- tema: Iubirea -
In perioada interbelica, Eugen Lovinescu initiaza modernismul, curentul literar al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romane, printre care, cele referitoare la evolutia romanului impun trecerea de la tema rurala la tema urbana, de la personajele taranesti la cele intelectuale, precum si crearea romanului de analiza psihologica.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-l957) este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, contribuind substantial la europenizarea literaturii romane, prin introducerea unor noi categorii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului-narator, intelectual lucid si analitic. Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce d, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti[] Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai".In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930), Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii angrenata in tragismul unui razboi absurd, zut ca iminenta a mortii.
Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o specie epica in proza, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o complicata intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea confesi (cu caracter de confesiune-w.«.), iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, prin dialog, monolog interior si introspectie auctoriala.
Perspecti narati unica este moderna si defineste punctul de vedere al naratorului-personaj, autodiegetic (care relateaza propria experienta ca personaj central al istoriei povestite). Situatia diegetica implica anumite trasaturi gramaticale, si semantice ale textului reprezentate de verbe si pronume la persoana I, focalizarea interna "impreuna cu", frecventa monologului interior, organizarea subiecti a secventei temporale, toate acestea argumentand caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narati se remarca, asadar, prin, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj.
Perspecti psihologica este realizata prin mijloacele de analiza a constiintei si procesele psihologice ale protagonistului, naratorul autodiegetic apeland la dialog, monolog interior, autointrospectie, flashback, retrospectie, cuvinte cu loare de simbol, obsertie atenta si profunda a constiintei personajelor etc.
(Structura si compozitia romanului)
Romanul este structurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand doua ipostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si "intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traisem drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.
Romanul este scris la persoana I si exprima in prima parte conceptiile si aspiratiile autorului catre idealuri inalte, insa in partea a doua autorul se identifica total cu personajul-narator. Perspecti temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flashback si analepse. Perspecti spatiala reflecta un spatiu real, frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.
Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in erotic, cat si in ul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Protagonistul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere, dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei umane superioare.
Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv (cronologic) evolueaza paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), acestea fiind cele doua uri compozitionale ce-l motiveaza pe Camil Petrescu drept notor al esteticii romanului modern. in subiectiv, memoria involuntara aduce in timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat in permanenta cautare de certitudini privind sentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului. Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. in jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de protagonist in timp obiectiv (imaginea frontului), sunt rememorate (prin memorie involuntara) episoadele casniciei cu Ela, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi ani inainte de a fi notate in jurnal.
Conceptia temporala este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferinta sa despre "Noua structura si opera lui Marcel Proust" constituie un aderat manifest literar de credinta. O alta apropiere vizibila se obser intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal. insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a trai/ vedea idei.
Semnificatia titlului. Cuntul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "napti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului -iubirea si razboiul-, dar nu sl ultimele, intrucat finalul rele disponibilitatea lui Stefan Gheorghidiu pentru o noua experienta existentiala.
(Constructia subiectului si a discursului narativ)