VISARI PAGANE - Volum de poezii de Ion Pillat, publicat in 1912, la Editura Minerva, in colectia "Cartile Albe".
Foaia de titlu precizeaza ca versurile au fost scrise in perioada 1910-. Placheta cuprinde 53 de texte, cele mai multe dintre ele fiind grupate in cicluri tematice. Cartea reuneste noua astfel de cicluri: Voci in amurg, Cantece, Visari budiste, Centaurii, Ode barbare, Anotimpurile, Pictor ignotus, Sonete si Nazuinti.
Li se adauga o Predoslovie, o Spovedanie si un text final, intitulat Noapte pagana. Este primul volum de poezii publicat de P., desi scriitorul debutase deja editorial, cu un poem in proza, Povestea celui din urma sfant, tiparit la Paris cu doar cateva luni inaintea Visarilor pagane. Dintre versurile incluse in volum, unele aparusera deja in reviste. in urma unei intalniri cu Titu Maiorescu (intalnire nesperata de poet si petrecuta intr-un mod aproape neasteptat, dupa ce o nepoata a marelui critic ii adusese acestuia din urma un caiet cu poezii ale lui P., iar scrierile tanarului se parc ca placusera mentorului "Junimii"), revista "Convorbiri literare" publica in ianuarie 1912 Pictor ignotus: el insusi, poezie care constituie debutul publicistic al scriitorului (si care va fi cuprinsa in primul sau volum de versuri), pentru ca, in numerele urmatoare, sa apara Ruga budista si Anotimpurile (piese ale acelorasi Visari pagane).
Volumul se bucura de o primire calduroasa atat din partea generatiei mature: Nicolae Iorga, G. Bogdan-Duica, Ovid Dcnsusianu, cat si din partea tinerilor cronicari literari, ca Ion Trivale. Desi bine primita, cartea nu reuseste sa contureze suficient individualitatea scriitorului. Exegeza pillatiana considera ca primele (trei sau chiar patru) plachete de versuri raman in marc masura tributare unor modele, iar vocea lirica a autorului isi va castiga timbrul specific mai ales dupa 1919, devenind inconfundabila incepand cu 1923, cand va publica volumul Pe Arges in sus. Analizandu-si retrospectiv prima perioada de creatie, P. va observa faptul ca versurile sale din tinerete nu au excelat prin originalitate, sau cum insusi marturiseste, "nu au fost rodul parguit al sufletului si al pamantului autohton, ci fructul silit al creierului si al bibliotecilor straine".
Din aceste "biblioteci straine", se remarca indeosebi buna cunoastere a creatiei unor poeti reprezentativi ai parnasianismului si ai simbolismului francez. Pentru volumele de inceput, Visari pagane si Eternitati de-o clipa, scriitorul si-a indicat singur sursele livresti, printre ele figurand Leconte de Lisle, Jose Maria de Her6dia, Paul Verlaine etc.
Despre poezia Pictor ignotus, P. marturiseste ca ar fi tributara lui Robert Browning. Despre substratul oriental al primului volum, s-a observat ca acesta se datoreaza lecturii operei lui Omar Khayyam, iar temelia Visarilor budiste si a ciclului Din Samisen o constituie opera lui Lafcadio Hcarn, In special Kokoro si Unknown Japan. Pe langa impactul unor curente literare, ca parnasianismul si simbolismul, opera de tinerete a lui P. este direct influentata de anumiti scriitori romani, evidenta fiind "lectia" lui Eminescu si cea a lui Maccdonski. S-a discutat nu o data daca aceasta prima perioada de creatie, poate prea tributara modelelor, are valoare poetica in sine, "daca, in absenta celuilalt stadiu, deschis prin aparitia volumului Pe Arges in sus, P. ar mai li fost citat de istoriile literare altfel decat ca simplu epigon al lui Macedonski"
(Cristian Livescu).
Raspunsurile au fost, cel mai adesea, afirmative, iar argumentele au fost felurite:
"o imensa disponibilitate recapitulativa, de reparcurgere, adica, a itinerarului de pana la el al poeziei"
(Ion Pop), "cerebralitatea poetica", "autoritatea sporita a ideologiei poetice"
(Cristian Livescu) etc. Nicolae Balota considera ca de fapt, primul volum de versuri contine imaginea emblematica pentru intreaga creatie pillatiana: aceea a centaurului.
Ca faptura mitologica duala, el este o ilustrare a principiului coincidentia oppositorum, care structureaza tiparele de profunzime ale gandirii vechi si ale marilor mitologii. Pentru P., centaurii reprezinta, pe de o parte, o imagine-cheie, un punct nodal al liricii sale, si jpe de alta parte o constanta a operei lui:
"Centaurii galopeaza [.] in poezia lui P., de ia acel ciclu al inceputurilor: «Desi n-avem, potcoave rasunatoare de-aur
Gonim, o, Zeus, prin lume frumosul in zadar
in pieptul meu se zbate napraznic un centaur!» (poezia Centaurul in volumul Visari pagane) pana la Centaurul din sonetele tarzii.[] Mitul Centaurului in economia spirituala a poetului ocupa un loc central, da intrucatva masura omului P. si a creatiei sale. Mit central care domina nu numai poezia sa, ci ordoneaza si poetica sa []. Imagine apartinand mitologiei mediteraneene, ea indica inclinatia spre clasicitate a spiritului lui P. Ca si enigma Sphinxului pe care Oedip o rezolva prin unicul ei talc polivalent - omul -, tot astfel mitul Centaurului, faptura monstruoasa, divin-zoologica, reveleaza masura clasic-u-mana.
Caci omul e un monstru dual ce tinde spre echilibrarea contrariilor din el.