Din literatura romana nu lipseste romanul istoric, al carui stralucit reprezentant este Mihail Sadoveanu. Nu va lasati descurajati de stilul lui impetuos cu iz cronicaresc; doar parcurgand frazele ample veti descoperi aventuri memorabile din trecutul stralucitor sau decazut al Tarii Moldovei.
Genul: epic
Specia: roman traditional, obiecti realist-istoric
Abordarea operei literare |
Tipologia romanului
1. Caracterul realist-istoric
Romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda (1929) este inspirat dintr-o realitate istorica autentica. Subiectul, personajele, conflictul sunt inspirate din realitate:
- cronica lui Ion Neculce, Letopisetul Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, unde se mentioneaza dezastrul economic al tarii din timpul celei de-a treia domnii a lui Duca-Voda, inceputa in 1679, dupa mazilirea lui Antonie Ruset;
- creatiile folclorice (cantecele si blestemele populare), care retin numele cumplitului domnitor care si-a pastrat tronul prin taxe nemiloase suportate cu greu de popor.
Atentie! Nu trebuie neglijata viziunea mitica asupra istoriei: in Zodia Cancerului, mitul este unul rasturnat: "varstei de aur" specifice domniei lui Stefan cel Mare i se opune timpul coruptiei si deznadejdii, al "mersului inapoi" (Zodia Cancerului), al carui simbol devine insusi Anticrist (nume dat lui Duca-Voda de Tudor Soimaru, eroul din Neamul Soimarestilor, regasit in acest roman la varsta senectutii, relicva a unor timpuri glorioase, singurul care are curajul sa-l infrunte pe domnitor).
2. Caracterul de fresca sociala
- romanul surprinde contextul social al vremii, ilustrand destinul diferitelor categorii sociale aflate sub biciul stapanirii;
- in varful piramidei se afla domnitorul, un despot perfect, intr-un permanent conflict cu supusii sai. Suspiciunea si lacomia lui instaureaza un regim de teroare ( "Imaginea Moldovei din perspectiva abatelui de Marenne").
Compozitie si structura
Semnificatia titlului
Titlul este constituit din doua unitati distincte, dar echivalente: "Zodia Cancerului" si "Vremea Ducai-voda".
In ca2ul primei unitati se remarca preferinta pentru cuvantul "Cancer", care in limbaj popular inseamna rac (crustacee care se deplaseaza inapoi), la fel ca perioada de regres din istoria Moldovei ilustrata in roman.
Ce-a de-a doua unitate foloseste cuvantul arhaic "vreme", sinonim de origine slava pentru "timp".
Zodie (interval de timp aflat sub semnul unei constelatii) si vreme devin termeni echivalenti, intarind ideea de involutie a civilizatiei moldovenesti spre o lume primitiva, barbara, dominata de lupta pentru putere.
Tema principala: ilustrarea unei perioade crunte din istoria Moldovei secolului al XVII-lea, cand pe tronul tarii s-a aflat Duca-Voda, a carui a treia domnie a fost mentinuta printr-o politica fiscala imposibil de suportat de catre popor. Romanul este receptat astfel ca un lou deznadajduit al unei epoci in care romanii au facut eforturi uriase pentru supravietuire.
Teme secundare (importante in conturarea temei centrale):
- sectiunea poate fi citita si ca un roman de aventuri din care nu lipseste dragostea. Printul Alecu Ruset - fiul domnitorului mazilit - si fiica actualului domn, Duca-Voda, Catrina, alcatuiesc un cuplu romantic, un fel de "Romeo si Julieta" molda gata de orice sacrificiu pentru a-si apara dragostea. Aventurile se tes in jurul acestei iubiri, sortita insa de la inceput esecului.
- Tema calatoriei: ilustrata prin drumul abatelui Paul de Marenne - sol al regelui Frantei, Ludovic al XlV-lea, insarcinat cu o misiune secreta la turci - pe teritoriul Moldovei si de aici mai departe, pana la Constantinopol. Tema este construita cu ajutorul motivului strainului, intruchipat de abatele francez, reprezentant al civilizatiei occcidentale in plina ascensiune, in contrast cu civilizatia arhaica a Moldovei.
- Tema prieteniei: abatele de Marenne il va cunoaste pe printul (beizade) Alecu Ruset, ce il va calauzi prin tinuturile Moldovei si-l va proteja pe drumul plin de pericole. Iubirea acestuia pentru fiica voievodului il va induiosa pe strain si-l va determina sa actioneze ca un protector al ei.
. episodul in care Alecu Ruset schimba traseul initial pentru a-si proteja prietenul de navalirile nemtilor la Saboani;
. Paul de Marenne reuseste sa-i strecoare Catrinei scrisoarea de dragoste a printului;
. abatele francez incearca sa obtina iertarea beizadelei la Poarta otomana.
- Tema relatiei om-istorie: se reflecta in felul in care personajul sadovenian isi asuma un rol istoric. Sadoveanu construieste, in romanele sale, eroi care isi sacrifica idealurile personale pentru cele nationale si raman in memoria colectiva pentru eternitate. Alecu Ruset, fiu de domnitor, desi este capabil sa analizeze cu luciditate situatia dezastruoasa in care se afla tara, nu este in stare de sacrificiul personal pentru ameliorarea acestei situatii. Ramane o personalitate decadenta, incapabila sa-si asume rolul de mantuitor al neamului sau. Devine, astfel, un antierou, salvat doar de dragostea pentru Catrina, in spiritual.
Structural, romanul este alcatuit din 33 de module notate cu cifre romane si denumite sugesti dupa modelul romanelor clasice: fie titluri rezumative, lungi, fara a de-conspira talcul intamplarilor, incitand astfel curiozitatea cititorului, fie titluri concise, sintetice, uneori propozitii eliptice.
Perspectiva este neutra ("zero", "privirea lui Dumnezeu"), naratiunea este la persoana a lll-a. Naratorul stie tot despre personajele sale, despre actiunile lor trecute sau viitoare.
Se face demarcatia intre un timp povestit, care are ca reper temporal sintagma adverbiala "pe vremea lui" si un timp al povestirii, desemnat prin adverbul "acum": "Toate aceste lucruri acum ne intereseaza mai putin. Preferam sa-l urmarim pe calatorul nostru in niste amanunte de care ne miram acum si care, pe vremea lui, poate pareau ridicole."
Naratorul este omniscient, de tip auctorial. El imprumuta vocea autorului, opiniile si simpatiile sale fata de personaje.
Apare, in plus, personajul-reflector - abatele de Marenne, care a mereu cele doua civilizatii, apuseana si rasariteana - prin prisma caruia sunt prezentate anumite fapte, pentru a castiga credibilitate in fata cititorilor si pentru a spori impresia de autenticitate.
Planurile narative - exista trei uri narative alternante:
a) unul urmareste calatoria abatelui de Marenne printr-o Moldova de sfarsit de secol al XVII-lea, prilej pentru autor de a crea un lou de epoca. Actiunea aproape lipseste. Contrastul dintre natura mirifica si lumea cazuta in primitivitate il surprinde pe calator. El contempla un spatiu de inceput de lume: "Era o fantasmagorie de vis de nespusa frumusete, ca un pamant feciorelnic descoperit-intai. Nicaieri nu se banuia prezenta omului." Antinomia dintre imaginea feerica a naturii si lumea ce traieste in sanul ei i se releva insa curand. Aparitia omului, ca o faptura haituita, alaturi de animale salbaticite de foame, il sperie. Satele sunt atacat de navalitori din toate partile tarii: nemti, Iesi, tatari, turci. Strainul ce exclamase admirativ "Dumnezeu a pus aici un paradis" incepe sa inteleaga sensul cuvintelor tanarului print: "E adevarat: un paradis devastat". Apare deci motivul paradisului devastat. Acesta este apropiat de un altul, fortuna labilis (soarta schimbatoare), identificat si in cuvintele printului: "nu sunt vremurile sub carma omului".
b) al doilea ilustreaza lupta pentru putere a domnitorului Grigore-Duca, modelul despotului perfect, lipsit de aura legendara, simbol al unui timp al prabusirii. Acesta instaureaza un adevarat infern in tara pe care o conduce, fiind o ipostaziere a diavolului. Este obsedat de avere si chinuit de teama tradarii. intretine o atmosfera de suspiciune si teroare. Foloseste cu sadism metode odioase de tortura, practicate chiar in pivnita casei domnesti. Impune familiei o viata austera. Isi arata cruzimea nemasurata prin asasinarea lui Alecu Ruset chiar sub privirea ingrozita a fiicei sale. Decaderea lumii in vremea lui este relevata si de semne si simboluri premonitorii: lacrimile Maicii Domnului izvorate din icoana de la Manastirea Neamt, cutremurul de pamant, furtuna cu gheata, aparitia cometei (semn al sfarsitului lumii).
. episodul in care sunt prinsi boierii ce incercau sa comploteze;
. felul in care este judecat si folosit, mai apoi, spatarul Milescu;
. revolta razesilor si pedepsirea lor;
. atitudinea domnitorului fata de Tudor Soimaru si fata de Vasile Ghencea.
c) dragostea nefericita a lui Alecu Ruset pentru Catrina, fiica voievodului Grigore-Duca. Initiata de Alecu Ruset ca joc periculos al razbunarii impotriva domnitorului, iubirea devine pentru erou o experienta majora a vietii. Printul se daruieste pasional acestui sentiment ce devine obsesie si, in cele din urma, ii este fatal.
"Iubirea mea e tot ce poate fi mai fara de-nteles. Cu atat mai fara de-nteles, cu cat am pornit-o razand si jucandu-ma."
Mult mai puternica si echilibrata este Catrina, care, constienta ca traieste marea iubire a vietii ei, manifesta intuitie si abilitate in punerea la cale a intalnirilor secrete cu iubitul ei. Supravegheati cu strasnicie de dadaca Magdalina, cei doi accepta regulile amorului curtean, pastrand masura si rabdarea, afisand o conduita si un limbaj cere-monios-curtenesc:
"- Ce pot sa-fi spun eu decat ca-fi pun viata mea la picioare?
- Pune-o, dar nu cu intristare, caci n-ai s-o pierzi!"
Spirit modern, fara prejudecati, Catrina va gasi mijloacele de a supravietui intr-un mediu ostil iubirii sale: "am luat hotararea sa traiesc singura intre ai mei. Nu ma impotrivesc poruncii lor, dar faptuiesc ce cred eu" Fortata din motive politice sa se casatoreasca cu feciorul lui Radu-Voda, Catrina se opune, cade la picioarele sultanului, cerandu-i anularea logodnei fortate. Va fi inchisa la manastire, de unde Alecu Ruset incearca sa o rapeasca. Nereusita il va conduce din nou in Moldova, unde se pregateste nunta domneasca. II rapeste pe viitorul mire, in noaptea premergatoare cununiei, apoi se lasa prins de oamenii voievodului. Adus in fata domnului, va fi ucis chiar de acesta, cu buzduganul care-l "pali in frunte".
Moartea printului este, de fapt, o sinucidere. E jertfa pe care Alecu Ruset o face iubirii condamnate a nu se implini intr-o lume care poarta stigmatele raului.
Incipitul: este specific romanului traditional, realist. Fixeaza cu exactitate timpul si spatiul actiunii: "Era la sfarsitul lunii septemvrie care, in Moldova, se cheama brumarel, anul nou de la zidirea lunii 7188, iar de la Hristos 1697." Anunta perspectiva narativa si tipul naratorului (auctorial, omniscient si omniprezent).
Fraza este ampla, de o muzicalitate elegiaca si grea de parfumul vremurilor trecute. Participa, alaturi de alte elemente din roman, la crearea "culorii locale". In acelasi timp, incipitul anunta intrarea intr-un spatiu in care jalea este o coordonata a lumii ce-l locuieste: "Macar mangaierea aceasta a vinului nu uitase Cel-a-toate-cumpanitor s-o agoniseasca Moldovei. Dupa cum si norodul cel prost zice: vinul e bun si la bucurie, si la scarba."
Finalul: Ultima scena a romanului surprinde disperarea femeilor dupa moartea violenta a beizadelei Alecu Ruset. Este un final surprinzator. Autorul isi uimeste cititorul prin usurinta cu care anuleaza destinul eroului sau. La vederea cadavrului, mireasa, "invaluita in hobotul ei stralucit", fara sa mai vada pe nimeni si nimic, "isi incovoie fruntea pe genunchi, lasandu-si mainile albe sa atarne intr-o parte, ca si cum ar fi fost straine de dansa." Finalul marcheaza apogeul unei epoci aflate sub domnia raului, in care idealurile iubirii nu-si gasesc locul.
Concepte operationale folosite: roman, incipit, final, uri narative, perspectiva narativa, naratiune, teme, moti titlu, personaj, personaj-reflector, portret
