Leonida Neamtu biografia

Leonida Neamtu


Leonida Neamtu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

NEAMTU Leonida, se naste la 26 aug. 1934, Soroca (azi in Republica Moldova) - moare in 25 oct. 1992, Cluj-Napoca.

Poet si prozator. Fiul prototorului Vladimir Neamtu si al Ecaterinei (n. Panov), prof. Clasele primare la Viseu (194l-l945) si gimnaziul la Sighet (1945-l949).

Intre 1951 si 1953 urmaza sectia nisa a Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj. In acelasi an este angajat la Steaua, de catre A. E. Baconsky (mentorul spiritual al scriitorului).

Debuteaza cu poezie in Almanahul literar (1952), iar editorial cu volum de versuri Cintecul constelatiei (1960), caruia ii urmeaza placheta Ochii (1962).

Scriitorul se consacra apoi romanelor politiste si de aventuri, multe aparute in col. de profil („Aventura". „Sfinx", „Cutezatorii", "fantastic club", „Scorpionul"), devenind, prin cele peste treizeci de carti, unul dintre cei mai prolifici autori ai generatiei sale: Celalalt prezent (1965); Toporul de argint (1964; ed. n, 1967); Frumusetea pietrei nevazute (1965); Aventura si ccntraaventura (1966); Acolo unde vintul rostogoleste norii (voi. I-II, 1966); Febra de origine necunoscuta (1967); Chirie pentru speranta (1968); inotatorul ranit (1969); Terra-Orr (1969); Stii, Lavinia, caracatitele (1970); Moartea e ca o floare de „Nu-ma-uita" (1970); Teroare pentru colonel (1971); Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky, cele patru caiete si contrajurnalul (1971); Acoperis cu demoni (1973); Casa Isolda sau cutremurul (1973); Blondul impotriva umbrei sale (1973); Norii de diamant (1974); Speranta pentru Marele Vis (1975); Comoara locotenentului Balica (1975); O meserie de premiant (1977); Cind moare inamicul cel mai bun (1977); Naratiuni detective intr-un tempo clasic, monoton (1978); La Goulue danseaza cu Chocolat (1979); Speranta pentru speranta (1980); Strania poveste a „Marelui Joc" (1982); Legenda cavalerilor absenti (1984); Balada Capitanului Haag (1984); Orhidee pentru Marifelis (1986); Curbura dubla a infinitului (1988). Citeva titluri sint dedicate copiilor: intoarcerea focului (1964); Frumusetea pietrei nevazute (1965); Acolo unde vlntul rostogoleste norii (1966); Comoara locotenentului Balica (1975; Premiul „Pana de aur", acordat de revista Cutezatorii, in 1976). Un roman cva-simemorialistic este Legenda cavalerilor absenti (1984). A colaborat la Tinarul scriitor, Almanahul literar. Steaua, Tribuna, Luceafarul etc.

Decorat cu ordinul Meritul Cultural, ci. a V-a (1969).

Debutind cu placheta de poeme Cintecul constelatiilor (1960), aparuta in celebra colectie „Luceafarul", Leonida Neamtu parea un autor care se va consacra poeziei. Dupa al doilea volum de versuri, Ochii (1962), autorul s-a dedicat insa in exclusivitate prozei, romanului de aventuri mai cu seama, devenind unul dintre cei mai prolifici autori ai generatiei sale. „Cotitura" spre proza i-a fost benefica, fiindca poezia sa era prea „insetata" de real, respectiv de realul socialist a momentului. intr-adevar, primul volum reuneste, cum s-a spus, versuri ,.inspirate de eroismul muncii cotidiene si de transformarile revolutionare prin care trece patria noastra, cu o atentie deosebita asupra factorului timp. Ciclul Luminile Columnei e inchinat Marii Revolutii din Octombrie si celor care au infaptuit-o".

Ca prozator, Leonida Neamtu s-a facut cunoscut mai cu seama ca autor de romane politiste si de aventuri. Unele dintre acestea (Acoperis cu demoni, 1973; Blondul impotriva umbrei sale, 1973; Casa Isolda sau cutremurul, 1973) mizeaza pe introspectia psihologica, pe sondarea unor psihologii marcate de traume sociale sau psihice, cu ecouri din G. Calinescu sau Camil Petrescu. In Febra de origine necunoscuta (1967), pe un fond alegoric, se incearca experimente ale prozei modeme.

Unul din ultimele romane ale lui Leonida Neamtu, Legenda cavalerilor absenti (1984) are o vaga tenta memorialistica. Plasindu-si actiunea in spatiul citadin al Clujului din anii '50, romanul descrie boema literara a orasului, autorul incluzind intre personaje pe A. E. Baconsky, Aurel Rau, Victor Felea, Aurel Gurghianu s.a.

Ca orice scriitor basarabean, apropiat de universul pur al copilariei, Leonida Neamtu a scris si citeva carti pentru copii, remarcabile prin faptul ca evita comandamentele politice sau pe cele didactico-moralizatoare: Inoarcerea focului (1964), Frumusetea pietrei nevazute (1965), Acolo unde vintul rostogoleste norii (1966) si Comoara locotenentului Balica (1975). Scrise intr-o epoca in care literatura tinea si locul unei prese atractive (scrise sau audio-vizuale), al unor forme de distractie pentru tinerei, cartile lui Leonida Neamtu au putut avea un mare succes la public, dar unul mai redus la critica de specialitate, literatura de acest gen intrind ulterior in conul de umbra al interesului literar.

OPERA:
Cintecul constelatiei, versuri, pref. de D. Micu, Bucuresti, 1960;
Ochii, versuri. Bucuresti, 1962;
Toporul de argint, roman. Bucuresti, 1964 (ed. II, 1967);
intoarcerea focului, povestiri, Bucuresti, 1964;
Celalalt prezent, roman. Bucuresti, 1965;
Frumusetea pietrei nevazute, roman. Bucuresti, 1965;
Aventura si contraaventura. Bucuresti, 1966;
Acolo unde vintul rostogoleste norii, I-II Bucuresti, 1966;
Febra de origine necunoscuta, roman. Bucuresti, 1967;
Chirie pentru speranta Bucuresti, 1968;
inotatorul ranit. Bucuresti, 1969;
ferr-Orr, roman, Bucuresti, 1969;
Stii, Lavinia, caracatitele, roman, Cluj, 1970;
Moartea e ca o floare de „Nu-ma-uita", roman, Bucuresti, 1970;
Teroare pentru colonel. Bucuresti, 1971;
Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky, cele patru caiete si contrajurnalul. Cluj, 1971;
Acoperis cu demoni, roman. Bucuresti, 1973;
Casa Isolda sau cutremurul, roman. Bucuresti, 1973;
Blondul impotriva umbrei sale, roman. Bucuresti, 1973;
Norii de diamant, roman. Cluj, 1974;
Speranta pentru Marele Vis, roman. Bucuresti, 1975;
Comoara locotenentului Balica, nuvele, Bucuresti, 1975;
O meserie de premiant, roman, Cluj-Napoca, 1977;
Cind moare inamicul cel mai bun, roman. Bucuresti, 1977;
Naratiuni detective intr-un tempo clasic, monoton, povestiri. Bucuresti, 1978;
La Goulue danseaza cu Chocolat, roman, Cluj-Napoca, 1979;
Speranta pentru speranta, roman. Bucuresti, 1980;
Strania poveste a „Marelui Joc", roman, Cluj-Napoca, 1982;
Legenda cavalerilor absenti, Cluj-Napoca, 1984;
Balada Capitanului Haag, roman. Bucuresti, 1984;
Orhidee pentru Marifelis, roman, Cluj-Napoca, 1986;
Curbura dubla a infinitului, roman. Iasi, 1988.


REFERINTE CRITICE:
V. Cutitaru, in lasul literar, nr. 2, 1966;
C. Cublesan, in Tribuna, nr. 30, 1967;
T. Tihan, in Steaua, nr. 4;
11, 1968;
idem, ibidem, nr. 9;
11,1969;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 23, 1970;
V. Ardeleanu, in Steaua, nr. 7,1973;
I. Marcos, in Tribuna, nr. 23, 1973;
P. Poanta, in Steaua, nr. 11,1974;
idem, in Tribuna, nr. 21, 1977;
M. Coman, in Romania literara, nr. 18, 1978;
M. Tomus, in Transilvania, nr. 2, 1985.