Marcel Mihalas biografia


Marcel Mihalas opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

MIHALAS Marcel, se naste la 15 aug. 1937, Tighina - moare in 13 dec. 1987, Bucuresti.

Poet.

Fiul lui Antonie Mihalas, economist, si al Valentinei (n. Hartea). Liceul la Bucuresti, absolvit in . Facultatea de Chimie Industriala a Politehnicii din Bucuresti (1954-l959).

Inginer la Uzinele Chimice din Buciumani, apoi la „Danubiana" din Bucuresti.

Din 1965, renunta la cariera tehnica si devine redactor la Gazeta literara, apoi la Romania literara, dupa debutul cu poezie in cea dintii (1964). Debut editorial cu volum Nume (1967).

A publicat diverse eseuri si comentarii critice, in Romania literara. A tradus din Z. Herbert (1976, 1980), Didier Decoin (1983) s.a. Premii pentru trad: al Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1976) si al Uniunii Scriitorilor (1983).

Autor al scenariului pentru filmul de animatie Geneza (1975). „M. este un poet al inefabilului si exista in poemele lui, desprinse de asperitatile materiei, o figura a puritatii si a imponderabilului" (E. Simion).

Singurul volum antum al lui Marcel Mihalas, Nume (1967), aduna o recolta juvenila, care s-a impus atentiei critice prin gravitatea melancolica si inclinatia spre gnomic. N. Manolescu remarca, de la debutul poetului, „simtul poeziei", efortul de asceza expresiva, tendinta de a obtine un lirism esentializat, „distilat dupa procedee subtile", fara a fi totusi in descendenta unui ermetism barbian. Bucurindu-se, de-a lungul unei scurte cariere, curmata tragic, de atentia unor critici de prestigiu in epoca (de la N. Manolescu, E. Simion si L. Raicu, la Marcel Mihalas Iorgulescu, Valeriu Cristea sau chiar a unor confrati intru poezie: Nichita Stanescu, Mircea Ciobanu), Marcel Mihalas este unanim recunoscut drept o voce singulara, foarte personala in peisajul diversificat al poeziei contemporane. Simplitatea si umilitatea par a fi trasaturile unui lirism care-si trage seva din eros (Poarta sarutului, Buna Vestire, Marunt, Venus) sau din elegiacul evocarilor: copilaria, trecerea, presentimentul mortii, refuzul banalului cotidian. Poetul vrea sa-si puna o pecete indelebila pe lucruri si „nume", identificindu-se cu citeva figuri ilustre, a caror traiectorie meteorica o fixeaza in poeme livresti de o fina taietura de gravor: Rimbaud, Van Gogh, Eminescu, Holderlin, Descartes etc.

Dintre postume, adunate prin grija lui Valeriu Cristea in volumul intoarcerea la cuvinte (1989)( se distinge ciclul Iubite lucruri, intre care mici poeme precum Sifonierul, Telefonul, Masa si patul. Oglinda, Scaunele, Clepsidra, Jaluzelele etc. introduc in poezia noastra un filon nou, ,,minimalist" in esenta, evoluind sagalnic intre aparenta ludica a poeziei pentru copii si meditatia grava, mascata intr-o expresie antiretorica. Marcel Mihalas continua intr-un fel arghezienele Martisoare, fara a fi insa un „arghezian" decit prin intentia „reabilitarii" decorului umil in care se desfasoara existenta noastra. Marcel Mihalas are, precum multi confrati ai sai morti inainte de a-si fi dat intreaga masura .. unui talent exceptional, intuitia exacta a filonului liric in straturi si obiecte „apoetice", carora le confera o aura de mister si ingenuitate totodata.

Aerul ludic al ultimelor poeme ascunde in realitate si un sens tragic, precum in Cercul. Micile „eseuri", adunate in volumul postum, sint comentarii la editii, antologii, traduceri, fara un accent personal. Fac exceptie paginile despre .jurnal", incluzind si o prima incercare de a scruta diacronic specia in literatura romana: observatii judicioase si sagace indica virtutile unui spirit de sinteza care ne-ar fi putut da un prim studiu temeinic despre o specie, atunci desconsiderata, devenita ulterior si in mod neasteptat foarte agreata (de critica si de public).

OPERA:
Nume, Bucuresti, 1967;
intoarcerea la cuvinte, ed. ingrijita si pref. de V. Cristea, Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
N. Manolescu, in Contemporanul, 19 mai 1967;
V. Cristea, in Amfiteatru, nr. 6,1967;
idem. Interpretari critice, 1970;
L. Raicu, Critica, forma de viata. 1976;
M. Iorgulescu, Scriitori;
E. Simion, Scriitori, I, ed. II;
N. Stanescu, Respirari, 1982.