Mariana Filimon biografia

Mariana Filimon


Mariana Filimon opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

FILIMON Mariana, se naste la 9 iun. 1939, Bacau.
Poeta.

Fiica lui Augustin Filimon, subofiter, si a Constantinei (n. Cristescu). Liceul Ia Bacau si Constanta (absolvit in 1956); licentiata a Facultatii de Filosofie, sectia pedagogie, a Univ. din Bucuresti (1963). Doctor in pedagogie (1987).

Redactor (1963-l972) si secretar general de redactie (din 1988) la Forum.

Autoare a numeroase studii de specialitate si a unor volum de pedagogie.

Colaboreaza la Luceafarul, Steaua, Viata Romaneasca, Romania literara. Amfiteatru, Tribuna, Tomis, Ateneu, Familia etc. Debut publicistic in ziarul din Bacau (1953) si cu poezii in Viata Romaneasca ; debut editorial cu volum Recital (1976). Alte voi.: Estivale (1980), Nunta pe ape (1980), Piatra soarelui (1982), Scriere de mina (1983), Stampe (1984) si Ordinea lucrurilor (1988).

Dupa debutul cu Recital (1976), Mariana Filimon se afirma in deceniul al noualea, cind publica nu mai putin de sase volume. Poezia ei este insa excentrica structurilor liricii dominante acum, amintind mai degraba de modalitati specifice anilor '. Dar, in genere, nu se poate vorbi de apartenenta la o generatie ori la o marca stilistica anume. Primele plachete, indeosebi Nunta pe ape (1980) si Piatra soarelui (1982), stau sub semnul poetizarii, pentru ca, ulterior, limbajul sa se simplifice in sensul unei esentiali-zari a expresiei. Poeta este, in fond, o remarcabila fantezista intr-un registru de sensibilitate preponderent grav, pendulind intre o imaginatie senzitiv-plastica si una usor abstractizanta sau, in alt plan, intre retorica muzical-fluenta a versificatiei traditionale si sintaxa cvasieliptica a versului liber.

Aproape integral confesiva, totusi lirica aceasta nu se reduce la un intimism domestic. Confesiunea se produce de obicei prin intermediul unor peisaje de o pretiozitate rafinata, cu o preferinta vadita pentru poezia anotimpurilor, a universului marin ori a amurgurilor. Dar sensibilitatea originar-naturista e travestita in decoruri cvasimanieriste, numai ca aceasta „artificialitate" metaforica are o ingenuitate fecunda liric.

Asistam la o mare invazie de cuvinte-emblema, pretioase, „poetice", multe recurente, care creeaza stari lirice vag misterioase, de reverii fosforescente sau aburoase, probabil nivelul cel mai ridicat al acestei poezii.

OPERA:
Recital, Bucuresti, 1976;
Estivale, Bucuresti, 1980;
Nunta pe ape, Bucuresti, 1980;
Piatra soarelui, Bucuresti, 1982;
Scriere de mina, Bucuresti, 1983;
Stampe, Bucuresti, 1984;
Ordinea lucrurilor, Bucuresti, 1988.


REFERINTE CRITICE:
Al. Piru, in Luceafarul, nr. 14,1976;
N. Motoc, in Tomis, nr. 2, 1976;
L. Ulici, Prima verba, II, 1978;
B. Minai, in Forum, nr. 9, 1980;
A. Popescu, in Steaua, nr. 6, 1983;
Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 15,1985;
L. Ulici, ibidem, nr. 21,1986;
I. Cristofor, in Tribuna, nr. 23, 1989;
R. Munteanu, in Flacara, nr. 27, 1989.