Ion Draganoiu biografia

Ion Draganoiu


Ion Draganoiu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

DRAGANOIU Ion, se naste la 6 ian. 1943, Brasov.
Poet si publicist. Fiul Iui Gheorghe Draganoiu, functionar, si al Elenei (n. Moraiu).

Absolvent al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1965). Redactor la ziarul Romania libera.

Debuteaza cu versuri in Luceafarul (1966); debut editorial cu volum Aproape sonete (1969). Urmatoarele culegeri (Discurs impotriva metodei, 1971; Poeme mecanice, 1973) se afla in raza de influenta a poeziei lui Nichita Staneseu.

O data cu Gradina de iarna (1980) si Scene de vinatoare (1981), discursul liric devine mai grav si se complica printr-o ironie abrupta si intunecata, directie urmata si in Camera alba (1982) si Starea provizorie (1984). Autor, in colab. cu Mihai Creanga, al volum de reportaje Fotografii fara retus (1974).

A publicat volum de interviuri Convorbirile de joi (1988). Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1981).

Incepind prin a-si ermetiza formal sensibilitatea in maniera lui Ion Barbu, Ion Draganoiu scrie mai intii versuri sentimentale si afectate

(„La nemiscarea harazita, / sporind concentric cite-un dubiu, / ne-am vazut intru ispita / nepoti aceluiasi Danubiu. // Dar lepadind contururi dure, / albul de var spoi pe grinzi / si-a minaretelor padure, / iata acum cum te aprinzi / tarim al vesniciei pure, / ceas adincit intre oglinzi")


, pentru a fi apoi mult inriurit de Nichita Stanes-cu. in sensul unei improvizatii necontrolate si al spontaneitatii uimite de ea insasi. Adoptind variate atitudini stilistice, poetul ramine insa mereu un sentimental obosit, cu emotii destramate si muzicalizate, fugar melancolice, nu lipsite de teatralism si cabotinerie inteligenta:

„In vara strazile-si ridica
un abur si asfaltul poarta
in el - memoria cerata
pasii orasului de piatra,
in vara verzi umbrare lasa
o umbra pururi tremurata,
mirosuri se intorc in piatra,
si iarasi de nimic nu-mi pasa.
Citesc atitea mersuri vane,
rigole ploaia par sa cheme,
in vara vinuri aburite
curg, adincindu-se in vene,
in vara iar, in vara iara
fete de masa ne asteapta
prieteni, sa varsam pahare,
pata nesigura, uitata.
in vara iarasi nu ne pasa
in vara iar, in vara iara,
melancolii netulburate,
asfalturi, creierul de ceara"


Un poem in proza (Surisul), asezat in chip de postfata la sfirsitul volumului Scene de vinatoare (1981), fixeaza mai noua orientare a poetului catre o lirica discret ironica, sincopata si retinuta expresiv -„Crisparea ironica e de natura intelectuala si locul ghiocului magic e luat de lamele taioase ale inteligentei vibrind melancolic. O vointa anima spiritul ironic: incercarea de cuprindere a totului prin repetate prezente simultane." „Atent" si „ironic" sint „armonice ale surisu-lui". in conformitate cu aceste pseudoreguli.

Poeziile de data mai recenta ale lui Ion Draganoiu ricaneaza in surdina, construind metodice imagini ale unei suferinte bine temperate prin funambulesc.

OPERA:
Aproape sonete. Bucuresti, 1969;
Discurs impotriva metodei. Bucuresti, 1971;
Poeme mecanice. Cluj, 1973;
Fotografii fara retus, reportaje, in colab. cu M. Creanga, Bucuresti, 1974;
Gradina de iarna, Cluj-Napoca, 1980;
Scene de vinatoare. Bucuresti, 1981;
Camera alba, Cluj-Napoca, 1982;
Starea provizorie. Bucuresti, 1984;
Convorbirile de joi, interviuri, Cluj-Napoca, 1988.


REFERINTE CRITICE:
D. Laurentiu, in Luceafarul, nr. 6, 1969;
M. Iorgulescu, Scriitori ;
P. Berceanu. in Ramuri, nr. 2, 1983;
V. Dan, in Orizont, nr. 2,1984;
R. C. Cristea, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1984;
Grete Tartler, in Steaua, nr. 9,1984;
L. Raicu, Fragmente;
Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 2, 1985;
M. Mincu, ibidem, nr. 42, 1986.