Povestea lui Stan Patitul (fragment) de Ion Creanga - comentariu



Povestea lui Stan Patitul
(fragment)


"() - Da' pe d-ta cum te cheama?
- Tot Stan ma cheama, dar, de la o boala ce am avut cand eram mic, mi-au schimbat numele din Stan in Ipate, si de atunci am ramas cu doua nume.
- D-apoi ai stiinta, bade, ca si d-ta ai cantec:
Ipate, care da oca pe spate
Si face cu mana sa-i mai aduca una.
- Dar stii ca m-ai plesnit in palarie, mai Chirica? Al dracului baiet! Parca esti Cel-de-pe-comoara, mai, de stii toate cele! De trup esti maruntel, nu-i vorba, dar la fire esti mare. la sa vedem daca mi-i ghici tu cimilitura aceasta:
Lata-peste lata, peste lata - imbujorata, Peste imbujorata - cracanata, peste cracanata -Maciulie, peste maciulie - limpezeala, peste limpezeala Galbeneala si peste galbeneala - hudulet
Chirica atunci incepe a zambi si zice:
- De-oiu gaci, mi-i da si mie o hrinca dintr-insa?
- D-apoi stiu eu ce crezi tu ca-i aceea? Gaceste intai, sa vedem.
- Ce sa fie?! zise Chirica. la, fata casei, vatra, focul, pirostriile, ceaunul, apa dintr-insul, faina si culeserul sau melesteul.
- Bun, mai Chirica, ia acum vad eu ca nu esti prost! Hai! Cat sa-ti dau pe un an ca sa te tocmesti la mine?
- Apoi eu nu ma tocmesc cu anul.
- Dar cum te tocmesti tu?
- Eu ma tocmesc pe trei ani o data; pentru ca nu-s deprins a umbla din stapan in stapan, si vreau sa cunosc si eu ceva cand voiu iesi de la d-ta."


Fragmentul citat face parte din scenariul ritualic de trecere si recunoastere care face posibila integrarea dracului / Chirica in lumea lui Stan. Elementele acestui ritual sunt: rostirea numelui ce permite aflarea adevaratei identitati a eroilor, dincolo de aparente, si cimilitura ghicita de Chirica. La fel ca in folclor, raspunsul la ghicitoare presupune o prealabila initiere. Vasile Lovinescu vede in gospodaria lui Stan un centru al universului potrivit gandirii mitice arhaice, iar focul din vatra sau mamaliga sunt hierofanii ale focului sacru, solar.
in timp ce lumea cealalta este demitizata si caricaturizata, sacralitatea si supranaturalul se manifesta in lumea obisnuita. "Sacrul se camufleaza in profan" si numai cei initiati vor avea revelatia acestuia: Stan si Chirica.

Consecvent in mentinerea unui ritm alert al naratiunii. Creanga foloseste cu predilectie dialogul ce indeplineste insa si alte functii in text. Aici este evidenta functia ritualica deoarece limbajul pare incifrat si ezoteric, destinat doar celor initiati (cimilitura, versurile, sintagmele de tipul Cel-de-pe-comoara). La nivelul discursului narativ, dialogul ofera o reprezentare directa a situatiei care prinde viata chiar sub ochii auditoriului. Eroii devin astfel actori ce isi joaca rolurile cu multa naturalete, iar vorbirea lor sugereaza mimica si gestica sau reactiile sufletesti.
Exclamatiile si interogatiile presupun o intonatie speciala pentru fiecare situatie in parte: admirativa - "Dar stii ca m-ai plesnit in palarie! Parca esti Cel-de-pe-comoara, mai, de stii toate cele!", satisfacuta si ironica - "Bun, mai Chirica, ia acum vad eu ca nu esti prost!". Inflexiunile verbale se traduc si prin interjectii si vocative: "al dracului baiet!", "Hai! Cat sa-ti dau pe un an"

O importanta sursa de umor in text o constituie demitizarea si caricaturizarea fantasticului prin localizarea geografica, prin limbajul popular sau familiar, prin pierderea demonismului. Chirica, maruntel la trup, imbracat cu haine nemtesti, este salvat cu greu din coltii cainilor lui Stan. Mai mult, trebuie sa isi dovedeasca istetimea in fata omului.

Faptul ca textul a circulat in folclor, dupa publicarea lui, dovedeste racordarea scriitorului la tiparele gandirii arhaice, la spontaneitatea si naturaletea limbajului popular, magistral re-create prin procedeele stilului oral intr-o opera scripturala.

Teme de lucru:

. Explicati semnificatia schimbarii numelui lui Stan.
. Evidentiati modalitatile de caracterizare a personajelor in povestire.
. Descoperiti in textul povestirii elemente comune cu cele din schema epica a basmului.