Alexandru Iacobescu biografia


Alexandru Iacobescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

IACOBESCU Alexandru, se naste la 7 iun. 1874, Pitesti - moare in 1945, Bucuresti. Poet, prozator si traducator. Bibliotecar la Fundatia „Aman" din Craiova (pina in 1935). A scos, la Craiova, impreuna cu Marcel Romanescu revista Viata literara (1914). Secretar de redactie la Drum drept (1920-l927); redactor la Curentul. Debut cu versuri in revista Ramuri (1914); debut editorial cu volum Balade (1919). A colaborat la Adevarul literar si artistic. Convorbiri literare, Gindirea, Universul literar etc, uneori sub pseudonimul Daniel Arama, Ion Arama, Teofil Roman, Pantagruel.

A scris o poezie elegiaca, picturala, aefemerului si a imaterialitatii, altfel monotona, cu o imagistica destul de banala (Umbre peste ape, 1923; Cosinzeana, 1924; Elegii si poeme, 1928; Lauri si purpura, 1929), proza de calatorie (Icoane si privelisti, 1926), literatura pentru copii. Traduce din V. Hugo, Leo-pardi, Cervantes, Dostoievski, AI. Dumas, W. Scott, Ch. Dickens, M. Pravost, E. Zola, P. Lo-ti, J. Lemaitre, I. Bunin, G. Sand, J. London, J. Kessel, F. Cooper, P. Benoit, J.O. Curwood, L. Raymont, R. Malzeroy, H. Allen s.a.

Uniformitatea imagistica, tonul neutru, descriptiv si o oarecare muzicalitate a versului sint definitorii pentru lirica melancolica, de atmosfera, care constituie - mai ales in citeva momente de reusita in surprinderea efemerului si a senzatiei de vag — partea cea mai buna a poeziei lui Alexandru Iacobescu O suavitate monotona in tratarea temelor elegiace ale lentei disparitii si ale solitudinii constituie modesta cucerire a unui limbaj timid si conformist, in care locul comun si metafora banalizata raspund dezideratului vizibil al unui stil ornat incarcat, lipsit de forta si de culoare. Din nesfirsitele variatiuni, combinatii cu aceleasi elemente, se nasc „murmurul blind de strune", „vraji de cintec si parfum", „muta zarilor singuratate", „adincul paradisului visarii", „miresme dulci si zimbcte de floare", „mrejele visarii" s.a.m.d. (Umbre peste ape, 1923; Cosinzeana, 1924; Elegii si poeme, 1928). Pitorescul oriental din unele poeme aduce putine schimbari de recuzita, elementul central raminind mai departe instantaneul in imaterial - joc de apa sau de lumina (valuri stravezii, pulbere de soare, stropi de spuma).

Miscarea din scenele dramatice, abil versificate, suplineste, in Lauri si purpura (1929), obis-nuitul vid al poemelor. Putina legatura cu primele volume pastreaza, intr-o faza mai tirzie a liricii lui Alexandru Iacobescu, versurile de evocare istorica, a caror discursivitate implica renuntarea la vag, la sugestie, chiar la imagistica.

Poemele, acum imnuri, se construiesc prin acumulare retorica si alegorie, banalitatile sint mai clare si mai sunatoare; remarcabila e numai cursivitatea versului. in proza din Icoane si privelisti (1926) si Icoane din Bosfor (1932). cuprinzind impresii de calatorie si scurte povestiri de razboi, se remarca predominanta descriptivului - in varianta pitoreasca (nuante, culori, umbre, efecte de lumina- „icoane fugare") sau neagra, a unui front lipsit de eroism (noroi, singe, paduri negre, trupuri ranite). Insuficienta limbajului, platitudineae pitetului mentin ansamblul in mediocritate stilistica.

OPERA:
Balade, Craiova, 1919;
Sub zidurile Tratei, Craiova, 1920;
Umbre peste ape, versuri, Craiova, 1923;
Cosinzeana, versuri, Craiova, 1924;
Icoane si privelisti, proza. Arad, 1926;
Elegii si poeme, Craiova, 1928;
Lauri si purpura, versuri, Craiova, 1929;
Chipuri de bronz, Craiova, 1930;
Icoane din Bosfor, proza, Craiova, 1932;
Pulberi instelate, Craiova, 1935;
Ursul cu laba-ntoarsa, Bucuresti, 1939;
Vraja, Bucuresti, 1939;
Maiestatii Sale, Regelui, Bucuresti, 1940;
Dracul pacalit. Povesti, Bucuresti, 1941;
Comoara de sub stinca. Bucuresti, 1942;
Moartea zimbrului, roman, Bucuresti, 1944;
Fintina fermecata, povesti, Bucuresti, 1945;
Poeme, Bucuresti, f.a.;
Sonete,Bucuresti, f.a.


REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu. Istoria . III;
Perpessicius, Mentiuni , HI;
S. Metzulescu, Literite in Tara Banilor, 1936.