Henri Jacquier biografia

Henri Jacquier


Henri Jacquier opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

JACQMER Henri. se naste la 25 sept. 1900, Grenoble panta)- moare in 19 apr. 1980,Cluj-Napoca.
Lingvist si istoric literar.

Fiul lui Pierre Jacquier, functionar de banca, si al Rosaliei (n. Couturier).

Studiile primare la Voiron (Isere, Franta), iar cele medii la Liceul „Champollion" din Grenoble, unde obtine, in 1916 si 1917, bacalaureatele in litere si stiinte; studii universitare laLyon (licentiat in litere si filosofic in 1921) si Paris (192l-l923). Doctor in filologie la Univ. din Bucuresti (1947).

Stabilit in Romania imediat dupa terminarea studiilor superioare, functioneaza ca prof. de franceza la Liceul „Eminescu" din Satu Mare (1923-l924), Liceul „Baritiu" si la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj (1924-l931). Concomitent e angajat la Catedra de Lb. Franceza a Univ. din Cluj in calitate de eoni", suplinitor (1925-l931), lector (193l-l947) si prof. (1947-l968); intre 1959 si 1968 a fost seful Catedrei de Filologie Romanica la aceeasi Univ.

A tinut cursuri de istoria limba si literaturii franceze, filologie romanica, istoria si geografia Frantei.

A activat in cadrul Muzeului Limbii Romane, a fost gazda si moderator al sedintelor Cercului Literar de la Sibiu. A publicat numeroase si variaie-sub aspectul tematicii - art. in Almanahul literar, Bulletin linguistique, Cercetari de lingvistica, Gind romanesc, Revuede Transylvanie, Revista Cercul iu Literar, Romania literara din Aiud, Steaua, Studia Univcrsitatis „Babes-Bolyai", Psihologia, Studii literare. Studii si cercetari lingvistice. Tribuna, Viata Romaneasca.

Erudit de formatie enciclopedica (debutul sau publicistic din 1925 are Ioc in revista insemnari matematice a Liceului „Baritiu" din Cluj, cu cercetari referitoare lacalculul tensorial), Henri Jacquier s-a dedicat mai ales problemelor de limba, estetica si istorie literara, aducind contributii valoroase in domeniul lingvisticii generale, stilisticii, literaturii comparate si teoriei traducerii.

A publicat studii si eseuri despre Rabelais, Vollaire, Hugo, Baudelaire, Valery. Cervantes, Tolstoi, Mickiewicz, Longfellow s.a., precum si despre Eminescu. I. L. Caragiale4, L. Blaga, Arghezi. Vianu, V. Bogrea si St. Bezdechi. Aria cunostintelor sale filologice imbratiseaza atit limbile clasice vechi, cit si cele moderne (in primul rind romanice), iar in domeniul esteticii si stiintei literaturii este deschis tuturor innoirilor, dovada eseul Semn si simbol, publicat in 1957).

Excelent cunoscator al limbii romane, a facut observatii de mare pertinenta si finete, lucrind spre sfirsitul vietii la o Lauda limbii romane, din care insa n-a realizat decit fragmente. Vastitatea orizontului intelectual si generozitatea fata de discipoli au acordat activitatii sale didactice o mare valoare incitanta si pilduitoare.

OPERA:
Introducere in studiul limbilor romanice, fasc. l.Cluj, 1948.


REFERINTE CRITICE:
L. Baconski, in Steaua, nr. 9, 1965: Maria Voda Capusan, in Tribuna, nr. 17, 1980;
St. Aug. Doinas. in Steaua, nr. 5, 1980;
O. Schiau, ibidenr,I. Baciu, in Cercetari de lingvistica, nr. 2,1980;
M. Muthu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. l-2, 1988;
idem, in Steaua, nr. 1l-l2, 1989.