Ioan Pintea biografia


Ioan Pintea opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

Ioan Pintea

Poet.
De asemenea, publicist, eseist.

S-a nascut la 26 octombrie 1961 in satul Runcu-Salvei (Bistrita-Nasaud).

Este fiul lui Anchidim Pintea si a] Floarei (n. Dincu).
Este absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca (1994).

A frecventat cenaclul literar "Saeculum" din Beclean. Pina in 1989, autorul este bibliotecar la biblioteca judeteana din Bistrita; dupa 1989 indeplineste functiile de director al Consiliului de Conservare si Valorificare a Creatiei Populare, Bistrita-Nasaud, consilier cultural al episcopului Bartolomeu Anania si re-dactor-sef al revistelor "Renasterea" si "Deisis" (Miinchen).

A fost deputat in Parlamentul Romaniei din partea PDSR, apoi independent.

Debuteaza in presa literara in 1978, in revista "Limba si literatura romana". Debutul editorial are loc in volumul colectiv de versuri Alpha '85 (Ed. Dacia, 1985). Este colaborator al revistelor: "Vatra", "Steaua", "Luceafarul", "Astra", "Renasterea", "Interval", "Tribuna", "Minerva", "Poesis", "Arca", "Apostrof, "Convorbiri literare", "Viata Romaneasca". Dupa debut, publica volumele: Frigul si frica (versuri, Ed. Dacia, 1992); Primejdia marturisirii. Convorbiri cu N. Steinhardt (Ed. Dacia, 1992); insotiri in Turnul Babei (eseuri si dialoguri, Ed. Omniscop, 1995); Mormaitul gol (versuri, Ed. Dacia, 1999). Editeaza, prefateaza si ingrijeste cartile lui N. Steinhardt Daruind vei dobindi si in cautarea Fiului Risipitor.

Este prezent in antologia de poezie romano-germana Streiflicht. Fine Auswahl zeitgenossischer Rumanischer Lyrik (Dyonisos Verlag, Kas-tcllaun. Germania, 1994; traduceri de Christian W. Schenk si Simone Reichert Schenk).

A obtinut premii la numeroase festivaluri de poezie de dinainte de 1989; este detinatorul premiului pentru eseu al Saloanelor culturale "Liviu Rebreanu" (Bistrita), al premiului revistei "Astra" si al premiului revistei "Poesis". A calatorit in Germania, Austria, Anglia, Grecia, Ucraina, Rusia, in prezent este preot paroh in satul Chintelnic (Bistrita-Nasaud).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Despre cartile autorului au formulat opinii critice: Laurentiu Ulici ("Romania libera", 1992); George Vulturescu ("Poesis", 1992); N. Steinhardt (in volum Monologul polifonic, Ed. Dacia, 1992); loan Vieru ("Contrapunct", 1992); Gheorghe Suciu ("Zburatorul", 1992); Mircea Barsila ("Calende", 1993); Adrian Popescu ("Steaua", 1993); Al. Cistelecan ("Euphorion", 1993); Viorel Gheorghita ("Arca", 1993); loan Moldovan ("Familia", 1993); Mircea Petean ("Apostrof, 1993); Ion Muresan ("Tribuna", 1998); Eugen Simion, loan Alexandru, Dan C. Mihailescu s.a.

Referinte critice:


"Poetul este simultan solicitat din mai multe parti (ale cugetului sau, ale realitatii exterioare); se da un asalt asupra sa, de unde o discontinuitate a imaginilor si sintagmelor, care departe de a incetosa si fringe linia melodica unitara a versurilor, pare a o intari, a-i conferi o sinceritate, o intensitate, un patetism crescut. E un soi de lupta a poetului cu navalitoarele lucruri si idei, cu belsugul si preaplinul existentei (faptice si ideale), de lupta cu multiplicitatea lor, cu ispitele felurimilor (bune si rele), altfel spus, cu derutantul pluralism al zidirii."
(N. Steinhardt, in voi. Monologul polifonic, Ed. Dacia, 1992)

"Subscriind la cele spuse de N. Steinhardt, ar mai fi de adaugat urmatoarele: loan Pintea este, prin limbaj si atitudine in fata discursului poetic, un optzecist intirziat care cauta, intuitiv, sa se adapteze la retorica nouazecista, astfel intre biografic si general-uman el pune, pentru a-l nega, semnul identitatii; duritatea tonului nu exclude amplitudinea lirica a rostirii, din contra ii releva dimensiunile care nu sint numai cele proprii indisolubilei dedublari, ci si altele de factura postmoderna; directetea si, in fond, simplitatea atitudinii lirice se exprima deseori intr-o frazeologie complicata, datorita in primul rind aglutinarilor imagistice, multe foarte sugestive, de regula savante si, in consecinta, obligind la o lectura mai atenta."
(Laurentiu Ulici, "Romania literara", 1992)

"Atmosfera, dictia, imaginatia lui loan Pintea trimit mereu spre un spatiu () amenintat de o nedeterminata catastrofa, de un apocalips promis, din care imaginatia poetica rupe intempestiv secvente, derulindu-le din poem in poem cu o prodigioasa verocitate. Percep o inrudire a acestui spatiu bintuit de nelinisti si premonitii, precum si de numeroasele semne ale alterarii si alienarii cu Tara pustie eliotiana."
(Ioan Moldovan, "Familia", 1993)

"Poetul impinge biografia in generalitate, alaturind-o unor structuri mitice ale caderii si ispasirii si mintuie confesiunea in viziune. Poezia lui se misca pe linia de impact dintre spirit si carne, cumpanind intre pacat si mintuire, intre cadere si ispasire."
(Al. Cistelecan, "Euphorion", 1993)

"In poemele Iui loan Pintea este mereu fluida o lume intr-o disperata stare de confuzie ontica, o lume in cautarea centrului. Abundenta verbelor face ca senzatia de viermuiala si neliniste sa devina acuta. Axa principala a poeziei lui este comunicarea mereu fracturata. Obsesia comunicarii nu este egalata in poemele sale decit de sentimentul de disperare in fata unor cai mereu intrerupte."
(Ion Muresan, "Tribuna", 1998)