Mihai Gavril biografia

Mihai Gavril


Mihai Gavril opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

GAVRIL Mihai (pseudonimul lui Gavril Mihai Bir), se naste la 8 nov. 1922, Gherla.
Poet si traducator.

Fiul lui Irimie Bir si al Terezei (n. Dit). agricultori.

Clasele primare la Gherla, liceul la Gherla si Aiud (absolvit in 1942); Institutul Electrotehnic (neterminat); Scoala de Literatura „Mihai Eminescu". Redactor la Scinteia (1950-l954); functionar la Uniunea Scriitorilor.

A condus revista Caietul artistic (1945-l946) si, impreuna cu Eugen Jebeleanu. Radu Boureanu si Cicerone Theodorescu, indrumatorul cultural (1947); corespondent special al Scinteii; a lucrat si la Jurnalul de actualitati. Colaboreaza la Contemporanul, Romania literara, Toinis, Astra etc.

Debuteaza in Ziarul stiintelor si calatoriilor (1939); debut editorial cu Dimineata pe schele (1949); urmeaza alte plachete de poezii: Constiinta lumii (1959), Prinz profan (1968), Radacina si cer (1969), toate ilus-trind poezia militanta. in ultimele volum predomina insa nota clasica, traditionalista. Traducator al poemului Zlatna de Martin Opitz (1981).

Poezia lui Mihai Gavril e modesta de factura lirica, uneori simpla versificatie pe temele curente ale epocii, pe un ton agitatoric retoric, fara un fior indi vidual. Dimineata pe schele (1949) si Constiinta lumii (1959) sint astazi complet depasi te atit ca expresie, cit si ca mod de a intelege lirismul patriotic sau revolutionar. O remaniere a mijloacelor e vizibila in Prinz profan (1968) si in Radacina si cer (1969), in care poetul paraseste declamatia in favoarea unui lirism simplu si direct, capabil sa anime motivul patriotic sau cel pastelist-naturist, unde se remarca o predominanta a imaginilor acvatice si cinegetice, prelungire a unei traditii odobes-ciene si sadoveniene.

Corecte, versurile nu au un relief suficient de personal, lasind impresia unui deja vu livresc. Poetul se regaseste insa integral in frumoasa talmacire a poemei Zlatna a poetului german din Renasterea tirzie. Martin Opitz, care a trait o vreme pe meleagurile transilvanene, unde a indragit portul, cintecele, jocurile si limba noastra pe care o descrie ca fiind plina de armonie, intelepciune si cumpatare latina. Pe urmele lui Cosbuc, care tradusese pentru prima oara poemul. Mihai Gavril redescopera intreg farmecul bucolic al textului, cu limpiditatea sa melodica autentic clasica in structura si cadenta sa interioara.

OPERA:
Dimineata pe schele. Bucuresti, 1949;
Arges, Bucuresti, 1951;
Pitesti ~ o regiune in plina innoire, 1953;
Constiinta lumii. Bucuresti, 1959;
Plini profan. Bucuresti, 1968;
Radacina si cer. Bucuresti. . Traduceri: M. Opitz, Zlatna -cumpana dorului, cuvint inainte de V. Netea, postfata de Al. Tanase, Bucuresti, 1981.


REFERINTE CRITICE:
M. R. Paraschivescu. in Scinteia, nr. 30, 1946;
Z. Sangeorzaii, in Cronica, nr. 43, 1969;
D. Micu, in Romania literara, nr. 45, 1969;
O. Papadima, in Glasul patriei, nr. 8, 1972;
Al. Philippide, in indrumatorul cultural, nr. 5, 1973;
H. Fassel, in Neue Literatur, nr. 7, 1981.