Francisc Pacurariu biografia

Francisc Pacurariu


Francisc Pacurariu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PACURARIU Francisc, se naste la 2 ian. 1920, comuna Teaca, judetul Bistrita-Nasaud - moare in 1998, Bucuresti.

Prozator, poet si eseist.

Fiul lui Efrim Pacurariu, cizmar, si al Mariei (n. Szabo).

Studii elementare in comuna natala (1928-l932). Liceul „G. Baritiu" din Cluj (1932-l940), apoi Facultatea de Medicina din acelasi oras (1940-l944). Obtine „absolutoriul", dar nu-si da doctoratul, neavind intentia de a practica medicina.

In perioada studiilor universitare, redactor la Tribuna Ardealului (1940-l944). Redactor responsabil al gazetei infratirea din Tirgu Mures (1944-l945); redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului Romania libera (1945-l946); redactor la Lupta Ardealului din Cluj (1946-l947); consilier la Legatia Romana din Budapesta (1948-l952). Director adjunct, apoi director al Directiei Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1952-l956).

In acelasi timp e conf. la Catedra de literatura romana si universala la Institutul de Relatii Internationale. Consilier la Ambasada Romana din Belgrad (1956-l958) si la cea din Roma (1958-l959). Trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Romaniei in Argentina si Uruguay (1959-l963).

In aceasta calitate a fost membru supleant al delegatiei romane la sesiunea jubiliara ONU din . Director al Directi :i Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1963-l968); ambasador al Romaniei la Atena si Nicosia (1969-l973), apoi director al Directiei pentru Cultura si Presa din Ministerul Afacerilor Externe.

Secretar al Comisiei Nationale Romane pentru UNESCO. Se pensioneaza in 1975.

Publica primele poezii in 1938, in Luceafarul, revista a Liceului „G. Baritiu" din Cluj.

Debutul propriu-zis, in pagina culturala a ziarului Tribuna Ardealului din Cluj (1940). Debut editorial in antologia lui Gh. Dancus, Versuri din Transilvania nordica (1941). Francisc Pacurariu a elaborat studii si eseuri despre cultura latino-americana: Introducere In literatura Americii latine (1965), Schite pentru un portret al Americii latine (1966), Scriitori latino americani (1966), Nepotii sarpelui cu pene (1967), Profiluri hispano-americane contemporane (1968), Individualitatea literaturii latino-americane (1973), la care trebuie adaugata Antologia literaturii precolumbiene (1973). in poezie. Psalmilor nelinistii (1942), le urmeaza, in 1944, Lauda singuratatii (tirajul acestui volum a fost distrus in timpul manifestatiilor fasciste de la Cluj, din mart. 1944), apoi volum retrospectiv Privelistile lumii (1967), Ochean simplu (1972), Razvratirea desenatorului de cercuri (1974) si Solstitiu de iarna (1977).

O retrospectiva a intregii sale creatii poetice este volum Omul bintuit de cuvinte (1980). Carti de proza: povestirea istorica Furtuna sub Detunata (1957); ciclul romanesc inceput cu Labirintul (1974), continuat cu Ultima calatorie a lui Ulise (1976), Timpul si furtunile (1978), Tatuajele nu se lasa la garderoba (1982), Geneza (1983) si inttlnirea (1989). Factura acestor lucrari epice este preponderent documentara. Francisc Pacurariu 9 publicat si doua eseuri monografice, consacrate unor plasticieni: Petru Abrudan (1942, reeditat in 1969) si Raoul Sorban (1942).

Comentariile consacrate de Francisc Pacurariu fenomenului latino-american furnizeaza un volum de informatii cu totul impresionant; se cuvine subliniat efortul autorului de a lua in considerare nu numai perioada de dupa Conchista, ci de a cuprinde - de asemenea - si epoca precolumbiana. Sub raportul conceptiei si al metodei, cercetatorul se situeaza pe pozitiile esteticii marxiste, studiind cultura hispano-americana in strinsa legatura cu istoria sociala si politica a popoarelor respective. Literatura de fictiune a lui Francisc Pacurariu (atit poezia, cit si proza) este - in liniile ei fundamentale - circumscrisa traditiilor literaturii romanesti din Ardeal; numeroase poeme (indeosebi cele din volumul Privelistile lumii, 1967) dezvolta, astfel, motivele - atit de caracteristice, pentru lirica ardeleneasca - ale obirsiei, in sens social si intr-unui istoric. in poemul titular al volumului Privelistile lumii, scriitorul vorbeste despre „pasii" sai „calmi si masurati, de taran batrin"; in Nucul, intilnim asemenea versuri revelatorii:

„ma simt precum nucul stufos
din via bunicului, care
si-a-nfipt radacinile-adinc
in oasele albe
ramase din mosi-srramosii culcati
de veacuri in brazda
ca griul sa creasca
inalt
din umarul lor catre gura
nepotilor necunoscuti".


Sentimentul legaturilor prin vreme strabate si poemul intoarcere:

„Si toate trec prin tine mai departe
ca pulsu-adinc al fiului prin unda,
spre-o inima de dincolo de veac
ce s-o pleca odata pe oglinda
izvoarelor stravechi, si-o deslusi
pe-o clipa, poate, inima ce-ti bate
din sirul necurmat spre ea" etc.


Prin materie epica, prin problematica, prin factura stilistica, romanele lui Francisc Pacurariu se inscriu de asemenea in traditiile realismului ardelenesc. Labirintul (1974) este o ampla si solida reconstituire a vietii politice si intelectuale din Ardealul de Nord in timpul vremelnicei ocupatii horthyste. Naratiunea se desfasoara alternativ, din perspectiva unui narator neutru, precum si din perspectiva unui personaj implicat (Sabin Popa, din jurnalul caruia sint reproduse ample fragmente; o remarcabila valoare documentara au indeosebi insemnarile de pe front ale eroului, inrolat de autoritati intr-o „companie de munca").

Dincolo de reconstituirea documentara, autorului ii izbutesc si citeva studii psihologice; memorabil este, in acest sens, baronul Uhry, un erou marcat de complexul puterii. Conflictul romanului (un conflict politic, in esenta) este subintins astfel de infruntarea, mai curind personala, intre cei doi protagonisti, Sabin Popa, pe de o pane, si baronul Uhry, pe de alta.

In Ultima calatorie a lui Ulise (1976), apar unele personaje comune intregului ciclu, ceea ce subliniaza intentia de fresca epica: profesorul Aldea, Tiberiu Baciu etc. De data aceasta, scriitorul recurge la un roman „de actiune" (urmariri, evadari, torturari, asasinate), in care intriga (pasionanta, dar neconvingatoare) slujeste doar ca pretext pentru descrierea unor medii de transfugi. Dar - si in acest roman - un studiu psihologic interesant: anchetatorul T.; de alminteri, ca si in Labirintul, resorturile conflictului dobindesc si o accentuata nota personala, el apare ca infruntare acuta dintre doua personaje, Ulise Aleman, pe de o parte, si anchetatorul T., pe de alta. in Timpul si furtunile (1978), autorul - facind apel la personajele sale predilecte (Tiberiu Baciu, contele Beldy, fostul ministru Boicu, scriitorul Sterian) - se apleaca asupra epocii de dinainte de razboi, asupra valului nefast al miscarii legionare. Romancierul studiaza, alaturi de mediile intelectuale, si pe cele diplomatice sau ale oamenilor de afaceri; naratiunea fructifica un material anecdotic de foarte buna calitate, izbutind totodata sa dea contur unor siluete memorabile (se retine indeosebi figura industriasului Hagicristea). Proza lui Francisc Pacurariu se inscrie pe linia traditionala, care isi trage calitatile indeosebi din darul incontestabil de observator al romancierului; o proza care isi pierde stralucirea in pasajele (din pacate destul de frecvente si de lungi) dedicate comentariului de factura eseistica. Meritul lui Francisc Pacurariu este, in plus, acela de a fi incercat, in romanele sale, sa restituie - intr-un spirit de deplina obiectivitate istorica - imaginea unei epoci deosebii de dramatice si de framintate.

OPERA:
Psalmii nelinistii, versuri, Bistrita. 1942;
Petru Abrudan, 1942 (ed. II, 1969);
Raoul Sorban, Cluj, 1942;
Lauda singuratatii, versuri. Cluj, 1944;
Furtuna sub Detunata, povestire istorica, Bucuresti, 1957;
Introducere in literatura America latine. Bucuresti, 1965;
Schite pentru un portret al Americii latine. Bucuresti, 1966;
Scriitori latino-americani, Bucuresti, 1966;
Nepotii sarpelui cu pene. Bucuresti, 1967;
Privelistile lumii, versuri. Bucuresti, 1967;
Profiluri hispano-americane contemporane. Bucuresti, 1968;
Ochean simplu, versuri, Bucuresti, 1972;
Antologia literaturii precolumbiene. Bucuresti, 1973;
Razvratirea desenatorului de cercuri, versuri, Bucuresti, 1974;
Labirintul, roman. Bucuresti, 1974;
Individualitatea literaturii latino-americane. Bucuresti, 1974;
Ultima calatorie a lui Ulise, roman, Cluj-Napoca, 1976;
Solstitiu de iarna, versuri, Cluj-Napoca, 1977;
Timpul si furtunile, roman, Bucuresti, 1978;
Omul bintuit de cuvinte, versuri, Cluj-Napoca, 1980;
Tatuajele nu se lasa la garderoba, roman. Bucuresti, 1982;
Geneza, roman. Bucuresti, 1983;
Romanii si ungurii de-a lungul veacurilor: paralelisme, interferente, convergente si contradictii in cursul istoriei. Bucuresti, 1988;
intilnirea, roman. Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
E. Papu, in Gazeta literara, nr. 39, 1965;
A. Ionescu, in Revue Roumaine, nr. 3,1966;
S. Barbulescu, in Steaua, nr. 1,1970;
Miguel Angel Asturias, in Excelsior, 24 enero 1971;
P. Poanta, Modalitati lirice contemporane, 1973;
Bernardo Ponce, in El sol de Mixico, 21 marzo 1973;
N. Balota, in Familia, nr. 9, 1974;
M. Zaciu, Lancea lui Achile, 1980;
P. Poanta, in Steaua, nr. 30, 1980;
R. Munteanu, in Romania literara, nr. 1, 1981;
S. Bratu, in Romania literara, nr. 32, 1982;
A. Martin, in Contemporanul, nr. 28, 1982;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 33, 1982;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 46, 1984;
I. Simut, in Familia, nr. 7, 1984;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 34, 1985;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 3, 1986;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II;
Miko Ervin, in Tribuna, nr. 35, 1987.