Constantin Papastate biografia

Constantin Papastate


Constantin Papastate opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PAPASTATE Constantin D. (numele la nastere: Papastatopoulos), se naste la 26 febr. 1907, Pitesti - moare in (?).

Istoric literar si poet.

Fiul lui Dimitrie Papastatopoulos si al Elenei (n.?).

Scoala primara si liceul la Pitesti. Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofic sectia franceza, a Univ. din Bucuresti (1926-l930).

Intre 1930 si 1931, studiaza literele la Dijon. Doctor in litere si filosofie (1946) cu o teza c" spre Leconte de Lisle. Cariera didactica la Craiova.

Debuteaza in Foaia tinerimii (1924), iar editorial cu volum de versuri Trepte (1944).

Publica volum de versuri Anotimpuri (1946) si Crucea impuscatilor. 1907 (1982) si studii monografice (Vasile Alecsandri si Elena Negri, 1947; Traian Demetrescu, 1967; Elena Farago, 1975). Ed. din Traian Demetrescu (1968) si Elena Farago (1978). Premiul Acad. pe . Istoric literar tentat de vieti romantate, Constantin Papastate exploreaza documente prioritar biografice si interpreteaza textul literar ca document afectiv; poet doar ocazional si cu mari intermitente, fara un profil propriu distinct.

Craiovean prin adoptie, Constantin Papastate se simte puternic legat de viata culturala a orasului. Semnificativ, cei doi autori carora le-a dedicat cite un studiu monografic - Traian Demetrescu (1967) si Elena Farago (1975) -au locuit vreme indelungata la Craiova, fiind implicati in viata ei culturala. Autorul incearca sa mentina un echilbiru, mereu amenintat, intre omagiul sentimental si sobrietatea stiintifica. Documentatia si utilizarea materialului sint grevate de un anume sentimentalism desuet.

Unica distantare fata de obiectul studiului e cea ideologica, tribut platit spiritului timpului, altfel autorul urmareste induiosat meandrele unor vieti fara prihana, izbutind doar o schita de portret. Instrumentele criticului sint putin subtile si cliseele frecvente. Raportarile la literatura epocii sint sumare si constatative. Informat temeinic asupra contributiilor critice anterioare, Constantin Papastate le mentioneaza, citind frecvent fragmente cu caracter apreciativ, dar imaginea de ansamblu a receptarii operei scriitorului lipseste.

Bibliografia selectiva ce insoteste monografiile ofera insa materialul necesar. Tentatia biografiei romantate, vizibila in monografii, e frapanta in Vasile Alecandri si Elena Negri (1947), studiu ce precede un jurnal inedit al poetului. Corectind unele erori de datare pe baza materialului inedit, autorul, polemizind cu G. Calinescu, se straduieste mai ales sa demonstreze profunzimea si autenticitatea sentimentului ce-l lega pe V. Alecsandri de Elena Negri, generatoare a „jurnalului liric" din Lacramioare. Re-cUnoscind caracterul conventional al liricii erotice ocazionale din volumul amintit, Constantin Papastate o atribuie dificultatilor de expresie, neputintei autorului de a crea un limbaj liric pe masura continutului afectiv.

Textul jurnalului, discret sub raportul confesiunii sentimentale, serveste intr-o masura modesta teza autorului.

Ca si in cazul studiilor monografice se constata inclinatia lui Constantin Papastate spre o lectura a operelor ca marturii ale unor odisee sentimentale emotionante, istoria literara apropiindu-se primejdios de biografia romantata; interesul autorului pentru documentele vietii private -jurnale, scrisori - poate fi un argument in acest sens. Muzicala si desueta, cu ecouri parnasiene si simboliste, poezia lui Constantin Papastate n-a depasit ecoul ocazional. Ultimul volum -Crucea impuscatilor. 1907 - surprinzator ca tematica prin raportare la poezia inceputurilor, nu da mai multa stralucire unei activitati careia Constantin Papastate i-a consacrat un interes episodic.

OPERA:
Trepte, versuri, Craiova, 1944;
Anotimpuri, versuri, Craiova, 1946;
Vasile Alecsandri si Elena Negri. Cu un jurnal inedit al poetului si o lamurire a d-nei Elena Negri, Bucuresti, 1947;
Traian Demetrescu, Bucuresti, 1967;
Elena Farago, Craiova, 1975;
Crucea impuscatilor. 1907, Craiova, 1982.


REFERINTE CRITICE:
N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 35, 1967;
N. Antonescu, in Cronica, nr. 10, 1976;
T. Nedelcea, in Ramuri, nr. 2, 1976;
Al. Firescu, in Ramuri, nr. 2, 1977;
idem, in Ramuri, nr. 3,1987.