Iovian Tudor Ion biografia


Iovian Tudor Ion opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

IOVIAN ION TUDOR.

Pseudonimul literar al lui Ioan Ivan.

Poet.

S-a nascut la 1 ianuarie 1952 in localitatea Valea lui Ion (Bacau). Este fiul lui Gheorghe Ivan, functionar si al Ruxandei Ivan, muncitoare.

A absolvit Facultatea de Filologie (sectia Romana - Italiana) a Universitatii Bucuresti (1986).

A frecventat cenaclul revistei "Ateneu" din Bacau si cenaclul "Junimea" al Facultatii de Limba si Literatura Romana din Bucuresti.

Debuteaza publicistic cu poezie in revista "Ateneu" (1968). Debutul editorial are loc in 1982 cu volumul Sa aruncam in aer tristetea (Ed. Junimea, Iasi).

Colaboreaza la revistele: "Ateneu", "Amfiteatru", "Romania literara". "Luceafarul" "Cronica", "Convorbiri literare", "Sinteze", "Litere, Arte & Idei" ["Cotidianul"], "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»". "Poesis" "Poezia", "Zburatorul", "Contrapunct". "13 plus", "Familia", "Vatra". "Le journal des poetes roumains" (Belgia) s.a.

Dupa volumul de debut, a publicat volumele: Padurea de pini (Ed. Cartea Romaneasca, 1983), Presiunea luminii (Ed. Cartea Romaneasca. 1987). Dupa-amiaza cu scaun gol (Ed. Plumb, 1996). Soricelul Kafka pe foaia de hirtie (mica vicioasa poezia) (Ed. Axa, 1999).
Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul de debut al Editurii Cartea Romaneasca (1983), premiul "Vasile Alecsandri" pentru poezie acordat de revista "Ateneu" (1987), premiul "SLAST" (1984), premiul cotidianului "Desteptarea" (1996).

In prezent autorul este profesor de limba si literatura romana la liceul "Ion Borcea" din Buhusi si redactor al revistei "13 plus" din Bacau.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO.

Despre poezia autorului au formulat opinii critice: Laurentiu Ulici ("Romania literara", 9 febr. 1984); Constantin Calin ("Ateneu", 5 mai 1984): Cristian Livescu - Sitarul singuratic ("Cronica", 23 martie 1984); Alexandru Condeescu - Ideografle ("Luceafarul", II aug. 1984); Ioan Holban ("Ateneu", nov. 1987); Mihai Coman "SLAST". 10 ian. 1987): Nicolae Manolescu - Un tinar poet ("Romania Literara". 11 febr. 1988): Al. Calinescu - O infiorare intre cuvinte ("Cronica". 29 apr. 1988); Gabriel Rusu - Presiunea poeziei "SLAST", 26 martie 1988); George Iorga ("Ateneu", mai 1988): Constantin M. Popa - Evolutie spre poem ("Luceafarul", 3 sept. 1988): Iulian Boldea - Iluzie si renuntare ("Vatra", nr. 6/1996): Al. Cistelecan -intre angoasa si clamoare ("Vatra", nr. 6/1996): Theodor Codreanu ("Porto-Franco", nr. 13/1997); Ion Rotam (in volum O istorie a literaturii romane. Ed,
Minerva, volum III, 1987; volum V. 1999) s.a.

Referinte critice:


"Ion Tudor Iovian scrie o proza eminamente lirica, cu accente expresioniste ce nu sunt simple efecte de lecturi poetice sistematice, dar tin de natura psihologica a poetului si de obsesiile reflexivitatii sale."
(Laurentiu Ulici, "Romania literara", 9 febr. 1984)

"Un poet remarcabil, subtil, original este Ion Tudor Iovian () Vom gasi mereu Ia Iovian, pe de o parte, motivele care definesc frumusetea ca pe o agresiune, ca pe o crima, si pe de alta parte, mijlocul aproape scenic in care este infatisata drama launtrica () frumusetea are un trup in care poetul isi infige carnea si-i distruge geometria, rascolindu-i maruntaiele. in care atitia poeti au disparut, ca si el insusi, tras inauntru de o teribila forta; frumusetea are falci, e devoratoare etc. Exista insa aici ceva mai mult: o identificare a idealului cu realul, a frumusetii cu o realitate exterioara, «burgheza», care pina la urma ne dezvaluie natura conflictului spiritual si moral: este conflictul dintre generalul Aupick si Baudelaire, dintre spiritul bornat. cazon, stupid si poet. Semne ale lui sunt risipite peste tot in versurile lui Iovian. Desi are cultul frumusetii, ar dori sa razuie fardul realitatii pina la os. cu cutitul de bucatarie: tentatia e deci in fond dubla: sa-si conserve idealul si sa cunoasca realul, sa se retraga din calea agresiunii si sa-i faca fata pina la capat. Curios e ca, in pofida acestor imagini contrastante si violente. Iovian ne face mai curind impresia unui anxios si retractil, suflet melancolic, absent"
(Nicolae Manolescu. "Romania literara". II febr. 1988)

"Poetica sa energica, artagoasa chiar prin grandilocventa, s-a sublimat intr-o melancolie creativa in care regasim proiectul mitic al poeziei in confruntare cu moartea, proiect. in fond. al vampirismului vocatiei si al poemului-jertfelnic, imers insa intr-o idila funesta ce nu-si mai clameaza prigoana."
(Al. Cistelecan. "Cronica". 29 apr. 198S)

"Spatiul poetic configurat de Ion Tudor Iovian se afla, intr-un anumit fel. la confluenta tuturor contrariilor, in masura in care poetul, nerefuzind ispita paradoxului, isi expune cu suficienta fervoare si luciditate nelinistile si angoasele, fara a deturna insa anxietalea in geometrie textuala ori in utopie a redemptiunii poetice () Ion Tudor Iovian se remarca mai cu seama prin sinceritatea reculeasa a dictiunii si prin vizionarismul discret al imaginilor. Creator de viziuni dar si de atmosfera, poetul locuind «sub cerul de catran» isi asuma claustrarea ca stare constitutiva a fiintei, travestindu-si suav iluziile in revolte si idealurile in sarcasm eterat."
(Iulian Boldea. "Vatra", nr. 6/1996)