Mircea Scarlat biografia


Mircea Scarlat opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SCARLAT Mircea, se naste la 10 apr. 1951, Cervenia, judetul Teleorman - moare in 18 dec. 1987, Bucuresti.

Critic literar.

Fiul lui Marcel Scarlat si al Melaniei (n. Cazacincu), biologi.

Scoala generala si liceul („Alexandru Ioan Cuza", 1966-l970) la Alexandria. Student la Institutul Pedagogic din Bucuresti (1970-l971), apoi la Univ. din Bucuresti (197l-l975). Licentiat in filologie' (1975), specialitatea romana-frahceza. Profesor de limba franceza la Alexandria (din 1975). Specializare la Univ. din Viena (1980-l981), cu o bursa „Herder" oferita la recomandarea lui Al. Rosetti. Debu' publicistic in 1974 (in revista Amfiteatru) si editorial in 1976: Introducere in opera lui Miron Costin. Dupa un eseu insotit de antologie (Ion Barbu. Poezie si deziderat, 1981), incepe publicarea primei Istorii a poeziei romanesti (ITII, 1982-l986). In afara acestor carti, a intocmit repere critice la ed. din Grigore Ureche (1978), Tudor Arghezi (1980).

A colaborat la volum colecliv Ceasuri de seara cu Ion Agarbiceanu (1982). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1982) pentru primul volum al Istoriei poeziei romanesti.

Prima carte a lui Mircea Scarlat era o incercare tinereasca de a citi opera lui Miron Costin din unghi estetic. Autorul micii monografii Introducere in opera lui Miron Costin (1976) era convins ca „ingaduinta cu care este privit artistul Miron Costin trebuie sa dispara", deoarece „valoarea estetica a operei lui este o realitate". Mai mult, „asemenea vinurilor puse la invechit in beciuri tainuite, valoarea estetica a Letopisetului creste cu trecerea vremii, sporind voluptatea lingvistica a lecturii". Opera invatatului boier este apoi infatisata succint, in capitolele ei esentiale, cu observatii de amanunt notabile. Probabil, spre a-si demonstra disponibilitatea, criticul se ocupa in cartea urmatoare (Ion Barbu. Poezie si deziderat, 1981) de un poet modern: „Cita spontaneitate si cit conventionalism exista in poezia barbiana? in jurul acestei intrebari - si a problemelor pe care ea le ridica - se structureaza cartea de fata".

Raspunsul este ca poetul Jocului secund a refuzat totdeauna confesiunea, intimitatea, autobiograficul, personalul, in speranta de a suprima „naturalul" din lirica sa in favoarea unei forme inventate, artificiale, abstracte. Studiul descrie mijloacele prin care Ion Barbu a cautat sa atinga acest „deziderat". Cu totul surprinzatoare pentru relativa lipsa de experienta a criticului este Istoria poeziei romanesti, (I-III, 1982-l986), proiect ambitios, din care intiiul volum trateaza perioada cuprinsa intre secolul XVI si epigonii lui Alecsandri. Prefata fixeaza un criteriu teoretic al analizelor. Studiul e scris cu o anumita raceala, aproape fara emotie, desi Mircea Scarlat nu e un pozitivist, amator de factologie (totusi bine documentat), ci un critic modern, interesat de estetic.

OPERA:
Introducere in opera lui Miron Costin, Bucuresti, 1976;
Ion Barbu. Poezie si deziderat, Bucuresti, 1981;
Istoria poeziei romanesti, MII, Bucuresti, 1982-l986;
Introducere in opera lui Cezar Bolliac, Bucuresti, 1985.


REFERINTE CRITICE:
D. Micu, in Contemporanul, nr. 52, 1976;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 6, 1977;
R. G. Teposu, in Amfiteatru, nr. 2, 1977;
L. Ulici, Prima verba, II, 1978;
Al. Piru, Debuturi, 1981;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 35, 1981;
M. Iorgulescu, in Romania libera, nr. 11690, 1980;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 23, 1982;
D. Flamand, in Amfiteatru, nr. 6, 1982;
P. Poanta, in Tribuna, nr. 29, 1982;
I. Bogdan Lefter, in Viata studenteasca, nr. 30;
31,1982;
Al. Stefanescu, in Convorbiri literare, nr. 7, 1982;
I. Buduca, in Amfiteatru, nr. 8, 1982;
M. Mihaies, in Orizont, nr. 7, 1983;
nr. 9, 1984;
' G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 41, 1985;
N. Manolescu, ibidem, nr. 21;
43, 1985;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 1, 1986;
I. Pop, in Steaua, nr. 12, 1986;
idem, in Familia, nr. 12, 1986;
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 53, 1987;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 4, 1988;
D. C. Mihailescu, in Transilvania, nr. 4, 1988.