Florin Mihailescu biografia

Florin Mihailescu


Florin Mihailescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

MIHAILESCU Florin, se naste la 9 aug. 1937, Slatina.

Critic si istoric literar. Fiul juristului Luca Mihailescu si al Josefinei-Elena (n. Ionescu).

Liceul in orasul natal (absolvit in 1954). Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1954-l959). Profesor si metodist in regiunea Dragasanilor (1959-l962). Asistent universitar la Institutul Pedagogic din Bucuresti (din 1962), apoi lector la Facultatea de Lb. si Literatura Romana (din 1973).

Debut in Scinteia tineretului (1956), urmat de colab. la Gazeta literara.

Contemporanul, Viata Romaneasca, Luceafarul, Ateneu, Orizont, Arges, Transilvania, Revue Roumaine, Era socialista Limba si literatura etc. Debut editorial cu E. Lovinescu si antinomiile criticii (1972), teza de doctorat la origine (1972), urmat de Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu (1975) si de Conceptul de critica literara in Romania l-U (1976-l979). in colab. cu G.G. Ursu, a publicat un volum de Analize si interpretari literare (1975); a ingrijit antologii de critica: E. Lovinescu interpretat de (1973); Traditie si inovatie. Idei si atitudini literare (1975); Semnificatiile criticii contemporane. Perspective ideologice (1976); N. lorga interpretat de (1979); a prefatat volum de Gr. Alexandrescu, G. Bacovia, N. Tautu, Pierre Daix s.a. Critica lui Florin Mihailescu e caracterizata de un stil sobru al ideilor si de caracterul solid al cercetarii.

Florin Mihailescu este, in critica de azi, un lovinescian fara lovinescianism. Debutind (1972) cu o sinteza descriptiva despre E. Lovinescu, exacta, documentata si limpede in structura ideilor, el pare a se hrani si in continuare din energia pe care a acumulat-o in contactul indelung cu o opera critica decisiva. Continuind (1975) cu o Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Florin Mihailescu pare chiar a-l completa pe „maestru", care n-a mai apucat sa scrie o asemenea „introducere", desi ar fi fost cel mai indreptatit, autoarea Concertului fiind ilustrarea deplina a idealului teoretic lovinescian de modernizare a prozei: romanul citadin, obiectiv, de analiza psihologica. Cercul interesului pentru ideologia lovinesciana revine in cercetarea paternitatii criticii sale, intreprinsa in volumul II al Conceptului de critica literara in Romania (1979), dupa ce fusese anuntata, in 1976, de cercetarea, prin sectiune transversala, a istoriei conceptului de critica pina in . Supratema acestei istorii a criticii romanesti, perspectiva totalizanta din care este intreprinsa se constituie din considerarea raportului critica-ideologie ca fundament, depasind descifrarea posteritatii lui Lovinescu printr-o modalitate critica ce nu-l mai continua pe acesta, ci poate pe T. Vianu, dar ca istoric al unei singure idei si, in acelasi timp, reformulind pozitii teoretice lovinesciene ce apara paradoxala autonomie a criticii fata de ideologie prin asumarea unei „ideologii" a libertatii spiritului.

Antidogmatismul lovinescian este analizat in toate nuantele pentru a fi postulat ca factor de unitate al operei sale, care, departe de a fi statica si comoda, este mai degraba o mereu provizorie cucerire in evolutia dialectica a antinomiilor sale (impresionism si dogmatism, sincretism si diferentiere, relativism si valoare, estetism si militantism), criticul aparind ca un umanist al prudentei rationale, miscindu-se printre concepte cu grija de a nu fi acaparat si de a nu-si pierde libertatea. „Toate ideile sale sint in asa fel constituite, incit lasa porti deschise spre toate punctele cardinale.

Disponibilitatea aceasta il fereste de sistemul absolutist, de inchistare, de oprire din drum, adica din curgerea vitala." Nici analiza operei Hortensiei Papadat-Bengescu nu este lovinesciana ca modalitate, desi este ca principiu, cita vreme Florin Mihailescu nu-si transforma obiectul intr-un pretext al speculatiilor teoretice despre raportul literaturii cu ideologia, ci il surprinde in articulatiile sale estetice, de organizare interioara si expresivitate artistica. Fara stralucire stilistica, Florin Mihailescu are darul unei argumentatii persuasive prin chiar adecvarea la obiect. Volumul II din Conceptul de critica literara in Romania nu este o sinteza totalizanta, ci o cercetare partiala a directiilor si conceptiilor reprezentative ale criticii contemporane. Ceea ce ii scapa este insa chiar istoria noua a conceptului de critica si raporturile reale ale criticii cu ideologia. Interesul principal pare reorientat spre o teorie a criticii literare.

OPERA:
E. Lovinescu si antinomiile criticii. Bucuresti, 1972;
Introducere in opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Bucuresti, 1975;
Analize si interpretari literare (pentru bacalaureat si admitere in facultate). Bucuresti, 1975 (in colab.);
Conceptul de critica literara in Romania, Bucuresti, MI, 1976-l979;
Hortensia Papadat-Bengescu, trad. in 1b. maghiara de Biro Bela, Bukarest, 1986.


REFERINTE CRITICE:
P. Georgescu, Printre cani. 1974;
Al. Piru, Varia, II, 1974;
Ileana Vrancea, Confruntari in critica literara a deceniilor IV-VI1, 1975;
Al. George, in jurul lui Lovinescu, 1975;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 21, 1975;
E. Simion, in Luceafarul, nr. 41, 1976;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 31,1979;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 38, 1979;
FI. Potra, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1980;
Gh. Lazarescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 1, 1982.