Emil Turdeanu biografia


Emil Turdeanu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TURDEANU Emil, se naste la 10 nov. 1911, Sibot, judetul Alba - moare in 26 ian. 2001, Bordeaux, Franta.

Istoric literar.

Fiul lui Ilie Turdeanu, functionar, si al Anei (n. Oltean).

Termina Liceul „Mihai Viteazul" din Alba-Iulia (1928), apoi Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti (1932, cum laude). Specializari si calatorii de studii in Bulgaria si Iugoslavia; elev la Ecole roumaine en France, la Fontenay-aux-Roses (1935-l938). Lector de limba romana la Sorbona (1938-l940), prof. la Institutul roman din Sofia (1940-l944).

Doctor in litere (1943), diplomat al Ecole Pratique des hautes Etudes din Paris (1945). Attache de recherche la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris (1948), charge de recherche (1953), maitre de recherche (1962), pensionat in 1977, prof. de limba si literatura romana la Univ. din Roma (1977-l982). A avut o contributie importanta la publicarea unor revista din exil, in special prestigioasa Revue des etudes rournaines de la Paris.

Istoric literar, specialist de reputatie europeana in domeniul literaturii slavo-romane si slave vechi (La litterature bulgare du XlV-e siecle et sa diffussion dans Ies Pays Roumains, 1947; Etudes de litterature roumaine et d'ecrits slaves et grecs des Principautes Rournaines, 1985), precum si al apocrifelor (Apocriphes slaves et roumains de l'Ancien Testament, 1981).

Continuind preocuparile lui N. Cartojan in directia cercetarii cartilor populare si in general a literaturii romane medievale, Emil Turdeanu se consacra epocii celei mai vechi, specializindu-se in domeniul literaturii slavo-romane si al literaturilor slave de sud, bulgara in primul rind. Dupa citeva solide studii asupra unor manuscrise vechi romanesti (Varlaam si loasaf, intrebari si raspunsuri etc), cercetatorul face fructuoase stagii in bibliotecile bulgare si iugoslave care i-au prilejuit pe linga importante contributii documentare asupra relatiilor noastre cu vecinii de peste Dunare, consemnind vechi danii si ctitorii romanesti, circulatia balcanica a cartilor scrise in tara etc, si o mai larga cuprindere a fenomenelor culturale specifice; de acestea beneficiaza sinteza din 1947 asupra literaturii bulgare din secolul al XlV-Iea si a raspindirii sale in tarile romane, care inregistreaza nu numai circulatia textelor slavonesti reflectind mostenirea culturala bizantina, ci si atitudinea creatoare a copistilor sau miniaturistilor romani din scolile de la Neamt, Suceava, Tismana s.a. Avem de a face, de fapt, cu o excelenta introducere in studiul literaturii romane in limba slavona, care schiteaza contururile acestui „patrimoniu comun al lumii ortodoxe", punind in valoare totodata trasaturile specifice ariei romane. Ea se continua in chip firesc printr-o serie de studii asupra culturii si literaturii romane dinainte, din timpul si de dupa domnia lui Stefan cel Mare, pina la mijlocul secolului al XVI-lea, acoperind in acest fel intreaga epoca in care cultura romana scrisa se exprima in limba slavona.

Cercetator metodic si de imensa eruditie, Emil Turdeanu reface in primul rind vastul inventar al tuturor manuscriselor slavo-romane, aflate in tara sau in strainatate, aducind si aici numeroase corecturi si precizari documentare; analiza lor permite desprinderea unor trasaturi caracteristice pentru fiecare etapa, a tendintelor predominante, precum si a contributiei carturarilor romani la imbogatirea patrimoniului sud-est european, un Gavril Uric la Neamt sau un Filotei in Tara Romaneasca, ale carui cintari s-au raspindit in Serbia si Rusia prin intermediul tipariturilor lui Bojidar Vukovic. in ultimele trei decenii ale vietii, Emil Turdeanu a consacrat ample cercetari apocrifelor Vechiului Testament, devenite carti populare de intensa circulatie in rasaritul Europei. Autorul nu se limiteaza doar la istoria complicata a acestor texte in spatiul slav si roman, semnificativa pentru evolutia mentalitatii si a gustului popular, ci este in masura sa aduca importante clarificari cu privire la aspectul original al unor apocrife grecesti din care ni s-au transmis doar copii desfigurate (Apocalipsul lui Abraham, de pilda), sau chiar sa duca la restituirea unui original ebraic pierdut, ca in cazul Cronicii lui Moise. Toate studiile asupra acestor apocrife (Viata lui Adam si Eva. Viziunea lui Isaia, Legenda lui leremia. Palea etc.) comporta o chestiune mai importanta de ordin general: cea privitoare la caracterul lor pseudo-bogomilic, deci la caracterul si continutul unei parti din structurile culturale populare destul de raspindite in secolele XV-XVI in tarile noastre.

Asa cum se demonstreaza stralucit cu argumente filologice, istorice si culturale, marea majoritate a acestor texte apocrife nu are un caracter bogomilic, ci naiv ortodox, raspindirea si insemnatarea acestei secte aparind a fi mult mai putin importante la noi decit i se paruse lui Hasdeu sau Gaster . Studiul apocrifelor arata, in acelasi timp, supravietuirea unui mare numar de teme sau motive caracteristice (paharul amar al mortii, plingerea lui Adam) in toata literatura noastra, de la Dosoftei , prin Alecsandri si Eminescu , pina la Blaga si Sadoveanu . Asa se procedeaza si in cazul legendei macedonene a lui Focas si a imparatesei Teofana, scriere populara din secolul XIV a carei tema este urmarita pina in literatura moderna greaca si romana, la Vemardakis, Kazantzakis s. a. Dincolo de domeniile principale de activitate, Emil Turdeanu a lasat si pretioase contributii de literatura comparata de tip traditional, despre Byron in literatura romana, despre Karavelov si romanii, sau de istoriografie, despre Iorga , Gh. Bratianu, Cartojan , Mario Roques, de istorie a artelor aplicate s. a.

OPERA:
Trois memoires sur Michel le Brave (in colab. cu Al. Cioranescu si C. Gollner), Bucuresti, 1938;
La litteralure bulgare du XlV-e siicle et sa diffusion dans les Pays Roumains, Paris, 1947;
Stefan cel Mare: 12 apr. 1457-2 iulie 1504, Paris, 1954;
Le livre raumain a travers Ies siecles, Paris, 1959;
Le dit de I'empereur Nicephore 11 Phocas, Thessaloniki, 1976;
Apocryphes slaves et roumains de l'Ancien Testament, Leiden, 1981;
Etudes de litterature roumaine et d'ecrits slaves et grecs des Principautes Roumaines, Leiden, 1985;
Modern Romania. The Achievement of National Unity (1914-l920), Los Angeles, 1988.


REFERINTE CRITICE:
FI. Florescu, in Tara noastra, nr. 907, 1935;
P. P. Panaitescd, in Convorbiri literare, nr. 1, 1944;
I. Corfus, in Revista istorica romana, 1944;
M. Bucur, Istoriografia;
D. Simonescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, 1983.