Lucian Valea biografia

Lucian Valea


Lucian Valea opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

VALEA Lucian (pseudonimul lui Alexandru Astalusiu), se naste la 4 mart. 1924, comuna Sant, judetul Bistrita-Nasaud - moare in 4 apr. 1992, Bistrita.

Poet.

Liceul, inceput la Cluj (1935), e terminat la Brasov (1943).

Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960). Redactor la Gazeta Transilvaniei (1942- 1944), prof. la Nasaud, secretar al Filialei artistilor plastici din Timisoara (1955-l956), metodist si prof. in acelas oras, lector la Institutul Pedagogic din Bucuresti (1962-l963), prof. la Darabani, director al Scolii populare de arta din Botosani (din 1969). Colaboreaza la Claviaturi, revista editata de Gherghinescu Vania la Brasov.

Debuteaza in ziarul Tribuna din Cluj (1939).

Debuteaza cu volum de versuri Matanii pentru fata ardeleana (1941). Alte culegeri lirice: intoarcerea linga pamint (1942), intoarcerea lui Don Quijote (1972), Vocile (1975), Singuratate in Ithaca (1978), Groapa cu lei (1979) si Autoportret in timp (1983). A publicat doua volum despre poetul de la Hordou (Cosbuc in cautarea universului liric, 1980; Pe urmele lui George Cosbuc, 1986) si un volum de amintiri (Oameni pe care i-am iubit, 1977). Versuri pentru copii (Un lungan c-un geamantan, 1981). A mai semnat Marian Virgil (Scrisul banatean, 1955-l962) si Valeriu Leonte (Clopotul, Botosani, 1968-l973).

Poemele lui Lucian Valea migreaza dintr-un volum in celalalt, datorita unei atitudini duble si contradictorii a poetului fata de propria creatie/ existenta.^ Pe de-o parte, un sentiment acut al risipirii. in Groapa cu Iei (1979), poate cel mai bun volum al scriitorului, exista cel putin doua poeme emblematice: Risipire

„Mari sint, doamne, ceata si fumul,
pentru ca se risipesc
si risipirea lor
nu o poate opri
nimeni!

Mari sint, doamne, viata si moartea,
pentru ca se risipesc
si risipirea lor
nu o poate opri nimeni!") si Risipitorul („Mergi inainte. O singura cale
exista - pietrele te vor numi
frate - ave va rasuna in
trilul melancolic al porumbitei si
spinul cel mai umil va inflori pentru tine"


Pe de alta parte, in coexistenta dilematica, tentatia inversa, a agonisirii avare a tuturor semnelor si semnalelor lirice. De aici si doza de sfatosenie a versurilor, dispuse oricind la o gesticulatie solemna, jocul fiind frecventat doar prin apelul la sonoritati si ritmuri folclorice. Ciclurile volumului intoarcerea lui Don Quijote, 1972 (Greieri si stele, Portret in oglinda, Frig, Clar de lumina si cel ce da titlul cartii) constituie tot atitea nuclee pentru volumele urmatoare. Vocile (1975), din care sint de retinut poemele de dragoste, mai ales din ciclul Joc de doi

„Vine un ceas
de singuratate
cind nu ne putem sprijini
decit pe dragostea noastra"),

Singuratate in Ithaca (1978), deja amintitul Groapa cu lei (1979), Autoportret in timp (1983) sint nu atit trepte ale poeziei, cit pasi pe loc, revenind staruitor, cu o economie de mijloace severa, la aceleasi motive. Ciclurile Autoportretului (Elegiile, Meditatiile, Idilele, Scrisorile, Confesiunile, Cantilenele) compun un inventar modest, aproape^ resemnat, strain de marile tensiuni lirice:

„in fiecare seara ca-ntr-un bar
din care uiti sa te mai duci acasa,
eu ma afund in carte solitar
si de ce spun cuvintele nu-mi pasa".

Prima dintre cele doua carti despre George Cosbuc ale autorului (Cosbuc in cautarea universului liric, 1980) isi propune „punerea in lumina a naturii lirismului cosbucian si a modernitatii poeziei sale". Extrem de descriptiva, putin abila in interpretari de oarecare subtilitate, cu acces minim la perspectiva sintetica, lucrarea e mai degraba o pregatire a celei de a doua. Pe urmele lui George Cosbuc (1986). Biograful se misca mai dezinvolt decit exegetul operei cosbuciene. Cartea, respectind si cerintele colectiei Editurii Sport-Turism, organizeaza un impresionant material documentar intr-o formula larg accesibila, nepretentioasa.

OPERA:
Matanii pentru fata ardeleana, Buzau, 1941;
intoarcerea linga pamint, Brasov, 1942;
intoarcerea lui Don Quijote, versuri, Bucuresti, 1972;
Vocile, versuri, Iasi, 1975;
Oameni pe care i-am iubit, amintiri, Iasi, 1977;
Singuratate in Ithaca, versuri, Iasi, 1978;
Groapa cu lei, versuri, Cluj-Napoca, 1979;
Cosbuc in cautarea universului liric. Bucuresti, 1980;
Un lungan c-un geamantan, versuri pentru copii. Bucuresti, 1981;
Autoportret in timp, versuri, Iasi, 1983;
Pe urmele lui George Cosbuc, Bucuresti, 1986.


REFERINTE CRITICE:
N. Prelipceanu, in Tribuna, nr. 49, 1972;
M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 3, 1973;
D. Culcer, in Vatra, nr. 1,1973;
D. Tudoran, in Luceafarul, nr. 33, 1975;
V. Mazilescu, in Romania literara, nr. 18, 1975;
C. Regman, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1978;
M. D. Gheorghiu, in Cronica, nr. 26,1979;
FI. Faifer, in Cronica, nr. 5,1980;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 17;
18, 1981;
N. Turtureanu, in Cronica, nr. 9, 1984;


I. Oarcasu, in Tribuna, nr. 11, 1984;
P. Poanta, in Tribuna, nr. 12, 1987;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 14,1987;
G. Tepelea, in Arges, nr. 1, 1988;
E. Nistor, in Orizont, nr. 50, 1989.