Grigore Plesoianu biografia

Grigore Plesoianu


Grigore Plesoianu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PLESOIANU Grigore, se naste la 30 ian. 1808, comuna Cerneti, judetul Mehedinti - moare in 30 ian. 1857, Bucuresti.

Traducator.

Fiul lui Paraschiv Plesoianu, provenit dintr-o familie de boiernasi olteni, si al Elisavetei (n. Greceanu).

Scoala primara la Cerneti; studii secundare la „Sf. Sava", unde ii are ca prof. pe Gh. Lazar si I. Heliade-Radulescu.

Intre 1826 si 1832, prof. la Scoala Centrala - cursul primar - din Craiova, pe care o infiintase (1826) impreuna cu colegul sau Stanciu Capatineanu; intre 1832 si 1836, prof. la scoala din Cerneti. in 1833, mosteneste mosia unchiului sau, George Radu Plesoianu; incurcaturile de succesiune (crede G. Calinescu) l-ar fi determinat sa devina inginer hotamic, profesiune exercitata din 1838, la Bucuresti. Cumpara mosii in mai multe judete, e inaltat la rangul de pitar (1839), apoi de serdar (1850), investind o parte din cistigul adus de lucrativa sa indeletnicire in tiparirea de carti.

Debuteaza editorial cu un Abetedar greco-romanesc cu frumoase dialoguri (1825) in colab. cu G. Librier, urmat de Abetedar inlesnitor pentru invatatura copiilor, 1828; Cele dintii cunostinte pentru trebuinta copiilor care incep a citi, 1828, dupa Grigore Plesoianu Blanchard; Abetedar frantezo-romanesc pentru tineri incepatori, 1829; Limba frantuzeasca si ortografia ei sau Gramatica frantuzeasca foarte inlesnitoare, 1830, dupa D. Fournier; Abetedar moral si religios, 1833 s.a. Literar, debuteaza cu traduce nuvelei Aneta si Luben de Marmontel (1829).

A tradus din Fenelon, Voltaire, Marmontel, M-me Cottin, Chr. von Schmid, D. Fournier, Ambrosius Marlianus s.a. Prin ambele sectoare (carti didactice si traduce literare precedate de interesante prefata), opera lui Grigore Plesoianu tradeaza in autorul ei un remarcabil pedagog.

Animat de increderea „luminilor" in rolul social al instructiei si educatiei morale a tinerilor, Grigore Plesoianu isi consacra anii de profesorat traducerii unor noi manuale scolare, superioare ca spirit si metodologie. Destinate, cele mai multe, invatarii limbilor greaca si franceza (Abetedar greco-romanesc, 1825; Abetedar inlesnitor pentru invatatura copiilor, 1828; Cele dintii cunostinte pentru trebuinta copiilor care incep a citi, 1828, dupa Grigore Plesoianu Blanchard; Abetedar frantezo-romanesc pentru tineri incepatori, 1829; Limba frantuzeasca si ortografia ei sau Gramatica frantuzeasca foarte tnlesnitoare, 1830, dupa D. Fournier; Abetedar moral si religios, 1833 s.a.), ele scot in evidenta, in special prin „dialogurile" si istorioarele inserate, preocuparile caracteristice unui moralist.

Complementare cartilor didactice, celelalte traduceri au ca punct de plecare opere cu caracter etic: Aneta si Luben, dupa Contes moraux de Marmontel; Deosebite istorii morale desfatatoare si pline de invatatura (1831), cuprinzind Memnon^ de Voltaire, Palemon de Marmontel etc; Intimplarile lui Telemah,fiul lui Ulise (1831), celebrul roman educativ al lui Fenelon; Engolpion de aur sau Deslusirea intelesului icoanei lui Chevit Tebeanul (1833), Theatron politicon (1838), realizat, prin intermediar grecesc, dupa opera parenetica a lui Ambrosius Marlianus; Emilia Mansfiel, roman epistolar de M-me Cottin etc. Alte citeva „istorii morale", datorate germanului Chr. von Schmid (Copilul pierdut si Licuriciul, 1838; Istoria Genovevii de Brabant, 1838; Columbul, 1839; Canarul, 1840 s.a.) au fost talmacite prin intermediare franceze. Considerindu-le simpla „maculatura", Kogalniceanu ignora, de fapt, intentiile educative ale lui Grigore Plesoianu, care, gratie acestor traduceri, devine primul nostru scriitor pentru copii.

Aria preocuparilor pedagogice este depasita doar de introducerea la intimplarile lui Telemah Sorbire asupra poeziii epice si de bunatatea poemii lui Telemah, dupa La Harpe), prin care Grigore Plesoianu, adept al normelor estetice clasice, contribuie la cristalizarea primelor idei literare in cultura romana, de o Idee repede despre istoria romanilor, anexa la manualul Cele dintii cunostinte pentru trebuinta copiilor care incep a citi, si de prefata la Aneta si Luben, in care autorul se ridica la satirizarea starilor sociale din Tara Romaneasca.

Dovedindu-se un scriitor spiritual, cu umor si inclinatie pamfletara, Grigore Plesoianu aminteste, ca idei si atitudine, de un alt luminist al epocii - Dinicu Golescu.

OPERA:
Abetedar greco-romanesc cu frumoase dialoguri. Cules din mai multe carti prin ~, si G. Librier, [Craiova], 1825 (ed. III. Bucuresti, 1834;
ed. IV, Bucuresti, 1848);
Abetedar inlesnitor pentru invatatura copiilor, Craiova, 1828;
Cele dintii cunostinte pentru trebuinta copiilor care incep a citi (in anexa: Idee repede despre istoria romanilor), Craiova, 1828;
(ed. II, Bucuresti, 1833), Abetedar frantezo-romanesc pentru tineri incepatori, Craiova, 1829 (ed. III, 1833);
Marmontel, Aneta si Luben, trad. de ~, Bucuresti, 1829;
Limba frantuzeasca si ortografia ei sau Gramatica frantuzeasca foarte inlesnhoare, de D. Fournier, iar romaneste de ~, f.l., 1830 (ed. II, 1834);
Deosebite istorii morale desfatatoare si pline de invatatura, traduse din frantuzeste si greceste de ~, Bucuresti, 1831;
Fanelon, intimplarile lui Telemah, fiul lui Ulise, acum intii traduse din frantuzeste de ~, I-IV, Buda, 1831;
Abetedar moral si religios sau Lectii scoase din sfinta scriptura, acum intii tradus din frantuzeste si adaogat pentru invatatura copiilor de ~, f.l, 1833;
Engolpion de aur sau Deslusirea intelesului icoanei lui Chevit Tebeanul carea sa si adaoga la sfirsit insotita de mai multe istorii frumoase si moralicesti, traduse din greceste si frantuzeste de ~, [Sibiu], 1833;
Ambrosius Marlianus, Theatron politicon, alcatuit mai intii in limba latineasca, apoi talmacit in cea greceasca vorbitoare de raposatul intru fericire domnul Nicolae Mavrocordat [], talmacindu-se in romaneste de ~, I-III, Buzau, 1838;
Copilul pierdut si Licuriciul, istorii adevarate, tradusa din frantuzeste de ~, Bucuresti, 1838;
Istoria Genovevei de Brahant, tradusa din frantuzeste de ~, Bucuresti, 1838;
Columbul, tradusa din frantuzeste de ~, Bucuresti, 1839;
Canarul, istorie morala si religioasa in trei icoane, tradusa din frantuzeste de ~, Craiova, 1840.


REFERINTE CRITICE:
G. Bogdan-Duica, in Omagiu lui I. Dimitrescu-lasi, 1904;
N. Iorga, Istoria;
1;
N. Banescu, Un dascal uitat, 1915;
G. Calinescu, Istoria, I. Popescu-Teiusan, Din istoria pedagogiei romanesti, I, 1956;
Al. Piru, Lit. rom. prem.;
Dinu A. Dumitrescu, in Ramuri, nr. 2, 1967;
Viorica Diaconescu, in Analele Universitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, fascicula 2,1969;
D. Popovici, Studii, II;
N. Andrei, Ani de lumina. Istoria Liceului „Nicolae Balcescu" din Craiova, 1826-l967, 1976.