Emil Serghie biografia


Emil Serghie opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SERGHIE Emil, se naste la ? 1897, comuna Hudestii Mari, judetul Botosani - moare in 9 febr. 1977, Bucuresti.

Poet si traducator.

Fiul lui Ion Sirghie si al Zoei (n. ?). Liceul la Botosani, urmat de studii superioare de litere-filosofie si drept la Iasi.

Debuteaza cu poezii in presa ieseana.

Colaboreaza la Manifest (1936), Chemarea. Adevarul, Lumea (1920-l936).

A semnat si cu pseudonimul Emil Sirgu. A facut parte din anturajul Vietii Romanesti.

A publicat un singur ciclu de poezii, Din acordurile toamnei, inclus in placheta Poeme, aparuta la Iasi f. a., probabil in . Director al Teatrului National din Iasi (1933-l937). Pentru ideile sale de stinga, in perioada celui de-al doilea razboi mondial, este internat in lagarul de la Tirgu Jiu. Dupa 1944 publica traduce din Senancour, Alfred de Musset, Aragon, Wilkie Collins s. a. Autorul unei poezii suave, delicate, cu evidente inflexiuni simboliste.

Insuficient realizat ca poet, Emil Serghie a fost un meditativ dotat cu o vasta cultura, afinitatile sale, orientate in directia vagului muzical al marii poezii simboliste, decantindu-se pe fondul unor predispozitii sufletesti native. Emil Serghie apartine nordului, de unde au pornit Eminescu si Enescu; de la matricea de straveche spiritualitate a Moldovei el imprumuta profunzimea melancoliei, un amestec tainic de oboseala si tristete, cu nuante net existentiale, ca si stiinta de a sublima tragismul vietii prin arta.

Caracteristica pentru ciclul Din acordurile toamnei este discretia tonurilor, picturalul imaginilor dizolvindu-se intr-o stare muzicala vecina cu tacerea:

„Tacerea toarce-n casa tot mai deasa
Iar bezna-i cinta-n mine surd, bizar
Cu norii-n vint un vinat gind se-ndeasa
si putrezeste via-mi neculeasa."

Intimismul e al lui Alecsandri , peste care se suprapun cromatismul dur si stridentele adjectivale ale lui Baco via . Cuprins, la venirea toamnei, de „nelinisti stranii", poetul este un voluptuos al amplificarilor: la inceput doar vaga, abia presimtita, nelinistea se transforma treptat, prin jocul imaginatiei, intr-o adevarata apocalipsa:

„Poate
plictisit de searbada-i eternitate
chiar Dumnezeu s-a sinucis
de s-au prelins
In gindul fiecarui ins
vagi remuscari
Iar pe carari
peste paduri
troiene, picaturi de singe-au nins".

In alte locuri, monotonia obsesiva a monologului, rostit in versuri voit corecte, este intrerupta de cite o imagine iesita din obisnuit („Se naruie in suflet vechi biserici"), indiciu al disponibilitatii poetului pentru poezia autentica.

OPERA:
Poeme, Iasi, f. a. ([probabil 1924;
voi. cuprinde ciclurile Din acordurile toamnei, de S. si Pastele, de M. Sturdza]. Traduceri: Guy de Maupassant, Gogoloiu de sau. Mademoiselle Fifi. Doi prieteni. Nuvele traduse din frantuzeste si o pref. de ~, Craiova, f. a.;
Alfred de Musset, Cu dragostea nu-i de glumit, comedie in 3 acte, in romaneste de ~ si S. Callimachi, cu un cuvint inainte de M. Baraz, Bucuresti, 1956;
G. Matveev, Scorpionul, in romaneste de ~ si N. Bocunescu, Bucuresti, 1959 (ed. II, 1962);
Semeon Babaevski, O vara in stepa, in romaneste de ~ si Stefania Bratulescu, Bucuresti, 1960;
Agnia Kuznetova, Pe cuvintul meu de comsomolist, trad. de ~ si V. Tvileac, Bucuresti, 1962;
Wilkie Coliins, Piatra lunii, ed. prescurtata, in romaneste de ~ si A. Bantas, pref. de H. Zalis, Bucuresti, i962 (ed. II, 1965);
Daniil Granin, impotriva furtunii, roman, in romaneste de ~ si Ana Gherasim, Bucuresti, 1965;
Mulud Feraun, Fecior de om sarac, roman, in romaneste de ~, Bucuresti, 1966;
Etienne de Senancour, Obermann, roman epistolar, trad. de ~, pref. de Al. Dumitriu-Pausesti, Bucuresti, 1971;
Vincent Van Gogh, Scrisori, I-II, in romaneste de ~, Bucuresti, 1971;
Louis Aragon, Aurelien, trad. de ~, Bucuresti, 1972.


REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
G. Ibraileanu, Opere, I-IV, 1974-l978;
Z. Ornea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980.