Mircea Radu Iacoban biografia

Mircea Radu Iacoban


Mircea Radu Iacoban opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

IACOBAN Mircea Radu, se naste la 9 febr. 1940, Iasi.
Prozator si dramaturg.

Fiul lui Alexandru Iacoban, judecator, si al Mariei (n. Gramada), invatatoare.

Studii liceale terminate la Iasi (1956); absolvent al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi (1962).

Redactor la Studioul de Radio Iasi (196l-l966) si la revista Cronica (1966-l969); director al Editurii Junimea (pina in 1979); secretar al Asoc. Scriitorilor din Iasi; director al Teatrului National „Vasile Alecsan-dri" din acelasi oras (din 1979). Debut in revista Luceafarul (1959); debut editorial cu volum de schite si povestiri Estudiantina (1962), infatisind scene din viata studenteasca, urmat de alte doua volum de schite, Nedumerit in Atlantida (1968) si O masca in plus (1969) si de romanul Departe (1975). Dramaturgul abordeaza forme diverse ale genului, de la caracterologia satirica din Simbata la Veritas (1973), la comedia sportiva din Football (1974); de la drama din Noaptea (1976) la restituirea istorica din Reduta si soarecii (1977).

Publicistica in volum Cu microfonul in buzunar (1969), Lumea intr-o picatura (1971), Altfel despre sport (1972), Din Azore in Antile (1973), Razna prin trei continente (1977). Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1970); Premiul Uniunii Scriitorilor (1973); Premiu] „I.L. Caragiale" al Acad. (1977).

Proza scurta a lui Mircea Radu Iacoban mizeaza pe dialog si personaj, subordonind temele epice unei vadite intentii satirice sau cel putin umoristice. Trecerea la proiectele de mai mare anvergura, cele dramatice, era previzibila. Nimic antologic in volumele de proza (Estudiantina, 1962; Nedumerit in Atlantida, 1968; O masca in plus. 1969 - schite si povestiri; Departe, 1975 -roman), dar ele pot fi luate acum in considerare ca niste „studii de anatomie" ale viitorului pictor de moravuri si sentimente. Nota dominanta a schitelor o da un anume aer agreabil, consecinta a cursivitatii si a dinamismului stilistic. Aceleasi caracteristici si in debutul pe scena al pieselor lui Mircea Radu Iacoban, cu Tango la Nisa (text nepublicat si in volum). Psihologiile sint inca departe de a fi construite, dramele sint enuntate. Fara cascadori defineste starea unei etape importante in evolutia scriitorului: antrenanta, vie in di alog, piesa ramine precara in rezolvarile sale dramaturgice. Reprezentind o dezbatere pe tema responsabilitatii si a lasitatii, piesa cade intr-un moralism neteatral.

Pretextul unui accident aduna intr-o situatie comuna un actor de film, o tinara oarecare, Mona, aflata in beneficiul seductiei actorului, si citiva reprezentanti ai autoritatilor. Moartea unui batrin intr-un accident de masina de care se fac vinovati actorul si tinara va dezvalui mentalitati, forme de lasitate si instrainare de binele moral. Dar dincolo de cursivitatea dezbaterii nu ramine altceva.

Cu Simbata la Veritas (1973) Mircea Radu Iacoban se afla in progres evident, aducind in scena un numar mare de personaje intr-o situatie insa pur conventionala, nedramatica si nedramaturgica: in-tilnirea de revedere dupa zece ani a colegilor de facultate. Ingeniozitatea rezolvarii piesei vine din tonalitatea nostalgic- justitiara, din lipsa de preocupare pentru actiune (totul se consuma in redeschiderea unui dosar de existente) si chiar dintr-o atmosfera tonica si de buna dispozitie finala, plutind deasupra unui fond de drame pe care fiecare le poarta cu sine. In tot, Mircea Radu Iacoban este un dramaturg agreabil, lipsit de graba in construirea propriei personalitati artistice, a propriului univers problematic.

OPERA:
Estudiantina, schite si povestiri, Bucuresti, 1962;
Nedumerii in Atlantida, schite. Bucuresti, 1968;
Cu microfonul in buzunar, reportaje. Bucuresti, 1969;
O masca in plus, schite, Bucuresti, 1969;
Altfel despre sport, reportaje. Bucuresti, 1972;
Simbata la Veritas, teatru, Bucuresti, 1973;
Din Azore inAntile, publicistica. Iasi, 1973;
Departe, roman. Iasi, 1975;
Noaptea, teatru, Bucuresti, 1976;
Razna prin trei continente, note de calatorie, Bucuresti, 1977;
Reduta si soarecii, teatru, Bucuresti, 1977;
Oastea ostilor. Cartea I, roman. Iasi, 1980;
Si alte piese, Iasi, 1985;
Noaptea. Teatru, pref. de V. Silvestru, Bucuresti, 1986;
Martor, Iasi, 1988.


REFERINTE CRITICE:
G. Dimisianu, in Gazeta literara, nr. 23, 1968;
Z. Sangeorzan, in Cronica, nr. 26, 1968;
C. Ciopraga, in Romania literara. nr. 17, 1971;
A. Sasu, in Tribuna, nr. 17, 1971;
G. Pruteanu, in Convorbiri literare, nr. 2, 1973;
G. Genoiu, in Ateneu, nr. 2, 1975;
I. Cocora, in Tribuna, nr. 3, 1977;
V. Bradateanu, Viziune si univers in noua dramaturgie romaneasca, 1977;
Al.Calinescu, in Tineretul, nr. I, 1977;
idem, ibidem nr. 7-8, 1980;
I. Holban, in Cronica, nr. 47, 1980;
Alice Georgescu, in Teatrul, nr. 7-8, 1981;
Al. Calinescu, ibidem, nr. 1,1982;
R. Diaconescu, Dramaturgi romani contemporani, 1983;
F. Faifer, Dramaturgia intre clipa si durata, 1983;
M. Ghitu-lescu, O panorama;
Ileana Berlogea, in Contemporanul, nr. 51, 1984;
G. Pruteanu, ibidem, nr. 6, 1985;
R.G. Teposu, in Flacara, nr. 43, 1985;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
AI. Calinescu, in Cronica, nr. 8,1987;
M. Popescu.in Romania literara, nr. 41, 1987;
V. Silvestru, ibidem, nr. 49, 1987.