Definitie: substantivul este partea de vorbire care denumeste lucruri, fiinte, fenomene
ale naturii, stari cunoscute in gramatica sub numele de obiecte.
Functiile sinctactice ale substantivului:
Nominativ:
1.Subiect: Copilul se joaca.
2.NP: El este inginer.
3.ASA: Lidia, fiica prietenei mele, i-a facut cadou un acest ceas.
Genitiv:
1.NP: Meritele sunt ale elevei.
2.ASG: Lupta contra saraciei continua.
3.CI: Tinerii lupta impotriva nedreptatii.
4.CCL: Masina a stationat in stanga strazii.
5.CCT: Tu ai sosit acasa inaintea parintilor.
6.CCM: El a actionat gresit.
7.CCC: El a intarziat contra propriei sale vointe.
8.CCS: El se pregateste in vederea examenelor.
Dativ:
1.ASA: Far ce-mi luminezi mintea, adevarata calauza sufletului meu.
2.CI: Cinste eroilor patriei.
3.CCL: Stai locului, Ionele!
4.CCM: El a raspuns conform regulamentului.
Acuzativul:
1.NP: Podul este de beton.
2.ASP: Livada cu pomi a inflorit.
3.ASA: Am admirat-o pe prietena ta, adica pe Irina.
4.CD: Tu citesti cartea aceasta.
5.CI: Te gandesti la examen.
6.C.Ag: Problema este rezolvata de elevi.
7.CCL: El se indreapta spre oras.
8.CCT: El a invatat toata ziua.
9.CCM: Colegul tau calca a popa.
10.CCC: Copilul plangea de durere.
11.CCS: Tu te pregatesti pentru examen.
Vocativ: este singurul caz in care substantivul nu are functie sinctactica. El exprima o
chemare.
Declinarea:
Nominativ: -copilul - copila -copiii - copilele
Dativ: -copilului - copilei - copiilor - copilelor
Acuzativ: -copilul - copila - copiii - copilele
Vocativ: -copilule! - copilo! - copii! - copilelor!
