George Cosbuc - referate - viata si activitatea lui George Cosbuc

George Cosbuc
"Mai presus de toti sta incontestabil marele talent al poetului Cosbuc. Ca s-a putut forma un asemenea poet in Transilvania (si relativ format, precum apare astazi, ne-a venit el in 1890 de la Sibiu), este dovada cea mai sigura despre transmiterea si reinvierea miscarii literare in ceilalta parte a romanimii." Titu Maiorescu

20 septembrie 1866 - Se naste George Cosbuc, in satul Hordou (azi George Cosbuc), in casa preotului greco-catolic Sebastian Cosbuc.
septembrie 1871 - Urmeaza cursurile clasei I primare in satul Hordou.
1873 - Isi continua scoala primara, clasele a II-a si a III-a, la Telciu.
1876 - 1884 - Elev al Liceului romanesc din Nasaud; este gazduit de invatatorul Teodor Rotari, in biblioteca acestuia gasind pentru lectura operele scriitorilor romani si lucrari ale unor autor straini. In anii liceului, Cosbuc desfasoara o bogata activitate literara in cadrul Societatii de lectura a elevilor „Virtus Romana Rediviva“. In clasa a VII-a, Cosbuc este ales vicepresedinte al societatii, iar din 1883 devine presedinte.
1884 - Publica in paginile revistei Musa someseana primele sale poezii.
mai - isi sustine examenul de bacalaureat.
septembrie - Se inscrie la Facultatea de Filosofie si Litere din Cluj. Devine tot mai interesat de folclor si fata de trecutul de lupta al poporului nostru.
decembrie - Publica la ziarul Tribuna din Sibiu, mai intai sub pseudonimul C. Boscu, apoi cu numele adevarat, versuri originale, basme versificate, traduceri.
1885 - 1886 - Colaborare sustinuta la Tribuna si la Familia lui Iosif Vulcan. Se retrage de la facultate, frecventand sporadic doar anumite cursuri unviersitare. Continua colaborarea cu Tribuna, cateva dintre creatii fiindu-i publicate sub forma de plachete in „Biblioteca poporala a Tribunei“.
1886 - 1887 - Traduce intens poezii din autorii greci, cu intentia de a le publica intr-o antologie.
1887 - Colaboreaza la Tribuna, corespondeaza cu Slavici, care-l cheama la Sibiu, unde de prin august incepe sa lucreze ca redactor. Experienta de aici s-a dovedit foarte rodnica pentru viitoarea sa desavarsire intelectuala.
1888 - Publica tot mai intens la Tribuna; isi orienteaza scrisul spre o specie literara in care a ramas neintrecut: idila.
1889 - Publica Nunta Zamfirei, una din capodoperele creatiei sale; succes rasunator. Pleaca in toamna la Bucuresti, unde se va stabili definitiv.
1890 - 1891 - Indeplineste un timp functia de „desemnator ajutator“ la serviciul arhitecturii, din cadrul Ministerului Cultelor. Colaboreaza la diverse reviste si ziare (Amicul Familiei, Constitutionalul). Publica in Convorbiri literare (1 aprilie 1890) poezia La oglinda. Elaboreaza cu mai multi profesori manualul de scoala Carte romaneasca de cetire.
1891 - 1892 - Publica in Tribuna poezii remarcabile. Devine redactor al revistei magazin Lumea ilustrata (unde apar Fatma, Vestitorii primaverii, Noapte de vara, Vara, Vantul).
1893 - Isi incepe colaborarea la revista Vieata, de sub directia lui Vlahuta si V.A. Urechia. Apare Balade si idile, la Editura Librariei „Socec“ din Bucuresti, volum de debut. Evenimentul va fi consemnat in revistele Convorbiri literare, Minerva, Tribuna, Familia, Moftul roman.
1894 - 1895 - Apare revista Vatra, in editura lui C. Stefea, sub redactia lui Slavici, Caragiale si Cosbuc. In Vatra, Cosbuc incepe sa publice, la rubrica Vorba aluia, ghicitori explicate. In paginile revistei apar si poeziile: Noi vrem pamant, Mama, Lupta vietii, In opressores, Pasa Hassan, Doina.
1895 - Se casatoreste cu Elena, sora editorului C. Sfetea. Se naste, la Craiova, unicul fiu al poetului, Alexandru.
1896 - Publica volumul Fire de tort. Se tipareste, in traducerea lui Cosbuc Eneida de Vergiliu. Traduce poema byroniana - Mazepa.
1897 - La 1 ianuarie apare la Bucuresti revista Foaie interesanta, a carei conducere o va prelua G. Cosbuc de la 1 iunie, dupa disparitia Vetrei. Colaboreaza la Tribuna poporului (Arad), Albina, Revista ilustrata (Bucuresti). Colaboreaza la revista de literatura Povestea vorbei. I se tipareste, la Caransebes, volumul Versuri si proza. Traduce din Terentiu (comedia in cinci acte Parmeno). Publica la Craiova Antologia sanscrita, care cuprinde fragmente din Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana. La Bucuresti apare, tot in traducerea sa, Sacontala lui Calidasa. C. D. Gherea publica amplul studiu despre Cosbuc: Poetul taranimii. Pentru traducerea Eneidei, Cosbuc primeste Premiul Academiei „Nasturel Herescu“.
1899 - 1902 - Sustine aparitia revistei Romania juna (Bucuresti). Apare revista Semanatorul (Bucuresti), sub conducerea lui G. Cosbuc si Al. Vlahuta. In afara unor poezii originale, Cosbuc publica aici primele traduceri din Odiseea. Colaboreaza la Universul literar.
1902 - Tipareste volumul de versuri Ziarul unui pierde vara. In colaborare cu Vlahuta, Cosbuc publica la Bucuresti Carte de cetire pentru scolile secundare si profesionale, partea I.
1904 - Publica volumul Cantece de vitejie, elogiat de N. Iorga in Semanatorul (29 august). Tipareste traducerea din Georgicele lui Vergiliu.
1906 - De la 1 ianuarie Cosbuc, I. Gorun si Ilarie Chendi editeaza revista artistica Viata literara si artistica.
1907 - Termina traducerea integrala a Divinei Comedii de Dante Aligheri (publicata postum intre 1925 - 1932, sub ingrijirea lui Ramiro Ortiz). Incepe colaborarea cu Viata Romaneasca.
1908 - Poetul se reintoarce in Ardeal, spre locurile de nastere, intalnindu-se cu fostii sai profesori si colegi. La Prislop il cunoaste pe Liviu Rebreanu.
1910 - 1914 - Apare, in traducerea poetului, drama Don Carlos de Schiller. Publica in Tribuna (Arad) si Romanul, Flacara (Bucuresti); tipareste o culegere de balade populare si din diferiti autori romani.
1915 - In august moare, in urma unui accident de automobil, fiul poetului - Alexandru. „Pierderea aceasta in niste imprejurari atat de naprasnice i-a zdrobit orice incredere in viata“ - (L. Rebreanu).
1916 - Poetul este ales membru activ al Academiei Romane.
1917 - Continua lucrul la definitivarea traducerii Divinei Comedii si a unui amplu si original comentariu despre capodopera lui Dante Aligheri.
1918 - In revista Scena apare Vulturul, ultima poezie pe care Cosbuc o publica in timpul vietii.
9 mai 1918 - Poetul inceteaza din viata, la Bucuresti; a fost inmormantat la cimitirul Bellu. „Aceasta glorie a neamului nostru a inchis ochii pe veci.“ (G. Bogdan - Duica, 18 mai 1918).

Balade si idile (1893)

• Nunta Zamfirei - comentariu, realizarea artistica, versurile poeziei, rezumatul poeziei
• Rea de plata
• Craiasa zanelor
• Trei, Doamne, si toti trei!
• La oglinda
• El Zorab
• Dusmancele
• Braul Cosanzenii
• Moartea lui Fulger
• Prahova
• Vara
• Spinul

Fire de tort (1896)

• Mama
• Lupta vietii
• Noi vrem pamant!
• Doina
• In miezul verii
• Iarna pe ulita
• Ispita
• Prutul
• Decebal catre popor

Poezia de revolta sociala la George Cosbuc - referatul cuprinde : Dusmancele, Numai, Ex ossibus ultor, Lupta vietii, Noi vrem pamant, Doina, Hora

Poezia evocarii trecutului de lupta si a razboiului de independenta Cantece de vitejie (1904) - sinteza care cuprinde: Decebal catre popor, Un cantec de barbar, Moartea lui Gelu, Pasa Hassan, Povestea caprarului, Trei, Doamne, si toti trei, O scrisoare de la Muselim-Selo

• Imnul studentilor
• Cantec ostasesc
• Dunarea si Oltul
• Cantecul cel vechi al Oltului
• Oltenii lui Tudor
• Golia ticalosul
• Povestea caprarului
• Coloana de atac
• O scrisoare de la Muselim-Selo
• Podul lui Traian
• Pasa Hassan - comentariu, povestirea pe momentele subiectului, caracterizarea personajelor
• Sus inima
• Antume
• Poetul
• Pierirea Dacilor
• Regina Ostrogotilor
• Patria romana
• Scumpa tara romaneasca