Liviu Ioan Stoiciu biografia
Liviu Ioan Stoiciu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
STOICIU LIVIU IOAN.
Poet.
De asemenea, eseist, prozator si publicist.
A semnat si cu pseudonimul literar LIS.
S-a nascut la 19 februarie 1950 in comuna Dumbrava Rosie (Piatra Neamt).
Este fiul lui loan Stoiciu (prizonier in URSS timp de cinci ani) si al Ioanei Stoiciu (nascuta Sandu, decedata la un an dupa nasterea fiului Liviu loan), ambii parinti absolventi ai scolii de meserii. Dupa studiile liceale absolvite in 1967 la Adjud, a frecventat o vreme cursurile Facultatii de Filologie din Bucuresti (1967-l968) si ale Facultatii de Filosofie din Bucuresti (197l-l975), fara a-si finaliza studiile universitare. A activat in cenaclul "3,14" al Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti (1972-l974), pe care l-a si condus.
A participat la gruparea din jurul publicatiei semestriale "Caietele de la Durau" (din 1995). inainte de 1989 a fost functionar la Biblioteca judeteana Vrancea din Focsani. Imediat dupa revolutia din 22 decembrie 1989 a fost liderul politic al judetului Vrancca. Dupa citeva luni s-a stabilit in Bucuresti, unde a fost timp de un an redactor-sef al revistei "Contrapunct".
Debuteaza publicistic in revista "Familia" in 1974 cu un grupaj de versuri, prezentat de poetul Stefan Aug. Doinas.
Debutul editorial individual are loc in 1980 cu volumul de versuri La fanion (Ed. Albatros) si este precedat de aparitia ciclului de poeme Balans in Caietul debutantilor 1977 (Ed. Albatros, 1978) si a ciclului Cantonul 248 in Caietul debutantilor 1978 (Ed. Albatros, 1979).
Inainte de 1989, colaboreaza doar sporadic la unele reviste literare, cu poeme, raspunsuri la anchete, interviuri, proza, articole de opinie.
Dupa 1989, colaboreaza la revistele: "Contrapunct", "Viata Romaneasca", "Luceafarul", "Convorbiri literare", "Vatra", "Bucovina literara", "Romania literara", "Orizont". "Cronica", "Familia", "Unu", "Aurora" (Oradea), "Paralela 45", "Interval", "Ateneu", "Poesis", "Zburatorul", "Apostrof, "Caiete critice", "Calende", "Salonul literar" (Focsani), "Timpul", "Poezia" s.a., ca si la diverse ziare centrale sau judetene: "Cotidianul", "Monitorul de Brasov" s.a.
Dupa debut, publica volumele: Inima de raze (versuri, Ed. Albatros, 1982); Cind memoria va reveni (versuri, Ed. Cartea Romaneasca, 1985); O lume paralela (versuri, Ed. Cartea Romaneasca, 1989); Poeme aristocrate (versuri, Ed. Pontica, 1991); Jurnalul unui martor: 13-l5 iunie 1990, Bucuresti, Piata Universitatii (publicistica, Ed. Humanitas, 1992); Singuratatea colectiva (versuri, Ed. Eminescu, 1996); Ruinele poemului (versuri, Ed. Pontica. 1997); Post-ospicii (versuri, Ed. Axa, 1997); Femeia ascunsa (roman, Ed. Cartea Romaneasca & Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, 1997); Grijania (roman, Ed. Paralela 45, 1999); Poemul-animal (crepuscular) (versuri, Ed. Calauza, 2000).
Este prezent cu un grupaj de poeme in Antologia poeziei generatiei '80 alcatuita de Alexandru Musina (Ed. Vlasie, 1993) si cu articole de opinie in antologia Competitia continua. Generatia '80 in texte teoretice alcatuita de Gheorghe Craciun (Ed. Vlasie, 1994; editia a H-a, Ed. Paralela 45, 1998). Este inclus cu grupaje de poeme traduse in antologiile Child of Europe
- A New Antology of East European Poetry (Penguin Books, Michael March Ed., 1990 - in traducerea Oanei Lungescu) si Gefahrliche Serpentinen, Rumanische Lyrik der Gegenwart (Druckhaus, Germania, 1997; traducere in limba germana de Dieter Schlesak).
A obtinut urmatoarele premii: premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1980), premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania (1991), premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania-ASPRO (1996), premiul pentru poezie al Academiei Romane (1996), premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1997), marele premiu ASPRO (1997), premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1997).
A calatorit in Iugoslavia si Albania (1990) si in Franta (1997). Lucreaza ca si redactor principal la revista "Viata Romaneasca" si publicist-comentator la ziarul "Cotidianul" din Bucuresti.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Bucuresti (din 1990) si membru fondator al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania
- ASPRO.
Din 1998 este presedinte onorific al Ligii Scriitorilor din Vrancea. Asupra poeziei autorului au formulat opinii critice: Ion Bogdan Lefter -Evolutia unui poet ("Astra", nr. 9/1982); N. Steinhardt (in volum Critica la persoana intii, Ed. Dacia, 1983); Florin Mugur (in volum Schite despre fericire, Ed. Cartea Romaneasca, 1986); Marin Mincu (in volum Eseu despre textul poetic, II, Ed. Cartea Romaneasca, 1986 si in volum Poezia romana actuala, 1, Ed. Pontica, 1998); Romul Munteanu (in volum Jurnal de carti, IV, Ed. Eminescu, 1988); Nicolae Manolescu - Poetul la a treia carte ("Romania literara", nr. 18/1989); Gheorghe Grigurcu - Pseudomitologia lui Liviu loan Stoiciu ("Viata Romaneasca", nr. 9/1989); Eugen Simion -Spiritul critic, spiritul liber ("Romania literara", nr. 52/1989); Marian Papahagi (in volum Cumpana si sens, Ed. Cartea Romaneasca, 1990); Virgil Ierunca (in volum Subiect si predicat, Ed. Humanitas, 1993); Mircea Zaciu (in vol. Scrisori nimanui, Ed. Cogito & Arhipelag, 1996); Rodica Draghincescu ("Zburatorul", nr. l-2-3/1996); Al. Cistelecan - De la paradisiac la infernal
- Entropia functionala ("Cuvintul", nr. 11/1997); Andrei Bodiu - Epilogul «nei epopei fragmentare ("Observator cultural", nr. 10/2000) s.a.
Referinte critice:
"Original prin formula pe care o propune la nivelul tehnicii poetice, spectacolul pus in scena in Inima de raze ni-l infatiseaza pe Liviu Ioan Stoiciu - cu o analogie des folosita pentru poezia moderna - drept un remarcabil «regizor» al viziunilor cosmaresti, lucrate in culori tari, puternice."
(Ion Bogdan Lefter, "Astra". nr. 9/1982)
"Public in numarul de azi al «Romaniei literare» un text care ar fi trebuit sa figureze in sumarul volumului meu, recent aparut, Scriitori romani de azi, IV (C.R., 1989). N-a aparut pentru ca autorul despre care era / este vorba, poetul Liviu Ioan Stoiciu, devenise indezirabil pentru cenzura. () Liviu Ioan Stoiciu, care isi prescurteaza numele in Lis pentru a sugera cititorului instruit o dulce ambiguitate, arc un simt remarcabil al concretului si o putere de inventie care transforma poemul intr-un tablou fantastic, construit prin aditionarea de obiecte inaderente."
(Eugen Simion, "Romania literara", nr. 52/1989)
"Liviu Ioan Stoiciu a debutat in 1990 cu La fanion (culegere premiata cu un an mai devreme la concursul Editurii Albatros) si s-a impus repede atentiei (nu intotdeauna binevoitoare) a criticii. Era vorba, de la inceput, de un poet autentic, intiiul volum raminind probabil cel mai edificator pentru aceasta autenticitate, cel mai clar si mai radical. () Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai inzestrati ai generatiei sale."
(Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 18/1989)
"Apropiat de etatea optzecistilor si incepind a publica in acelasi timp cu ei, Liviu Ioan Stoiciu este, totusi, un colateral, un «caz». Nu e nici atit de strain de promotie incit, citindu-l, sa nu ne duca gindul la aceasta, nici nu e cu usurinta integrabil intr-un traseu cu care are in comun doar o tenta neorealista, o incercare, intermitenta, de reinvestire a realului cu tensiuni extrase din propriul sau (anti)mit prozaic."
(Gheorghe Grigurcu, "Viata Romaneasca", nr. 9/1989)
"Liviu Ioan Stoiciu aducea in poezia romaneasca un suflu proaspat si greu clasificabil inca de la debutul sau. Desi apartine miscarii lirice a anilor '80, el nu e totusi un optzecisl in sensul teoretizat de grupul poetilor de sub acest steag. Nici nu pare sa aiba modele urmate cu umilinta. Si-a descoperit vocatia proprie dupa un exercitiu nestiut, fiindca a ajuns relativ tirziu sa publice, incit a surprins critica."
(Mircea Zaciu, in voi. Scrisori nimanui, Ed. Cogito & Arhipelag, 1996)
"Desi toata lumea, incepind cu el insusi si terminind cu cei mai proaspeti comentatori, se straduieste sa-l dea pe usa afara pe vechiul Stoiciu, pe cel care vedea cotidianul in structuri mitice si feerice, fantoma lui se intoarce neabatut la fereastra. E o fantoma, desigur, desfigurata, ce a pierdut sensul reveriei si principiul fascinatiei, instalindu-se, in schimb, confortabil in cosmar si dilatind spre metafizic marginile traumei existentiale."
(Al. Cistelecan, "Cuvintul", nr. 11/1997)
|
