Intr-un pasaj din seria articolelor intitulate "Itinerariu spiritual", Mircea Eliade reda din perspectiva personala relatia dintre literatura si cultura. Literatura este, asadar, un mod de a reda aspecte ale culturii prin concretizarea experientelor ce survin din aceasta. Totusi, literatura nu poate imprima constiintei cultura, literatura reuseste doar sa surprinda si sa transmita experientele care au reusit aceasta. Gasesc aceasta conceptie cat se poate de reala si perfect logica.
Mircea Eliade, scriitor al secolului al XX-lea, istoric al religiilor, orientalist , etnolog, sociolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist si filosof, s-a afirmat pe plan international si este considerat unul dintre cele mai mari personalitati ale Romaniei.
Romanul "Maitreyi" este publicat in anul 1933 ca urmare a experientelor traite in Calcutta. Este considerat un roman de dragoste erotic si exotic, original, folosind o tehnica moderna de relatare pe trei planuri: jurnalul lui Allan (Mircea Eliade), confirmarile sau comentariile acestuia la scurt timp dupa ce a fost scris jurnalul si interpretarea intamplarilor intr-o maniera relativ obiectiva, la multi ani dupa desfasurarea acestora. Aceasta tehnica, mai rar intalnita in literatura romana, reda autenticitatea romanului si ofera credibilitate relatarii experientei traite in India. De asemenea, prin aceasta modalitate Mircea Eliade reuseste sa imbine mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea subiectiva.
Subiectul principal al romanului il constituie evolutia povestii de dragoste dintre Allan si Maitreyi, fiica invatatorului Narendra Sen, care il gazduieste pe acesta. Sentimentele celor doi trebuie sa reziste diferentelor culturale, acest fapt apropiind povestea tragica relatata de miturile cuplurilor Tristan si Isolda sau Romeo si Julieta.
Pe parcursul romanului se pot identifica numeroase influente ale culturii indiene, si chiar o proiectare a acesteia prin ochii lui Allan. Odata ajuns in casa invatatorului Narendra Sen nu numai ca poate observa indeaproape obiceiurile si traditiile specifice ci, uneori, chiar ia parte la acestea, relatand plin de incantare si entuziasm aceste momente in jurnalul sau.
Cu ajutorul Maitreyiei, de care se apropie treptat prin intermediul unui schimb cultural prietenesc, ajunge sa traiasca o iubire pasionala, atinsa fara indoiala de amprenta orientala, pasionala si intr-o masura, fatalista. Primul element ce tradeaza urme de erotism ale romanului este ritualul atingerii picioarelor de pe terasa casei invatatorului la care ia parte si Allan. Acest moment poate fi considerat punctul de plecare al transformarii unei atractii fizice si spirituale, intr-o iubire erotica, carnala.
