Mihail Nasta biografia

Mihail Nasta


Mihail Nasta opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

NASTA Mihail (prenumele la nastere: Mihai), se naste la 2 aug. 1933, Bucuresti.

Eseist si filolog. Fiul marelui ftiziolog Marius Nasta si al Luciei (n. Baicoianu).

Studii liceale de filologie clasica la Bucuresti, continuate la Sectia de filologie clasica a Facultatii de Filologie din capitala (absolvite in 1955). Preparator la Catedra de filologie clasisa a aceleiasi facultati (1955-l956), sef de cabinet (1956-l958), asistent univ. (1958-l963). lector suplinitor (1963-l969) si, incepind din 1969, lector univ. la Catedra de limba clasice si orientale a Facultatii de Lb.

Straine din Bucuresti. Membru fondator al „Cercului de poetica si stilistica" de sub egida Acad., membru fondator al „Soc. de studii clasice din RSR"(1969), coresponsabil al „Cercului de poetica si analiza textuala" din cadrul Univ. din Bucuresti, secretar general adjunct al „Asoc. internationale Ovidianum" (din 1972).

Debut cu o recenzie in Gazeta literara (1957), urmat, in toamna aceluiasi an, de un studiu de mai mare intindere in Analele Univ. din Bucuresti.



Colaboreaza la revista literare si de specialitate din tara si la unele prestigioase publicatii straine (RFG, Italia, Olanda etc). Doctor in stiinte filologice (1978) cu Imitatie si in doctrina lui Dionis din Halicamas, prima monografie pe plan mondial dedicata acestui subiect.

Scrisa intr-o maniera retorica speciala (dar cu atat mai personala). Anatomia suferintei (1981) propune, sub forma unui metatext, o meditatie antropologica asupra imaginarului, cu speciala aplicatie asupra riturilor dionisiace si a complexului complementar orfic, intemeiata insa pe un difuz fond autobiografic si memorialistic: o alianta intru totul inedita ce confera acestei carti valoarea unui unicum in literatura noastra.

Incercarea cu totul singulara in cultura romaneasca, Anatomia suferintei (1981) reprezinta, inainte de toate, o dificila proba a lecturii. Scrisa intr-o tehnica de redactare speciala (apartinind, ca formula spirituala celui de-al treilea stadiu istoric al evolutiei conceptului de mimesis - imitatio - denumita, in cercul specialistilor, „mimetism de gradul trei") ea presupune o prealabila lectura filologica si o initiere de ordin hermeneutic. In esenta, aceasta ultima acceptiune istorica a termenului retoric de mimesis vizeaza recrearea din interior a formulei spirituale, a viziunii de profunzime a unui „model ilustru", fie el carte sau epoca, ceea ce presupune un efort de adaptare filologica si filosofica, de comuniune hermeneutica din partea celui care o intreprinde si, evident, a cititorului. „Modelul" paradigmatic pe care Mihail Nasta isi propune sa-l recreeze este cel al perioadei presocratice, dominat de o imaginatie a concretului si de elementele constitutive ale psihologiei somatice. Efortul de adaptare vizeaza doua nivele ale „modelului": unul strict filologic (deci de adaptare la un limbaj „sinestezic", anterior clarificarilor conceptuale la care il va supune gindirea filosofica), iar celalalt epistemologic (prin adaptarea la o logica precategoriala, „mitica".)

Prin asemenea subminari constiente ale temporalului, lucrarea propune, de fapt, un model antropologic atemporal, cu larga aplicabilitate in domeniul mitologiei si al filosofiei culturii. Sintagma definitorie propusa de autor in carte este cea de homo patiens (omul care sufera, patimeste), prin excelenta reflexiva, deci continind o „ruptura" originara, o dedublare, caci omul care sufera este om doar in masura in care este constient de propria sa suferinta, in masura in care, deci, se contempla pe sine suferind sintagma opusa celei de homo necans (omul care ucide, vinatorul ritual), propusa intr-o lucrare celebra de catre W. Burkert si complementara formulei tardive homo sapiens (omul care gindeste), deosebita de „omul care se gindeste", inteles propriu termenului prim.

Modelul antropologic propus de catre Mihail Nasta vizeaza capacitatea unui om sau fenomen de cultura de a se dedubla, de a se transcende pe sine, pastrind in acest fel un echilibru precar cu natura si societatea sau cu celelalte elemente ale constiintei sociale. „Dualitatea imanenta" reprezinta, in conceptia lui Mihail Nasta, conditia de existenta a fiecarui om sau organism cultural, intrucit capacitatea autarhica a unui fenomen de a genera un „dublu", complementar ca structura cu el insusi, asigura devenirea organica a respectivului fenomen de cultura. Acest „model generativ" este prezent, spre exemplificare, in „ideologia" care insotea in vechea Elada riturile dionisiace: extazul dionisiac (scop al ritului) creeaza o „dedublare", sacrificatorul devenind el insusi sacrificat si, pentru atenuarea acestei sciziuni originare, complexul dionisiac, unilateral prin definitie, a creat cu timpul valorile complementare ale practicilor orfice.

Un alt asemenea model de dedublare imanenta este tratat de catre Mihail Nasta in ultimul capitol al cartii, intitulat Timpul inclus. Se demonstreaza aici in ce fel unele modalitati de manifestare ale culturii arhaice (riturile, jertfele, practicile psihopompe etc.) „spatializeaza" timpul, anulindu-l si transformindu-l in „locuri" de traire efectiva a imaginarului. Demonstratia lui Mihail Nasta se limiteaza, cu buna stiinta, doar la fenomenele de cultura ale virstei arhaice. De extins, ea se poate insa extinde si la formele gindirii „culte" si poate nu este lipsit de interes sa precizam ca „modelul generativ" propus de Mihail Nasta prezinta similitudini functionale cu „modele" similare propuse de reprezentantii morfologiei culturii (Frobenius, Spengler, Alois Riegl) cit si, mai aproape de noi, cu modelul „contradictiei unilaterale" din gindirea filosofica a lui Constantin Noica.

Daca va reusi sa depaseasca inconvenientul unei tehnici de redactare pe alocuri impenetrabile, Anatomia suferintei va intra in rindul valorilor active ale sprititualitatii romanesti.

OPERA:
Eschil, parintele tragediei. Studiu introductiv la voi. Eschil, Persii. Cei sapte contra Tebei, Bucuresti, 1960;
Cap. lliada (materia epica, desfasurarea conflictului, eroi) in voi. Adelinei Piatkowski: Curs de istoria literaturii grecesti. Bucuresti, 1962;
Art. de mitologie (literele M-Z si revizia intregului sector) in Dictionarul Enciclopedic Roman, I-IV, Bucuresti, 1962, si urm.;
Alcatuirea „Odiseii", studiu introductiv la voi. Homer, Odiseea, Bucuresti, 1963;
R. Jakobson, Lingvistica si poetica (trad. si note) in voi. Probleme de stilistica. Bucuresti, 1964;
Situatia unor cuvinte-rima in poetica lui Tudor Arghezi, in voi. Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucuresti, 1965;
Les diterminants de lafonction poitique et le problame des Monades, in voi. To honor Roman Jakobson, II, The Hague (Olanda), 1967;
J. Byck: Studii de lingvistica si filologie romana (trad. si note de ~), Bucuresti, 1967;
Sofocle, Oedip-rege. Stasimonul IV si VI, in sectiunea Antologie greaca, publicata ca anexa la voi. lui J. Defradas: Literatura elina. Bucuresti, 1968;
On translating Greelc tragedy-problems of poetic equivalents, in voi. Ubersetzungs problemen Antiker Tragodien, III, Berlin, 1969 (lucrarea are la baza coraportul prezentat de N. la Congresul „Eirene", Gorlitz, 1967);
Herodot, Pagini alese (trad. noua si comentariu), in voi. Proza istorica greaca. Bucuresti, 1969;
La matrice generative des rythmes et les structures verbales de la phrase poetiques, in voi. Actes du X-e Congris International des Linguistes, III, Bucuresti, 1970;
Plutarh, Despre muzica si Dionis din Halicarnas (trad., note si comentarii), in voi. Arte poetice. Antichitatea, Bucuresti, 1970;
Poetica si stilistica. Orientari moderne. Bucuresti, 1972 (in colab. cu Sorin Alexandrescu);
L'analyse de langage et la representation des performances du discours chez Denys d'Halicarnasse, in voi. Actes de la Xll-e Conference internationale „Eirene", Amsterdam-Bucuresti, 1975;
Pindar si constelatia liricii, in voi. Pindar, Ode. I-II-III, in romaneste de I. Alexandru, Bucuresti, 1974- 1977 (la care mai asigura controlul stiintific al ed., revizia trad. din elina si Note);
Limba elena, manual pentru anul IV, licee clasice. Bucuresti, 1975 (in colab. cu C. Georgescu);
Acta Conventus omnium gentium Ovidanis studiis fovendis, Tomis, MCMLXXII. Curantibus Nicolae Barbu, Eugenio Dobroiu, Michaele Nasta, Bucuresti, 1976;
Le fonctionnement des concepts dans un texte inedit de Castelvetro. Micromonografie, Padova, Antenore, 1977;
Pindar, Ode, III, in romaneste de I. Alexandru, Bucuresti, 1977 (colab., cu revizia trad., studiul introductiv Chorodia si graiul din adincuri si Comentarii);
Imitatie si stil in doctrina lui Dionis din Halicarnas, I-II, teza de doctorat, text dactilografiat, Bucuresti, 1978;
A. Frenkian, Apollodoros. Dialog despre batrinete. Studiu introductiv, trad. si note de ~, Bucuresti, 1978;
Art. Dionysios din Halicarnas, in Scriitori greci si latini. Bucuresti, 1978;
Graeca in latino. Din problematica limbilor de contact, in voi. Manual de lingvistica romanica, sub. redactia lui Al. Niculescu, II, Bucuresti, 1979;
Arithmo-magicul si armonia (cap. despre Pythagora si vechiul pythagorism) in Filosofia greaca pina la Platon, voi. I, partea l si 2, Bucuresti, 1979;
Lethargie de la parole, in voi. A Semiotic Landscape, The Hague-New York, 1979;
Les rites d'immortaliti dans la religion de Zalmoxis: syncretisme etlou contamination, in voi. Actes du H-ime Congras International de thracologie. Bucuresti, 1980;
Esop, Babrios. Fabule. Studiu introductiv si note de ~, Bucuresti, 1980;
Mythos si textualitate, in voi. Stadii de stilistica, poetica, semiotica, Cluj-Napoca, 1980;
Colab. cu trad. la voi. Odysseas Elytis, Jar ca sentiment un cristal, Cluj-Napoca, 1980;
Anatomia suferintei. Primul patrar, Bucuresti, 1981;
Natura si arte]actele, in voi. Studii aristotelice. Bucuresti, 1981.


REFERINTE CRITICE:
A. Marino, in Cahiers roumains d'itudes litteraires, nr. 4, 1978;
Angela Minicucci, in Respublica litterarum (Univ. of Kansas, USA), nr. 11, 1979;
M. Zamfir, in Romania literara, nr. 2, 1982;
Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1982;
St. Borbely, in Vatra, nr. 5, 1982.