PRIMELE POEME - Volum de poezii de Tristan Tzara, aparut, sub ingrijirea lui Sasa Pana, la Bucuresti, Editura "unu", in 1934, insotit de o postfata semnata de editor, sub titlul Insurectia de la Zurich, datata "noiembrie 1933".
Este cea dintai culegere din versurile scrise in romaneste de poetul care urma sa paraseasca tara si literatura romana in vara anului . Prima editie cuprindea doar 11 titluri. Poeziile au fost scrise in perioada 1912-.
In anul plecarii autorului din tara, au aparut numai trei poezii: Verisoara, fata de pension, in "Noua revista romana", nr.ll, 2l-28 iunie 1915; Vacanta in provincie, in "Chemarea", nr. 1, 4 oct. 1915; Furtuna si cantecul dezertorului, in "Chemarea", nr.2, 11 oct. . Inscriptie pe un mormant a fost publicata in 1916, in revista "Versuri si proza", nr. . Alte texte, din arhiva Ion Vinea, s-au tiparit mai tarziu, in revista de avangarda "Contimporanul": Vino cu mine la tara (nr.15, 1922); Cantec de razboi (nr.27, 1923; Glas (nr."44, 1924; Insereaza (nr.45, 1944); La marginea orasului (nr.49, 1924); Dumineca (nr.50-51, 1924).
Tristete casnica a aparut in revista "unu": (nr.19, 1929), iar Furtuna si cantecul dezertorului, II, in "Azi", nr.4, oct. . La a doua editie a cartii (1971), Sasa Pana a completat sumarul cu aproximativ tot atatea poezii ramase, cu doua exceptii (Chemare si Cantec vechi, tiparite in "Steaua", nr.l, 1965) inedite pana in 1971, provenind din arhivele Ion Vinea, Tristan Tzara (preluata de Claude Scrnet) si din fondul parizian Jacques Doucet. Din corespondenta cu Sasa Pana, reiese ca titlul plachetei din 1934 - Primele poeme ale lui Tristan Tzara - propus de autor, a fost preferat celui de Poeme, de dinainte de Dada (Puemes d'avanl-Dada), care ar fi sugerat o ruptura intre creatia romaneasca si cea franceza a poetului. Aceasta "ruptura in persoana mea poetica" - ii scria Tz. lui Sasa Pana in iunie 1934 - "n-a existat cu adevarat niciodata, caci a fost o continuitate prin salturi mai mult sau mai putin violente si determinante, dar continuitate si intrepatrundere, totusi". Sub titlul l.es premiers poemes, a aparut si o versiune franceza a acestor versuri, datorata lui Claudc Semet, care scrie si prefata cartii (Paris, Editions Seghcrs, 1965).
Primele poeme ale lui T. Tz. definesc o etapa semnificativa din evolutia scrisului sau, sugerand desprinderea de experientele simboliste, marcate de evidente ecouri din Ion Minulescu. Ca si in cazul lui Adrian Maniu si Ion Vinea, trecerea spre un al doilea modernism, ironic, relativizant si anticonventional, sta sub semnul lui Jules Laforguc, de la care poetul a invatat libertatea parodica fata de limbajul "solemn" al poeziei traditionale si indrazneala asociatiilor imagistice in care rafinamentul estetizant se intalneste socant cu expresia cotidiana, "prozaica".
Este o poezie de tranzitie dinspre simbolism (s-au detectat urme directe
din Albert Samain, Maurice Maeterlink - cu poezia din Le jardin de l'Infante si, respectiv, Les serres chaudes) spre ceea ce se va contura in anii urmatori ca "avangarda". Acest noncon-formism este deja evident la tanarul poet in (dezinvoltura cu care manevreaza recuzita poetica mostenita, tratata la modul ludic, si in sfidarea "literaturii". Ca si Ion Vinea, care declara ca "literatura (il) persecuta" si ca ii este "iremediabil antipatica", autorul Primelor poeme este foarte sensibil la cliseele si artificiile poetizante, semnalandu-le prezenta cu orice ocazie. De la persiflarea "exotismului" simbolist devenit cliseu
"O sa-ti cumpar neconditionat cercei
de la bijutieri evrei
O sa-ti dau seminte de flori rare
Sa-ti dezvolti gusturile literare
Dar c lucru frumos sa fii intr-o poezie" |
, la ironizarea pretentiilor de profunzime ale discursului liric ("Cititorul e rugat aici sa faca o pauza/ Si sa se gandeasca asupra celor ce a citit/ Pentru ca vecina mea s-a plictisit fara cauza/ Si se duce sa manance ceva dulce si sa se culce"), tendinta e de demascare a retorismului sentimental desuet al poeziei de "regula veche", caruia i se contrapune expresia frusta, neconventionala: "De-ai fost croitoreasa, ori n-ai fost nu-mi pasa/ Dragoste provinciala in curent cu miscarea literara/ Sufletul tau e curat si e bine informat - si asta-i/ Partea principala pentru cantarea sentimentala// Iubire despartita cu discutiuni si conversatii/ Asteptai sa formulez cu dictiune declaratie/ Sa gasesc moment prielnic pentru comparatii potrivite/ versificate dupa regula veche si asezate ca florile in gradina? /Te-ai inselat" Opozitia Ia "regula veche" si la "dictiune" e mai peste tot vizibila in aceste poeme. Nota distinctiva fata de ceilalti doi camarazi o da, intai de toate, ponderea elementului ludic. Perspectiva infantila asupra lumii mimeaza, in Glas, candoarea celui ce nu sesizeaza terifiantul, ci se mentine la nivelul suprafetelor pitoresti, al jocului imaginatiei libere de drama:
"Eu m-am intrebat
Astazi ca de ce
Nu s-a spanzurat
Lia, blonda Lie,
Noaptea de-o franghie
S-ar fi leganat ca o para coapta
Si ar fi latrat
Cainii de pe strada
S-ar fi adunat' Lumea sa o vada
Si ar ii strigat:
'Vezi ca sa nu cada' " |
Acelasi motiv va fi reluat intr-un alt poem, La marginea orasului, apropiat de Visul spanzuratului al lui Ion Vinea, unde macabrul deca-dentist e tratat mai degraba cu o nota de familiaritate si cu o sensibilitate de spectator reactionand exclusiv la valorile plastice ale "obiectului": "
Melodii curioase zbarnaie franghia
Prietene, vantul iti fluiera in oase
in inima cu umbra plangatoare
Noaptea fug lupii de tine, se aduna fluturii
Si intra in cutia ochilor ca intr-o floare". |
Poate fi identificata aici si o urma expresionista (o data se face si trimiterea expresa la Wedekind, dar ne putem gandi si la Cantecele de spanzuratoare ale lui Christian Morgenstern). Nuanta jocului inso-lent-adolescentin il individualizeaza pe Tz.
In raport cu dominanta elegiaca a ariditatii sufletesti a lui Vinea sau cu capriciile ironici estetizant-manieriste ale lui A. Maniu. Rafinament estetizant dovedeste si autorul Primelor poeme, intr-o imbinare insolita cu discursul vitalitatii necenzurate, programatic "scandaloase", precum in poezia insereaza:
"Se intorc pescarii cu stelele apelor
impart bucate saracilor, insira matanii orbilor,
imparatii ies in parcuri la ora asta care seamana cu vechimea gravurilor
si servitorii fac baie cainilor de vanatoare
lumina-si imbraca manusi
deschi-de-te fereastra prin urmare
si iesi noapte din odaie ca din piersica samburul,
ca preotul din biserica,
dumnezeu: scarmana lana indragostitilor supusi,
vopseste pasarile cu cerneala, innoieste paza de pe luna.
hai sa prindem carabusi
sa-i punem in cutie
hai la parau
sa facem oale de lut
- hai la fantana sa te sarut
hai in parcul comunal
pana o canta cocosul
sa se scandalizeze orasul" |
Aceeasi naturalete nonconformista a atitudinilor poate fi regasita in Vino CU mine la tara, cu versuri care-l anunta oarecum pe avangardistul Geo Bogza: "Ne-om dezbraca pe deal in pielea goala/ Sa se scandalizeze preotul, sa se bucure fetele". Nu mai cuminte este poetul atunci cand, cu un aer la fel de "naiv" apare in postura de psalmist ireverentios, coborand divinitatea in proza cotidiana, ca in Triste/e casnica: "te caut pretutindeni Doamne,/ dar tu stii ca-i prea putin/ te-am inmormantat in noiembrie/ cand se duceau scolaritele la pranz/ n-au stiut ca erai in caruta/ ca ar fi plans". Discursul liric e construit adesea din notatii disparate, in ecuatii imagistice deloc banale, ce asociaza "poeticul" cu "prozaicul":
"Pe cer pasarile nemiscate/ Ca urmele ce lasa mustele/ Stau de vorba servitori in pragul grajdului/ Si-au inflorit pe carare ramasitele dobitoacelor" (Vacanfa de provincie). Urmeaza strofe "simultaneiste" precum acestea, in care apare si umbra paiatei, frecventa in poezia momentului 1913-l915: "Trece pe strada domnul negrii cu fetita/ Bucuria cersetorilor la inserare/ Dar am acasa un Polichinellc cu clopotei/ Sa-mi distreze intristarea cand ma-nseli// Sufletul meu c un zidar care se intoarce de la lucru"
Paralel cu Ion Vinca si A. Maniu, Tz. desolcmnizcaza motivele sacre ("Stoarce Dumnezeu lamaia lunii/ Sa se faca simplitatea cerului/ trimite-ne anuntarea minunii/ Ca pasarea de carpa a luminii"). Tot aici, "sc-ascaza ruga in genunchi ca mulsul vacilor", "coboara ingerii cu miscari incete de inot", luna e "capul de papusa spart", parul femeii iubite e "legat ca la catei" etc. La fel ca si camarazii sai, poetul bagatelizeaza rostirea lirica prin insertia unor autocomentarii "critice", minimalizatoare: "Cu constatari de soiul acesta mi-am petrecut noaptea/ Si dimineata a venit ca strachina cu lapte in rasarit" (in Soliloc, Vinea scria: "Si multe lucruri de felul acesta imi spuneam", iar Salomeea lui Adrian Maniu era chemata "sa vie () ca un sarpe tarandu-se spre strachina cu lapte").
Fata de acestia, in discursul lui Tz. apar insa dereglari mult mai grave, dincolo de relativa disparitate a imaginilor, remarcata inca de G. Calinescu. Ele sunt oarecum firesti in textele de factura expresionista, cu nervoase notatii de jurnal, precum Cantec de razboi, dar apar agravate pana la limita unui adevarat bruiaj al comunicarii in ciornele fragmentare publicate in editia din 1971 sub titlul in gropi fierbe viata rosie:
"joi octombrie
titzule o sa fac o poema dar sa nu razi
4 strazi ne inconjoara si noi le spunem lumina PE STALPI de rugaciune
iar tu vorbeai cu elefantii la circ, ca lumina
nu vreau sa mai fii bolnava, stii
azi dimineata Din pentru ce vrei sa fluieri la telefon
nu eu nu vreau si ma strange MULT PREA TARE". |
Asemenea texte pledeaza pentru identificarea unui pre-dadaism al scrisului sau, anuntand miza pe hazard si rupturile presupuse de "reteta" de mai tarziu "pentru a face un poem dadaist". Vorbind, in alt fragment, despre "nisipul ce-mi furnica in CREIER/ fiindca sunt foarte inteligent/ si in intuneric", poetul schiteaza si ceva din autoportretul clovnesc din epoca Dada, in care se va caracteriza ca "tres sympathique".
Controversata inca, prezenta acestor germeni ai radicalei negatii Dada din 1916-l922 nu poate fi totusi respinsa fara drept de apel, chiar daca ponderea noncon-formismului mai benign, de natura post-simbo-list-modernista, cu surse in Jules Laforgue este cu mult mai mare in aceasta etapa romaneasca a creatiei poetului. Este vorba, in orice caz, de niste premise semnificative, recunoscute de Tz. insusi, in corespondenta amintita care a precedat aparitia volumului din 1934.
