In Jurnalul sau, Mircea Eliade ofera o serie de date referitoare la geneza romanului Noaptea de Sanziene.
Printre acestea, este clara de la inceput ideea scenariului mitic, legat de proba labirintului si "teroarea istoriei". La fel de clara este si incarcatura autobiografica ce urmeaza a fi conferita evenimentelor si personajelor principale. Pe parcursul scrierii romanului apar insa o serie de personaje "de fundal", menite initial doar sa confere mai multa autenticitate "desenului" ritualic. insa, noteaza Eliade, unele dintre aceste personaje "de fundal" incep sa prinda contur, apoi autonomie si chiar o personalitate proprie, fascinanta si pentru creatorul lor. Un astfel de personaj este Spiridon Vadastra.
Personajul ii iese in cale lui Stefan Viziru in dupa-amiezele pe care acesta si le petrece in "camera secreta" de la hotel. Initial, Viziru ii aude vocea lui Vadastra, cand autoritara, cand persuasiva. Pare a-i povesti interlocutoarei sale peripetiile si avatarurile propriei sale vieti, iar acestea sunt suficient de incitante pentru a-i atrage atentia lui Viziru.
Ambiguitatea si complexitatea personajului ne-au facut sa-l selectam pentru analiza, dintr-o galerie de "personaje de fundal" extrem de bine realizate. intrebarea asupra adevaratei naturi a lui Vadastra ramane neelucidata pana la sfarsitul romanului.
Parvenit ambitios si lipsit de scrupule, complexat agresiv, escroc, santajist, contrabandist cu opere de arta si totusi ins dotat cu unele calitati deosebite, pe care banalitatea si cadrele stramte ale existentei il nemultumesc, Spiridon Vadastra este un cumul al tuturor acestor fatete si suma lor, intr-o personalitate derutanta si fascinanta.
Interesul lui Viziru fata de ciudatul personaj este dat de faptul ca in acesta recunoaste o trasatura ce-i apartine: dorinta de a trai evenimente deosebite, de a se sustrage lantului banalitatii si cauzalitatii prin pasiuni iesite din comun. Daca pentru Stefan Viziru firul Ariadnei in labirintul existential va fi iubirea revelata in noaptea de Sanziene, pentru Vadastra punctul ideal de referinta la care face apel in momentele critice (nenumarate) ale vietii sale este doamna Zissu.