ZMEURA DE CAMPIE - Roman de Mircea Nedelciu. A aparut la Editura Militara din Bucuresti in anul . Este primul roman publicat de autor dupa trei volume de proza scurta.
Inainte ca Editura Militara sa ia pe la mijlocul deceniului al noualea initiativa publicarii unor carti ale prozatorilor postmoderni, existau putine semne ca acestia ar fi preocupati de o tema atat de straina experientei lor biografice cum parea sa fie tema razboiului. E adevarat, una dintre primele povestiri ale lui Mircea Nedelciu, Istoria brutariei nr. 4, includea jurnalul de front al unui caporal, dar ceea ce retinea atentia in mod deosebit in acest text erau figurile grafemice, si mai putin imaginea stendhaliana a razboiului. Precedentele fiind atat de putine, iar fa caail celorlalti prozatori postmoderni lipsind cu desavarsire, putem privi aceste romane ca pe niste scrieri ocazionale, rezultai al unor circumstante favorabile create prin initiativa oarecum neasteptata a Editurii Militare.
Important este insa ca in felul acesta autorii s-au simtit obligati sa arate in ce consta specificul raportarii lor la o tema care s-a bucurat si in trecut de multa atentie in literatura romana. Alexandru Vlad, cel ce a problematizat mai mult situatia, marturisea ca pentru el, ca scriitor lipsit de experienta razboiului, un |roman de acest fel nu poate fi decat "un exercitiu de fictiune".
Mai inainte, Mircea Nedelciu ajunsese insa, in romanul sau Zmeura de .campie, la un alt punct de vedere, considerand ci urmarile razboiului se rasfrang si in prezent, deci si asupra celor de azi ca fii ai combatantilor de ieri:
"in fond, zice el, toate iseranele lasate de un razboi se prelungesc in Jtimp pana la distante de cateva generatii".
S-ar fjutea scrie asadar, in viziunea lui Mircea Nedelciu, un roman de razboi plecand chiar de la destinul (istoric al generatiei "optzeciste", destin ce a fost determinat intr-o oarecare masura de participarea parintilor ei la marea conflagratie. Zmeura de campie si este, de-altfcl, un asemenea roman.
Ceea ce se remarca in primul rand este caracterul retrospectiv, ancheta asupra trecutului, pe care o intreprind mai multe personaje, tineri crescuti in acelasi orfelinat, din dorinta de a-si cunoaste parintii. Acestia sunt oameni din generatia varstnica, unii dintre ei chiar fosti combatanti, de a caror prezenta in roman este legata cu precadere tema razboiului. Reconstituind cateva biografii, autorul tinde sa nsze imaginea tip (fara a neglija totusi particularitatile individuale) a celor ce au trait razboiul _si apoi evenimentele din deceniul al saselea.
In acest sens, se poale spune ca, pe langa tema centrala a paternitatii, cartea lui |M.N. schiteaza si un profil al istoriei contemporane, ocolind totusi, prin fragmentarism si inlcrvertirea cronologiei, dezideratul mai vechi al cronicii romanesti. Unul dintre cei trei tineri porniti sa-si caute originile si ascendenta, dupa ce aduna suficiente date despre tatal sau, simte nevoia sa le priveasca intr-o viziune mai larga:
"Totusi, un lucru e logic: declinul fiecaruia dintre parintii nostri trebuie sa fi inceput in timpul si dupa terminarea razboiului. Altfel cum s-ar explica faptul ca la aproape zece ani dupa razboi ei n-aveau o situatie, o casa, un rost si n-au putut sa ne tina pe langa ei? Sanatatea lor morala sau fizica fusese serios zdruncinata de razboi".
in privinta tinerilor, autorul nu isi propune sa creeze o biografie tipica, desi observatia ca indirect, prin zdruncinarea fizica si morala a parintilor, razboiul a influentat si generatia lor este nu doar exacta, ci si subtila.