Mircea Nedelciu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
• Amendament la instinctul proprietatii [Proza] • Zmeura de campie [Roman] • Aventuri intr-o curte interioara [Roman] • Maistrul ilie ilie razachie isi da concursul [Proza] Caracterizarea personajelor: Ilie ilie razachie • Tratament fabulatoriu [Roman] Caracterizarea personajelor: Luca |
| Referinte critice: "Mircea Nedelciu () este liderul incontestabil al generatiei textkaliste () Este un experimenta/ist in sensul pe care il avea termenul in anii '30, un prozator care gindeste nu numai la ce spune, dar si la cum spune textul epic In termenii noului roman, Mircea Nedelciu face in chip deliberat, cu multa stiinta si, din fericire, cu tot atit de multa ironie de buna calitate, o proza a semnificantului. Dar nu numai, iarasi, din fericire. Cine-i citeste cu atentie nazdravanele, ingenioasele lui scenarii epice, observa ce povestitor talentat este acest tinar autor si ca textualismul sau este, in primul rind. un stil de a aduce in text un numar mare de povestitori. O naratiune este, in fapt, o gala a indivizilor care stiu sa povesteasca, iar personalitatea individului este data tot de capacitatea lui de a povesti. Este o strategie, bineinteles, a prozatorului si un stil de a reabilita epicul dupa o perioada in care proza romaneasca si-a exercitat virtutile in sfera analizei si a eseului epic." (Eugen Simion, in voi. Scriitori romani de azi, IV. Ed. Cartea Romaneasca, 1989) "Fiind, inainte de toate, efort constant de subminare a iluziei prin scris, primele doua volume, carora trebuie sa le adaugam pe acela, mult mai matur, intitulat Amendament la instinctul proprietatii (1983). isi aproprie totusi realul cu o naturalete aproape violenta. in spatele conventiei sfarimate, lumea isi traieste convulsia fireasca, fara farduri, fara stilizari. Pe retina prozatorului se fixeaza imaginea ei adevarata, fizionomia ei tel quel. in urechile sale rasuna inflexiunile limbajului cotidian, cu stridentele lui firesti, cu agrama-tismele lui pitoresti, cu muzicalitatea lui stilcita. Chipul lumii e, intotdeauna, fragmentar si haotic. Autorul a studiat foarte bine principiul concordantei dintre mecanica textului si mecanismele realitatii, pentru a vindeca proza de instinctul ei fabulatoriu, preferind sa construiasca dupa modelul omologiilor. De ideea manipularii cuvintului, ca mijloc de semnificare, se leaga, bunaoara, obsesia manipularii fiintei in plan social si politic; orice persoana se inscrie intr-un lant al realitatii, tot astfel cum enuntul se stringe intr-un text" (Radu G. Teposu, in voi. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua. Ed. Eminescu, 1993) "Seria de proze din Efectul de ecou controlat (1981) de Mircea Nedelciu este programatic si batator la ochi experimentala. Titlul se refera la inselatorul sistem estetic de rigori aplicat semnalelor indirecte pe care ni Ic transmite un real in sine pururi necunoscut. Aceste semnale, deci realitatea, fiind haotice, menirea literaturii adevarate ar fi aceea de a reda fara control ceea ce. prin controlul pe care il exercita, rigorile literaturii traditionale (in conformitate de altfel si in paralel cu capacitatea noastra intelectiva. creatoare de contexte) -oculteaza." (. Negoitescu. in voi. Scriitori contemporani. Ecl. Dacia. 1994) "Actionind de multe ori asupra coerentei de suprafata a textului. Mircea Nedelciu, ca si colegii sai intr-ale textualismului. promoveaza o estetica a fragmentului si a discontinuitatii. Vom observa, in acest sens. ca naratiunea nu se desfasoara uniform si linear, dintr-aceeasi perspectiva, ci se intrerupe frecvent, pentru a fi reluata brusc dintr-un alt unghi. Prozele ofera un nesfirsit spectacol naratologic prin tehnica interpolarilor, a intercalarii de istorioare sau descrieri, ce pot chiar sa n-aiba nici o legatura cu firul epic principal, dar al caror scop este sa sublinieze iluzia realista prin fragmentare. Spre deosebire de prozele cu naratiune continua, povestirile de acest fel nu ofera cititorului ragazul necesar pentru a se lasa absorbit in universul lor imaginar, fiindca rupturile dese si neprevazute il readuc mereu in punctul de pornire, la suprafata textului. Rivnita submersiune intr-un spatiu fictiv este zadarnicita printr-o extrema instabilitate a naratiunii" (Gheorghe Perian, in voi. Scriitori romani postmoderni. EDP. 1996) "Mircea Nedelciu se identifica, practic, cu optzecismul prozastic. Nu exista. in aceasta generatie, un scriitor cu o mai mare si mai necontestata influenta. «Reflexe» nedelciene sint usor de recunoscut la mai toti congenerii, atit ale scriiturii propriu-zise, cit si ale lumii sociale inventate de privirea si de «urechea de prozator» ale Iui Nedelciu. () cuvintul de ordine in proza lui Mircea Nedelciu este randomizarea. Cubul lui Rubyk este pus in miinile cititorului nu cu toate fetele monocolore, ci, dimpotriva, rasucit la intimplare - o intimplare artistic organizata -, asa incit refacerea ordinii prozastice, adica o mare parte din travaliul presupus de actul creator, ii va reveni chiar cititorului. Nedelciu acorda, intr-adevar, o mare atentie receptarii textului literar." (Mircea Cartarescu, in voi. Postmodernismul romanesc. Ed. Humanilas, 1999) "Pentru Mircea Nedelciu (ca si pentru majoritatea scriitorilor din generatia sa), functia primordiala ce ii revine artei si pe care aceasta trebuie sa si-o asume necontenit consta intr-o «perpetuare a esentei omului». () in prefata romanului sau [Tratament fabulatoriu], Mircea Nedelciu insista pe larg asupra unor tensiuni ce se dezvolta in cadrul societatii contemporane, provocate de conflictul dintre «noul umanism» si legile de functionare ale vechii societati, ale civilizatiei de tip industrial (). Ar fi vorba, in speta, despre o incercare de «marsandizare» a artei, de aducere sub o incidenta a legii «eficientei economice» chiar si a «obiectului artistic devenit marfa» (), Acestor strategii, arta trebuie sa le raspunda printr-o reintoarcere la propriul principiu, incompatibil cu cel al civilizatiei capitaliste, printr-o reafirmare a rosturilor ei umaniste." (Liviu Petrescu, in voi. Poetica postmodernismului. Ed. Paralela 45, 1998) "Mircea Nedelciu n-a fost un nuvelist si nici un povestitor si nici macar -poate parea descumpanitor ceea ce spun - un autor de romane in sensul consacrat al cuvintului (). Putem sesiza acum mai bine ca el a fost un paraspecialist al formelor nuvelistice, un metanarator in spatiul povestirii si un scriitor transffontalier aventurat in teritoriul romanului. Ceea ce incearca discursul sau narativ privit in ansamblu este sa impace luciditatea analitica a lui Camil Petrescu cu empiria vizual-auditiva a lui Caragiale si - de ce nu -Marin Preda, intr-un stil mai degraba reportericesc-eseistic si sociografic decit literar. Integrarea non-literarului in literar tine in proza autorului () de o strategie existentiala si nu de una retorica." (Gheorghe Craciun, "Observator cultural", nr. 3/2000) |
