Emil Manu biografia

Emil Manu


Emil Manu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

MANU Emil (pseudonimul lui Emil Cismarescu), se naste la 9 oct. 1922, comuna Timna, judetul Mehedinti.

Critic literar si poet.

Fiul lui Ion Cismarescu si al Ioanei (n, Popescu). Liceul „Traian" din Turnu Severin (1932-l940); licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1946) si al Facultatii de Drept.

Prof. de liceu la Baia de Arama si Tumu Severin (1947-l953), secretar stiintific al Soc. de Stiinte Istorice si Filologice (1953-l960), redactor la Editura Muzicala (1960-l967), cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu".

Debuteaza in ziarul Nadejdea din Turnu Severin (1940).

A ingrijit antologiile Muzica si literatura (1966), Eugen Barbu interpretat de ~ (1974), Arta poetica la romani (1979). A facut parte din redactia revista Studentul roman.

Colaboreaza la Universul literar. Revista Colegiului Sf. Sava, Lumea, Natiunea, Victoria, Fapta, Veac nou, Revista Fundatiilor Regale, Contemporanul, Saptamina, Romania literara s.a. A publicat o culegere de versuri pentru copii. Ultima corabie cu pinze (1976), a prefatat diverse ed. A ingrijit ed. de opere Minulescu si s-a afirmat ca cercetator al domeniilor insolite ori insuficient cunoscute (Traian Demetrescu, 1956; Prolegomene argheziene, 1968; Reviste romanesti de poezie, 1972; Sinteze si antisinteze literare, 1975; Tudor Arghezi. Cadente, 1977; Eseu despre generatia razboiului, 1978; Ion Minulescu si constiinta simbolismului romanesc, 1981; Sensuri moderne si contemporane, 1982; Dimitrie Stelaru, 1984). Poeziile (Incunabule, 1969; Ceremonia faiantelor, 1972; Ora magnoliilor, 1976; Vesperalia, 1980; Ora reveriilor, 1989) sint divagatii melancolice in jurul unor pretexte livresti.

Imbinind istoria literara cu comentariul critic, cercetarea cu sinteza subtextuala, Emil Manu face in fapt opera de reconstituire a unor aspecte ignorate ale literaturii. Informatia merge uneori pina la acribie, analiza fiind abandonata in favoarea expunerii. Dupa cercetarea monografica Traian Demetrescu (1956), exegetul a dat un comentariu despre publicistica argheziana in Prolegomene argheziene (1968), scopul investigatiei fiind acela de a demonstra caracterul artistic al productiei jurnalistice a poetului. Preocuparea revine in Tudor Arghezi. Cadente (1977), unde Emil Manu analizeaza universul poetic dupa criteriul „tematic", relevind temele poetice fundamentale. Comentariul e apologetic, afirmativ iar nu demonstrativ, din care cauza expunerea e neconvingatoare, desi observatiile tin de domeniul evidentei. O contributie interesanta este Reviste romanesti de poezie (1972), cercetare istorico-literara dublata de o analiza sociologica a fenomenului poetic romanesc.

Sinteze si antisinteze literare (1975) cuprinde comentarii despre clasici si contemporani asociati la intimplare, in acelasi stil descriptiv.

Cartea este informativa si evocativa, demonstratia luind adesea forma confesiunii.

Eseu despre generatia razboiului (1978) atrage atentia doar prin minutia si intinderea cercetarii; altfel, cartea e prezidata de criterii imprecise si conventionale (e vorba de „asa-zisa generatie pierduta si apoi recuperata"). Din perspectiva unificatoare a „evadarii din turnuri" sint analizate mai multe grupari (.Albatros", „Cercul literar", „Jurnalul literar") si mai multe linii estetice (suprarealismul, realismul, analismul), particularul fiind eludat in favoarea generalului. Bazate pe informatie si descriptivism, monografiile lui Emil Manu sint lucrari de reconstituire ori de reafirmare a evidentei.

Poeziile din Incunabule (1969), Ceremonia faiantelor (1972), Ora magnoliilor (1976), Vesperalia (1980) si Ora reveriilor (1989) sint confesiuni lirice trucate, fantezii gratioase care ascund o exaltare launtrica, mascata orin divagatii livresti. Elogiul beatitudinii si al fericirii ipotetice confera versurilor un ton melancolic si romantios. Un .jurnal de front" e Mica „eroica" (1971), in care sint expuse veridic ori literaturizat stari, reactii, incidente.

OPERA:
Troian Demetrescu. Contributii la cunoasterea vietii si operei, Bucuresti, 1956;
Prolegomene argheziene. Bucuresti, 1968;
Incunabule, versuri. Bucuresti, 1969;
Mica „eroica", jurnal de front. Bucuresti, 1971;
Ceremonia faiantelor, versuri. Bucuresti, 1972;
Reviste romanesti de poezie. Bucuresti, 1972;
Sinteze si antisinteze literare, Cluj-Napoca, 1975;
Ultima corabie cu pinze, versuri. Bucuresti, 1976;
Ora magnoliilor, versuri, Bucuresti, 1976;
Tudor Arghezi. Cadente, Bucuresti, 1977;
Eseu despre generatia razboiului. Bucuresti, 1978;
Arta poetica la romani, antologie, Bucuresti, 1979;
Roza vtnturilor, versuri. Bucuresti, 1980;
Vesperalia, versuri. Bucuresti, 1980;
Ion Minulescu si constiinta simbolismului romanesc, Bucuresti, 1981;
Sensuri moderne si contemporane, Bucuresti, 1982;
Povestile de la ora sapte. Bucuresti, 1983;
Dimitrie Stelaru, Bucuresti, 1984;
Spatiu etern. Bucuresti, 1985;
Ora reveriilor, versuri. Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
6v. S. Crohmalnicea-nu, in Romania literara, nr. 2, 1968;
I. Caraion, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1969;
D. Micu, in Romania literara, nr. 14, 1969;
N. Balota, in Romania literara, nr. 27, 1971;
I. Caraion, in Luceafarul, nr. 24, 1972;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 18, 1972;
Al, Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1973;
A. Sasu, in Tribuna, nr. 14, 1973;
L. Leonte, in Cronica, nr. 24, 1976;
P. Poanta, in Steaua, nr. 12, 1976;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 3, 1976;
L. Alexiu, Ideografii lirice, 1977;
P. Poanta, Radiografii, 1978;
M. Ungheanu, in Luceafarul, tu. 5, 1979;
P Mareea, in Convorbiri literare, nr. 12, 1979;
idem, in Luceafarul, nr. 1, 1980;
V. Mazilescu, in Romania literara, nr. 14,1980;
V. Fanache, in Steaua, nr. 12, 1981;
M. Zaciu, ibidem;
Gh. Bulgar, in Contemporanul, nr. 33,1982;
idem, in Romania literara, nr. 43, 1983;
Al. Piru, in Flacara, nr. 49, 1984;
V. Marian, in Ramuri, nr. 2,1984;
B. Comeliu, in Romania literara, nr. 4, 1986.