Grigore Bajenaru Popescu biografia


Grigore Bajenaru Popescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

POPESCU BAJENARU Grigore I. , se naste la 26 dec. 1907, comuna Cocioc, judetul Ilfov.

Prozator si istoric literar. Fiul prof. si publicistului I.M. Popescu-Bajenaru si al Anei (n.?).

Absolva sectia moderna a Liceului „Gh. Lazar" din Bucuresti (1926). Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1930), doctor in litere (1938) cu teza Schitele si nuvelele lui Delavrancea, publicata in . Profesor la diverse licee din Bucuresti, functionar la primaria capitalei. Debut editorial cu volum de povesti Din tara basmelor (1924).

Colaboreaza la revista interbelice Lumea copiilor. Dimineata copiilor. Universul copiilor. Universul. Convorbiri literare s.a. In 1942, publica romanul Cismigiu et Comp., care contine amintiri din viata sa de licean. Autor al mai multor volum in versuri pentru copii (Hora anotimpurilor, 1945; Cu trenul, 1947; Cei trei strengari, 1947; Ocupatiile micutilor, 1947), al unei comedii, Comoara (1948), lipsita de calitati scenice.

Publica romane cu caracter istoric: Banul Maracine (1967), Inelul lui Dragos-Voda (1968), Cerbii lui Mihai-Voda (1968), Maretul rege Burebista (1980) s.a., precum si culegeri de legende istorice. Literatura lui este una de popularizare, de divertisment, cu scopuri declarat educative, fara mare potential artistic.

Debutind ca autor de povesti pentru copii Grigore Bajenaru Popescu a publicat ulterior numeroase carti pentru tineret in care domina usurinta de a versifica (Hora anotimpurilor, 1945; Cei trei strengari, 1947 s.a.), umorul si anecdoticul.

Nu i-au lipsit nici preocuparile de istorie literara, concretizate in lucrarea de mici dimensiuni Un plagiat ardelenesc dupa romanul „Ciocoii vechi si noi" al lui N. Filimon (1932), intr-o lucrare de doctoral referitoare la Schitele si nuvelele lui Delavrancea (1939) sau intr-un studiu de popularizare a dramaturgiei eminesciene, publicat in seria „Cunostinte folositoare", Eminescu dramaturg (1940), lucrari azi depasite ca informatie si metodologie. Specifica prozei pe care o practica Grigore Bajenaru Popescu este degajarea stilistica, vorbirea colorata a eroilor, fluenta dialogului, trasaturi ce apartin unei literaturi de colportaj si divertisment. in special in romanul umoristic de amintiri Cismigiu et Comp. (1942), istorie spumoasa a vietii liceenilor „lazaristi" de odinioara, evocare sentimentala in fond a tineretii autorului, domina verva si vitalitatea specific adolescentine.

Melodramatic in descrierea primelor iubiri ale eroilor sai, Cismigiu et Comp. contine si reusite pagini de lirism retrospectiv, de surprindere a psihologiei liceenilor, istorisiri, scaldate de un umor debordant, dar citeodata frizind facilitatea. Latura anecdotica, reprezentind in conceptia autorului „esenta, crema spuma" intimplarilor istorice, e preponderenta si in culegerea de Mici povestiri despre oameni mari (1981). Sub aparentele facilitatii anecdotice, fondul intimplarilor povestite este revelator pentru caracterele exemplare ale oamenilor de cultura, stiinta si literatura (N. Iorga, O. Goga, L. Rebreanu. V. Parvan s.a.) despre care autorul depune marturie directa sau preluata din surse demne de incredere. Ni se releva din aceste pagini un observator atent al psihologiei umane, posedind arta subintelesului decent si, uneori, a malitiei benigne, dar mai ales un pedagog stiind sa sublinieze, prin amanunte captivante, o conduita morala demna de urmat. Interesante sint si culegerile de legende Virful cu dor (1973) si Piatra Craiului (1979) transcrise cu patos si putere evocatoare. Sint cuprinse in aceste pagini referinte la istoria legendara a unor locuri, ca si evocari ale unor chipuri de voievozi romani vestiti prin faptele lor.

Dovedind o informatie istorica atenta, dar si suficienta capacitate de inventie epica menita sa suplineasca eventuala lipsa a documentelor, P. -B. este si autorul unor romane istorice: Banul Maracine (1967), Inelul lui Dragos-Voda (1968), Cerbii lui Mihai-Voda (1968), Taina lui Mirceu-Voievod (1970), Spatarul Coman de Suceava (1977), Maretul rege Burebista (1980).

Adresindu-se tinerei generatii, unghiul acestor naratiuni istorice este precumpanitor educativ si moral; fara prea mari calitati artistice, ele au meritul ca sint scrise intr-o limba curata, lipsita de inutile podoabe stilistice, fara o arhaizare exagerata a vocabularului si sintaxei, in scopul unei lecturi ce se vrea instructiva si agreabila.

OPERA:
Din tara basmelor. Bucuresti, 1924;
Un plagiat ardelenesc dupa romanul „Ciocoii vechi si noi" al lui N. Filimon, Bucuresti, 1932;
Schitele si nuvelele lui Delavrancea, Bucuresti, 1939;
Delavrancea, omul si opera. Bucuresti, 1939;
Eminescu, dramaturg. Bucuresti, 1940;
Cismigiu et Comp., roman, Bucuresti, 1942 (ed. II, 1947;
ed. III, 1967;
ed. IV, 1978);
Prin codrii Ceahlaului, Bucuresti, 1943;
Mintea si norocul. Bucuresti, 1943;
Hora anotimpurilor, versuri pentru copii, Bucuresti, 1945;
Ocupatiile micutilor. Bucuresti, 1947;
Cu trenul, versuri pentru copii, Bucuresti, 1947;
Cei trei strengari, versuri, Bucuresti, 1947;
Comoara, comedie intr-un act, trei tablouri, Bucuresti, 1948;
Orologiul imparatului. Bucuresti, 1957;
Banul Maracine, roman, Bucuresti, 1967;
Inelul lui Dragos-Vocla, roman. Bucuresti, 1968;
Cerbii lui Mihai-Voda, roman, Bucuresti, 1968;
Taina lui Mircea-Voievod, roman. Bucuresti, 1970;
Buna dimineata, baieti. Bucuresti, 1972;
Viiful cu dor, Bucuresti, 1973;
Gradina inteleptilor. Bucuresti, 1975;
Spatarul Coman de Suceava, roman. Bucuresti, 1977;
Piatra Craiului, Bucuresti, 1979;
Maretul rege Burebista, roman. Bucuresti, 1980;
Mici povestiri despre oameni mari. Bucuresti, 1982;
Fata din dafin. Bucuresti, 1982;
Ispirescu, imparatul basmelor. Bucuresti, 1984;
Povestiri de vitejie. Bucuresti, 1984;
Noua basme vesele pentru toate virstele. Bucuresti,
1989.


REFERINTE CRITICE:
V. Gafita, Bibliografie
de literatura romana pentru copii, 1978.