Dumitru Tudor Savu biografia


Dumitru Tudor Savu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SAVU Tudor Dumitru, se naste la 1 febr. 1954, Rimnicu Vilcea-m. 19 oct. 2000, Cluj-Napoca.

Prozator.

Fiul medicului Dumitru Savu si al Victoriei (n. Iscrulescu), prof. Urmeaza Liceul teoretic „Mircea cel Batrin" din Calimanesti (196l-l973); licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj-Napoca, sectia romana-franceza (1977). Dupa absolvirea facultatii, redactor la revista Tribuna.

Debuteaza cu poezie in ziarul Orizont (1970), din Rimnicu Vilcea.

Publica proza din 1977, tiparind, la un interval scurt, doua „romane" asezate sub semnul fantasticului: Marginea Imperiului (1981, Premiul „Mihail Sadoveanu" al Asoc. Scriitorilor din Iasi), volum care a stirnit interesul lui Mircea Eliade, si Treizecisitrei (1982, Premiul CC al UTC). Au urmat: De-a lungul fluviului (1985) si Fortul (198$). A colaborat la Tribuna, Echinox, Napoca universitara, Romania literara, Suplimentul literar-artistic al „Scinteii tineretului", Cronica, Vatra, Steaua etc.

„Proprietar de himere", cum l-a numit D. R. Popescu, Dumitru Tudor Savu a asimilat in povestile si povestirile sale un topos al literaturii romane (Delta Dunarii), unde realul se afla iremediabil amestecat cu elemente fantastice, grotesti, halucinante etc. in astfel de cazuri, apetitul pentru fabulatie apare ca o conditie sine qua non a creatiei, si nu intimplator Dumitru Tudor Savu si-a prefatat primul volum cu o marturisire a lui Dino Buzzati, unul din scriitorii sai preferati: „imi place sa povestesc. De cite ori scriu o istorie la care tin, o transpun in supranatural. Fantasticul ii da putere, ii da valoare de simbol. E puterea pe care o au si basmele". Dar critica literara a pronuntat, in legatura cu scrisul sau. si numele altor autori: Marquez, M. Eliade , M. Sadoveanu , V. Voiculescu , Stefan Banulescu sau Fanus Neagu . In Marginea Imperiului (1981), peste spatiul real, configurat de Gurile Dunarii, Mahmudia, Sulina, Babadag sau Vama, se suprapune spatiul imaginar, „imperiul" povestii, unde „se petrec intotdeauna intimplari care te tin cu sufletul la gura".

Povestitorul (avocatul, grefierul, judecatorul, procurorul, notarul sau martorul) relateaza intimplari senzationale (o specie de furnici devoreaza un oras si-l muta sub pamint; Vavila, nevasta lui Sosipatru, naste doi gemeni lipiti spate-n spate; iapa vaduvei Varvara fata un ciine etc), surprinde oameni cu pasiuni bizare (doctorul Ferdinand colectioneaza cocori, iar Matei, seful garii, vase de bucatarie) sau cu puteri oculte (negustorul Patache a oprit asaltul furnicilor cu ajutorul unor cochilii de melci; Aaron avea darul de a aprinde lucrurile cu ochii lui sticlosi, ca de oglinda; Mindrucap putea sa razbune norii si sa alunge iama), metamorfoze kafkiene (dupa moartea scriitorului Magureanu, toti prietenii acestuia constata ca au vocea lui), disparitii ciudate etc. De o factura asemanatoare este si romanul Treizecisitrei (1982), care isi fixeaza cadrul fantastic intr-o alta localitate imaginara din Delta - satul de pescari numit Mila . Amenintati sa piara, din cauza proliferarii excesive a unei plante acvatice din speciile Ceratophyllum si Myriophyllum, care astupa canalele, sufoca apa baltilor, facind sa dispara pestii si celelalte vietuitoare, sa „putrezeasca malurile, milul si apa", locuitorii isi parasesc tinuturile de bastina.

Ramin doar batrinii neputinciosi, care explica inmultirea exagerata a plantelor prin interventia unor puteri oculte, intretinind in jurul fenomenului o atmosfera de mister. Sosit in Delta pentru a dezlega enigma, profesorul de biologie nu ajunge la nici un rezultat.

„Contaminat", acesta isi abandoneaza investigatiile stiintifice si incepe sa colectioneze povestirile extraordinare ale oamenilor pe care ii intilneste: Ionete, Din Tiganul, Policarp, Spiridon Omufar, doamna Priscilla, dar mai ales „negustorul de povesti", Agachi Gherasim, care inlatura pericolul bradisului din Delta, prin magia povestilor sale. Cu De-a lungul fluviului (1985) si'Forte/(1988), Dumitru Tudor Savu pare a incheia un fel de ciclu epic, avind ca reper spatiul Cimpiei si al Deltei. Ne reintilnim si aici cu negutatorul de povesti, Agachi Gherasim, un povestitor inzestrat cu mult har, care ia in stapinire lumea prin magia povestilor sale. „Dincolo de incontestabila ei putere de seductie - observa L. Petrescu -, literatura lui Dumitru Tudor Savu ne releva, deopotriva, si o altalatura, aceea a unei foarte grave meditatii asupra rosturilor si functiilor artei. in esenta, scriitorul asimileaza () actul povestirii cu ritualurile de initiere. Prin toate aceste date, cartile lui Dumitru Tudor Savu se inscriu printre cele mai temerare naratiuni metafictionale din literatura romana contemporana".

OPERA:
Marginea Imperiului, nuvele, Cluj-Napoca, 1981;
Treizecisitrei, roman. Bucuresti, 1982;
De-a lungul fluviului, roman, Cluj-Napoca, 1985;
Fortul, roman, Bucuresti, 1988.


REFERINTE CRITICE:
I. Holban, in Cronica, nr. 32, 1981;
V. Tascu, in Tribuna, nr. 45, 1981;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 49, 1981;
FI. Manolescu, in Contemporanul, nr. 6,1983;
P. Poanta, in Tribuna,iu. 5,1983;
S. Titel, in Romania literara, nr. 12, 1983;
Comei Moraru, Textul si realitatea, 1984;
S. Titel, in cautarea lui Cehov, 1984;
L. Petrescu, in Tribuna, nr. 50;
51, 1985;
M. Muthu, in Viata Romaneasca, iu. 5, 1989;
M, Papahagi, in Tribuna, nr. 10, 1989;
Irina Petras, in Romania literara, nr. 15, 1989;
Mircea Popa, in Luceafarul, nr. 9, 1989;
C. V. Tudor, in Saptamina, nr. 14, 1989;
E. Simion, Scriitori, IV.