa poate merge pe cel putin trei paliere. Primul poate fi al sensurilor morale pe care basmul cult, ca si cel popular, Ie contine. Dincolo de acest strat de suprafata se poate depista o constructie extrem de solida si de rafinata.

In fine, un alt nivel ar putea fi cel al semnificatiilor de profunzime ale textului, care duce spre lumea miturilor si riturilor stravechi. George Calinescu, la fel ca si alti exegeti, considera, pe buna dreptate, ca basmul lui Creangă e un mod de a dovedi faptul ca "omul de soi bun se vadeste sub orice strai". Asadar, pana in final binele invinge raul, bunatatea si omenia triumfa asupra rautatii si a urii. Acest prim nivel de interpretare activeaza una dintre functiile de baza ale textului, cea paideutica, functie esentiala atat in basmul popular, cat si in cel cult. Observatia prilejuieste discutia asupra modelelor folclorice ale Povestii lui Harap-Alb. Este evident ca aceasta este construita pe schema epica a basmului popular.

Variantele populare inrudite se integreaza tipurilor 531+513 din catalogul international A. Aamc-St.Thompson. Lazar Saineanu include textul lui Creangă

In "ciclul ispravilor eroice", Jean Boutiere compara variantele romanesti cu versiunile straine ale tipului, scotand in evidenta tocmai similitudinile dintre acestea si Povestea lui Harap-Alb, George Calinescu argumenteaza ideea ca textul lui Creangă "e un basm dintre cele mai autentice si cu sabloane, unele pluri-milenare si de o circulatie euro-asiatica larga". Analiza folcloristica riguroasa intreprinsa de Ovidiu Barlea confirma aceste idei, aratand ca "organicitatca variantei lui Creangă este verificata de insesi variantele folclorice ale basmului". Este de remarcat insa faptul ca aceste variante populare, inrudite realmente cu Povestea lui Harap-Alb, sunt toate ulterioare basmului lui C, ceea ce conduce la ideea ca textul humulesteanului a avut un impact deosebit asupra cititorilor si / sau ascultatorilor, dupa publicarea sa, impact datorat in cea mai mare masura faptului ca acesta "inglobeaza, insumeaza intr-o constructie perfect inchegata, rotunda, toate ingredientele necesare, stiute pentru ceea ce trebuie sa fie (si este) un basm fantaslic.[..]l Nimic nu este omis, nimic nu prisoseste, totul e asezat la locul sau []

Toate motivele tipice de basm, de o extrema arhaicitate, sunt asamblate intr-o constructie epica ce urmeaza neabatut legile categoriei folclorice respective. Multe dintre cele 31 de functii identificate de V. I. Propp ca fiind caracteristice basmului fantastic sunt prezente in Povestea lui Harup-Alb. Mai mult decat atat, toate cele 7 personaje ale basmului (eroul, raufacatorul, donatorul, ajutorul, fata de imparat si tatal ci, trimitatorul, falsul erou) sunt perfect reprezentate in povestea lui Creangă" (Nicolae Constantinescu). Concluzia care se impune de la sine este aceea ca ne aflam in fata unui basm tipic, construit pe model folcloric. Or, tocmai la acest palier al constructiei, intervine originalitatea prozatorului. Soliditatea si totodata modernitatea constructiei, atat la nivelul intregului text, cat si la nivelul personajelor, farmecul limbii, umorul dialogurilor, adancimea cugetarii exprimate adesea aforistic sunt doar cateva elemente care particularizeaza basmul humulesteanului.



In simplificarea si sistematizarea materialului folcloric, in tehnicile de inlantuire a secventelor (comparabile cu cele cinematografice), in dramaticitatea situatiilor imaginate, Cornel Regman vede un "ambitios plan" de a face din povestire o forma a creatiei care depaseste cu mult modelul folcloric. Receptarea actuala a lui Creangă se situeaza, in cea mai mare parte, pe aceasta pozitie.

Echilibrarea celor mai diverse categorii estetice: de la fantastic, fabulos, miraculos la terifiant sau la caricatural si grotesc tine, de asemenea, de o tehnica savanta, elaborata. La fel, dozarea registrelor contrastante: hazliu si grav, liric si buf, da o culoare specifica naratiunii. Textul se individualizeaza si prin eruditia sa aparte, de provenienta folclorica, una dintre sursele cele mai insemnate ale efectelor umoristice. insufletirea textului prin proverbe si expresii care se succed precipitat este un adevarat joc intelectual, care apropie basmul lui Creangă de textul modern, poate chiar de experimente avangardiste. Crescute dintr-un tipar folcloric, personajele sunt totusi diferite de model. Harap Alb, cel care ar trebui sa ilustreze tipologia eroului, se afla cumva la antipodul fetilor-frumosi, prin felul sau de a fi, prea-uman, mereu sovaielnic, mereu indecis.

El a fost vazut ca un "personaj-pretext", ca un "intermediu uman pentru implicarea in fabula a vointelor magice" (Aurel Rau).

Aceasta iesire a eroului din sablonul basmului popular ar putea fi un castig in directia individualizarii sale, a iesirii lui din sirul personajelor "canonizate", prinse in nesfarsite ispravi de vitejie.

Ar putea fi vorba despre un "erou fermecator", o "varietate local-etnografica de Prince charmant," dupa expresia lui Cornel Regman. Or, tocmai modalitatea de constructie a personajului prilejuieste patrunderea intr-un alt nivel de interpretare, cel al semnificatiilor de profunzime ale textului, care duc spre lumea miturilor si riturilor stravechi. Drumul (motiv structuram al textului) pe care il parcurge eroul are un evident sens initiatic. Pornind de aici, incercarile prin care trece acesta pot fi vazute ca o alegorie a ritualului de initiere, pentru ca -asa cum s-a observat - basmul reprezinta un "depozitar" al unor stravechi mituri, legende, credinte, conceptii ctc.

In comentariile mitologice propuse de Andrei Oisteanu, traseul lui Harap Alb este vazut ca "un drum spiritual, de perfectionare si purificare, un drum de initiere, un drum catre centru, un drum de la starea de profan la cea de sacru, sfant (echivalata alegoric in basm cu cea de imparat)", iar celelalte personaje care apar dc-a lungul povestirii sunt interpretate ca "personificari ale trasaturilor morale si spirituale ale eroului", tocmai pentru ca el le intalneste de-a lungul unei calatorii in microcosmosul interior, propriu.

Asadar, Spanul ar reprezenta pacatele din sufletul eroului, pe care in final ci le invinge cu ajutorul virtutilor si calitatilor personificate de personaje fabuloase (Regina furnicilor, Craiasa albinelor, Ochila, Gerila, Flamanzila, Sctila, Pasari-Lati-Lungila), purifi-candu-se si obtinand in final starea de initiat. Cele trei incercari prin care trece eroul pastreaza amintirea mai multor ritualuri de initiere, provenite din culturi si epoci istorice diferite. Acelasi cercetator considera ca obtinerea salatei din gradina ursului si-ar putea avea originea intr-un ritual de initiere comun popoarelor de organizare tribala, cu origine totemica; iar vanarea cerbului poate fi pusa in legatura atat cu un ritual de initiere de tip alchimic, cat si cu miturile si ritualurile ce tin de ideea mortii si a reinvierii naturii.

In cea de a treia incercare, cea mai complexa, Andrei Oisleanu descifreaza mituri si ritualuri de initiere diferite: samanice, yogine, din religiile de mistere, din cultul lui Zamolxis. Si explicatiile mitologice ale Iui Vasile Lovinescu - desi uneori par fortate si indoielnice - pun in evidenta faptul ca basmul lui Creangă se afla in consonanta cu mituri, legende, credinte si practici stravechi.Semnificatiile de profunzime ale textului, tiparul general uman prin care acestea se releva, rafinamentul si modernitatea procedeelor de constructie fac din Povestea lui Harap-Alb "cel mai complex basm al lui Creangă" (Nicolae Manolescu).












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani