Cincinat Pavelescu biografia

Cincinat Pavelescu


Cincinat Pavelescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PAVELESCU Cincinat, se naste la 20 oct. / 2 nov. 1872, Bucuresti - moare in 30 nov. 1934, Brasov.

Poet, publicist si dramaturg. Fiul inginerului Ion Pavelescu si al Paulinei (n. ?).

Studii scolare la Bucuresti, unde urmeaza si Facultatea de Drept (189l-l895); isi trece doctoratul in . Cariera juridica inceputa in 1899.

Debuteaza cu versuri in Biblioteca familiei (1891). Rev. care-l impune atentiei este Literatorul, unde publica incepind cu nr. 2/. in acest an devine prim-redactor al revista, iar in 1893 codirector.

Prim-redactor la Convorbiri critice (1907-l908); din 1910 face parte din conducerea revista Falanga literara; in 1920 editeaza la Paris Le courier francoroumain, politique, iconomique et litteraire;' director al revista Brasovul literar (193l-l934). Primul presedinte al SSR, ales la 28 apr. 190.

Premiul national de poezie pe 1927.

Cincinat Pavelescu este ilustrativ pentru fascinatia exercitata, la inceputul secolului XX, de simbolism chiar asupra autorilor care, structural, nu s-au dovedit simbolisti.

A fost un partizan al reformarii poeziei (publicind un important articol: Simbolismul, in Flacara, nr. 31/1912), desi vocatia de novator i-a lipsit. Confuzia lui, graitoare pentru un numar mare dintre contemporanii sai, a fost intre poezia simbolista si „poezia cu simbol" („poezie fara simbol nu se poate", afirma in articolul amintit). Desi a scris, in 1902, un poem (Simfonia ploaiei) in care, pe urmele lui Macedonski si inaintea lui Bacovia, s-a apropiat de spiritul si de litera simbolismului, poetul n-a evoluat in directia autenticei sugestii simboliste, ci in cea traditionala in fond, a „poeziei cu simbol". inca din poemul citat isi facusera loc neavenite decodari care, prin repetare, vor plictisi.

Opusa adevaratului simbolism, discursivitatea din versurile sale cade, nu o data, in didacticism.

Estetica lui Cincinat Pavelescu este rudimentara, el intelegind poezia ca o „haina" a simtirii si apropiindu-se de maniera lui Panait Cerna. ceea ce l-a impiedicat sa fie un adevarat simbolist. Merita semnalata anticiparea poeziei minulesciene, intr-un text scris in 1901 (Cintecul omului). Cincinat Pavelescu a cultivat versul liber in vremea cind acest fapt mai constituia o erezie estetica. Cu toate acestea, preferintele autorului au mers, constant, spre versul de factura traditionala (si in materie de verslibrism, de altfel, el n-a depasit stadiul fragmentarii tipografice a unitatilor metrice traditionale). Astfel se explica atit cultivarea predilecta a epigramei, cit si cea a unor forme fixe de poezie: sonet, rondel, pantum. Cincinat Pavelescu a ilustrat lirica erotica, avind o viziune trubaduresca asupra iubirii; a dobindit o mare popularitate ca autor de romante, cantilene, lieduri, serenade si madrigaluri.

Caracterizate de un sentimentalism vaporos, textele acestea au fost extrem de accesibile. Acest poet sentimental s-a vrut, inainte de toate, un autor cu umor. Ca epigramist este, incontestabil, cel mai notoriu autor roman.

Dexteriatea prozodica remarcabila (poetul putind oricind improviza pe rime date) si capacitatea de a caracteriza lapidar, cu spirit, a facut din unele epigrame ale sale texte „clasice" ale speciei. Din activitatea publicistica, se pot remarca amintirile si articolele despre epigrama. S-a manifestat si in dramaturgie, scriind doua piese originale - Amantii (Dialoguri moderne) si Dialoguri de toamna - si doua in colaborare: drama Saul (impreuna cu Alexandru Macedonski) si Irina, imparateasa Bizantului (in colaborare cu doctor N. Paulescu).

OPERA:
Despre agentii diplomatici, teza de doctorat. Bucuresti, 1897;
Poezii, Bucuresti, 1911;
Epigrame, Craiova, 1925 (altaed., 1934);
Poezii, Bucuresti, 1926;
Epigrame, pref. si ed. de T. Mainescu, Bucuresti, 1966;
Versuri. Epigrame. Amintiri. Corespondenta, pref. si tabel cronologic de V. Craciun, note, variante si bibliografie de Gh. Zarafu si V. Craciun, Bucuresti, 1972.


REFERINTE CRITICE:
Al. Macedonski, in Literatorul, nr. 5, 1892;
E. Lovinescu, Istoria, III;
T. Arghezi, in Adevarul literar si artistic, nr. 731, 1934;
V. Eftimiu, in Steaua Transilvaniei, nr. 32,1936,. Daianu, Din ravasul meu. Busturi sufletesti, 1937;
G. Calinescu! Istoria;
VI. Streinu, Versificatia;
Adriana Iliescu, Literatorul, 1968.