Enric Furtuna biografia

Enric Furtuna


Enric Furtuna opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

FURTUNA Enric (pseudonimul lui Hennc Pekelman), se naste la iun. 1881, Botosani - moare in ? 1964, Sao Paolo (Brazilia).
Poet si dramaturg.

Urmeaza Liceul National din Iasi, unde e coleg cu M. Sadoveanu, care-i da si primele indrumari literare in creatie, si Facultatea de Drept a Univ. din Iasi.

Debuteaza cu versuri in Sama-natorul (1904).

Colaboreaza la Opinia, Convorbiri critice, Gindul nostru. insemnari iesene, Umanitatea.

Adevarul literar si artistic, Lumea evree, Lumea-bazar, Curierul israelit, Min-tuirea, Egalitatea, Adam, Versuri si proza. Vitrina literara, Cultura etc. Autor al poemelor dramatice Pustnicul (1914), intre santuri. Priveghiul fara lacrimi si al piesei Rechizitia (reprezentata pe scena Nationalului iesean in 1920). Voi. de poezii: De pe stinca (1922), Privelisti si impresii (1926), Poemele resemnarii (1940).

Format in atmosfera poetica de la rascrucea celor doua secole, dar in primul rind in cultul traditiei invatat la Samanatorul, Enric Furtuna isi aduna tirziu „rodul poetic" a doua decenii (1902-l922) in volumul, considerat liminar „in parte anacronic", De pe stinca (1922).

Autorul insusi marturiseste „lipsa de ton unitar" a poemelor, trecute prin citeva medii literare divergente: de la Samanatorul la Convorbiri critice si de aici la Umanitatea. In elegii, cintece, meditatii etc. tonul e al unui romantism intirziat, cu ecouri vizibile din Heine, iar dintre romani, din P. Cerna", O. Goga", St. O. Iosif. Poezia amintirii, motivul pribegiei / pribeagului, lamentatia amoroasa etc. se impregneaza de sintagme si clisee ale liricii minore din epoca: „taina serii", „nopti infrigurate", „negura veciei", „seninuri-le vietii", „vintul pribeag", „a vietii vesela fanfara", „apusul vis", „buciumul trist's.a.m.d. in ciclul Imnuri noua, vointa unei convertiri la simbolismul timid al gruparii de la Versuri si proza nu e nici macar confirmata de o reala vibratie lirica. in schimb, in suita de poeme antirazboinice Cisterna otravita, citeva accente umanitare si de protest dau un timbru particular, retoric, intr-o epoca de exaltare a agresivitatii (Catre oceanul urii, Cain, Balada umanitatii). Enric Furtuna este si in perioada interbelica un supravietuitor. Desueta, discursiva, poezia sa continua sa celebreze natura, moartea, divinitatea in meditatii si pseudopasteluri adunate in Poemele resemnarii'(1940), titlu semnificativ pentru acceptarea unei conditii estetice periferice.

Asumare, de asemenea, a unei evreitudini, cu premonitia tragediei genocidului ce se pregatea, anuntat in elegiile reflexive din ciclul Ahasver, cu care se incheie placheta. in ton duios-ironic, amintindu-l pe Topirceanu, Enric Furtuna stie sa schiteze conditia de umilitate a creatorului (Poetul si toamna), dar si rascumpararea ei prin ideal si vis (Pelerinulneantului), nu fara autoironie. .„Poemul dramatic" Pustnicul (1914) e scris in maniera eminesciana; dialogul dintre Straina si Pustnic conduce spre concluzia ca erosul sfirseste intotdeauna prin a infrin-ge atit durerea, cit si solitudinea (chiar deliberat acceptata). Doua alte scurte piese, Alexe Tudor si Sorin Batrinul sint melodramatice si conventionale.

OPERA:
Pustnicul, poem dramatic. Iasi, 1914;
De pe sttnca, poezii si poeme, [Bucurestii, 1922;
Privelisti si impresii, poezii. Bucuresti, 1926;
Poemele resemnarii. Bucuresti, 1940.


REFERINTE CRITICE:
M. Sadoveanu, Corespondenta debutului (1898-I904), ed. ingrijita, note si Studia introductiv de S. Bratu si C. Mitru, 1977.