Satul Pripas ,"pitit intr-o scrantitura de coline" bistritene este un microunivers rural, in care viata se scurge monoton, in tipare traditionale, parca atemporale, in ciuda evenimentelor, intamplarilor, traditiilor sau bucuriilor traite de oamenii care-l populeaza. Lumea satului este structurata intai pe criteriul economic, cu ierarhizari in functie de proprietate (pamant, bunuri, vite, case etc.), de profesie (taranii, intelectualitatea), de etnie (romani, grup etnic majoritar supus de austro-ungari; ungurii, grup etnic minoritar, aflat in pozitie de stapani, ocupand functiile importante in sat; evreii negustori, osciland intre unguri si romani; tiganii muzicanti).
Evenimentele sunt urmarite pe mai multe planuri, dintre care se detaseaza cele principale: lumea taranilor, lumea intelectualilor.
Taranii sunt populatia majoritara a Pripasului si ierarhizarea lor se face in functie de criteriul economic, de suprafata de pamant pe care o detin, de averea pe care o au. Pentru a ilustra faptul ca pamantul avut in proprietate guverneaza destinele acestor tarani, scriitorul alege un destin individual ilustrativ, un taran roman reprezentativ prin care sa exprime aceasta realitate sociala si psihologica a intregii taranimi ardelene de la inceputul secolului al XX-lea. Ion Pop al Glanetasului are un destin tragic intr-o lume in care nu valorile individuale umane (harnicie, istetime, barbatie etc.) sunt apreciate, ci averea. Flacaul sufera, pentru ca face parte din categoria sarantocilor si este jignit (de catre Vasile Baciu) din aceasta cauza. De aceea, dorinta de a avea pamant mult devine o obsesie. Daca prin mijloace oneste nu putea obtine pamantul dorit, atunci el hotaraste sa-l castige cu mijloace imorale, trecand peste sentimente.
Astfel, un fir al actiunii urmareste faptele lui Ion (bataia cu George Bulbuc, pretendentul Anei Baciu si preferatul lui Vasile Baciu; cearta cu Simion Lungu; inselarea si necinstirea Anei; discutiile, certurile cu Vasile Baciu pentru obtinerea intregii averi; relatia cu Titu si familia lui Zaharia Herdelea; casatoria cu Ana; comportamentul brutal de dupa casatorie; prietenia cu George Bulbuc; ademenirea Floricai Oprea, devenita sotie a lui George; moartea), care compun spatiul fragil al unui destin, situat intre doi poli magnetici, doua forte care-l sfasie: ,glasul pamantului dominant la inceput si glasul iubirii, invingator in cele din urma. Numai ca, in aceasta alternativa a "glasurilor", vointa, alimentata de instinctul primar, provoaca si tragedii umane.
Destinul tragic al lui Ion este o ipostaza excesiva a prevalentei criteriului economic in relatiile sociale ale satului. Exista, in roman, si alte exemple. Unul este cel al tatalui eroului, Alexandru Glanetasu, care risipise averea Zenobei si ajunsese la o conditie umila ("ca un caine la usa bucatarie''), iar altul, Vasile Baciu care ajunsese la starea de ,bocotan" prin casatoria cu o fata instarita. Florica Oprea, fata frumoasa si saraca iubita de Ion, se bucura cand George Bulbuc o cere in casatorie, intr-o asemenea lume, destinul, biografia se intemeiaza nu pe sentimentul iubirii, ci pe interesul economic. Imaginea de la inceput a Hristosului de tinichea ruginita de pe crucea de la marginea satului simbolizeaza, probabil, aceasta decadere morala a unei lumi prea atrase de iluzia bunastarii materiale, in dauna iubirii aproapelui. Actiunile preotului Belciug, preocupat si el de obtinerea pamanturilor, amplifica aceasta decadere.