Nicolae Turtureanu biografia


Nicolae Turtureanu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TURTUREANU Nicolae (pseudonimul lui Nicolae Turta), se naste la 25 nov. 1941, lacobeni.

Poet

Fiul lui Gheorghe Turta, agricultor, si al Eugeniei (n. Iordachescu). Liceul la Cimpulung Moldovenesc (1957-l961); Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (196l-l966).

Redactor la Radio Iasi (1966-l971); din 1971, redactor la revista Cronica. Debut in revista Viata studenteasca (1962).



Colaboreaza la revista Amfiteatru. Ateneu, lasul literar. Convorbiri literare. Orizont, Romania literara. Tribuna, Dialog (Alma Mater). Cronica etc. Debut editorial cu volum Punctul de sprijin (1971), urmat de Nocturne (1975), Pentru cine exist (1979) si Poezie deschisa (1984).

Aflat „in cautarea unui chip", autorul Punctului de sprijin (1971) propunea un univers liric inca insuficient individualizat.

O diversitate de teme, de la reveria identificarii cu stramosii si elogiul „Tarii de Sus", la „ultimul galop al copilariei" si „zilele albastre ale iubirii", oferea tot atitea pretexte, oarecum neutre, pentru exercitii metaforizante realizate cu destula indeminare, in registrul predominant sentimental, nu lipsit de accente retorice. Prea mare deocamdata, increderea in limbajul poetic consacrat („ruguri de taina", „fluvii de blesteme", „setea de-albastru", „pulberea marelui arhetip" etc.) nu dispare cu totul nici in a doua carte, Nocturne (1975), insa efortul de a impune o voce proprie este evident. Nicolae Turtureanu va cultiva in continuare metafora frumos caligrafiata si versul muzical, intr-o poezie cu note de romanta trubaduresca sau care prelungeste, alteori, ecouri de balada. Remarcabila este indeosebi aparitia unor elemente de factura manierista, „estetizanta", in care natura sentimentala a poetului isi gaseste expresia cea mai adecvata.

Reveria calma si senina („dar am ramas sub lespedea albastra / cu ochii-n roua marilor vedenii"), jocul ceremonios, vag senzual (vezi remarcabila serie a Nocturnelor), fantazarea manierista angajind o imagistica rafinat artificioasa (vezi poemul In fata unui crin) nu exclud atitudinile (auto)ironice ca semne ale distantarii fata de propriul spectacol verbal (vezi Ca tntr-un vechi romant). Aceasta tendinta e si mai vizibila in volumul Pentru cine exist (1979) care, retinind si citeva texte din cartea anterioara, sugereaza un fel de nou inceput al creatiei lui Nicolae Turtureanu, epurata de piesele mai putin reprezentative. Are loc aici o anumita inasprire a tonului, o relativa tulburare a starii de reverie, apropierea de limbajul „prozaic", - „modernizarea", intr-un cuvint, a viziunii.

Astfel incit, in intregul ei, aceasta carte este deplin reprezentativa pentru un poet aflat in plina evolutie, oscilind inca intre confesiunea grava, uneori patetica, si inscenarile de „vechi romant", in care fondul sentimental apare usor cenzurat de ironia unui „homo ludens" ce-si manevreaza cu o oarecare libertate conventiile. Poezie deschisa (1984) e mai degraba o antologie de autor ce recapituleaza exigent toate ipostazele liricii lui Nicolae Turtureanu conturate pina acum. In postfata la aceasta carte, Liviu Leonte vorbeste, in consens cu comentariile atrase de volumele precedente, despre un autor ce „cultiva, usor teatral, postura trubaduresca in «romanturile» de o mare delicatete in travestiurile lor ironice", notind si ca „aspiratia sa se indreapta spre lirismul dens, expurgat de tendinte calofile". Acest prim rezumat al creatiei sale arata insa ca numita aspiratie (prin care se exprima si un fel de aducere la zi a discursului poetic, eliberat de sentimentalism, orientat spre date ale vietii imediate, ca, de exemplu, in textul final, Starea poetului) ramine inca intrecuta valoric de cealalta, a poetului „vechi" - cum il numise, intre ghilimele, Laurentiu Ulici , ce prefera cu indreptatire acea autentica „poezie eminamente lirica, sentimentala in ecou labisian, punind in pagina epica sentimente sau cultivind metafora frumoasa, o poezie delicata si blinda in care doar culoarea izbucneste uneori mai violent, o poezie a starii de reverie ce aduna la un loc nostalgii rarefiate si proiectii impresioniste, chipuri din orizontul copilariei si reflectii in singuratate".

OPERA:
Punctul de sprijin, versuri, Iasi, 1971;
Nocturne, versuri, Iasi, 1975;
Pentru cine exist, versuri, Iasi, 1979;
Poezie deschisa, versuri, postfata de Liviu Leonte, Iasi, 1984.


REFERINTE CRITICE:
St. Aug." Doinas, Lampa lui Diogene, 1970;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 27, 1971;
A. Popescu, in Tribuna, nr. 34, 1971;
Al. Pini, Poezia;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 3, 1975;
D. Tudoran, in Luceafarul, nr. 13, 1975;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 12, 1975;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 4, 1979;
Gh. Grigurcu, Poeti;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 48, 1981;
Al. Calinescu, in Cronica, nr. 44, 1984;
C. Pricop, in Convorbiri literare, nr. 11, 1984;
C. Livescu, in Ateneu, nr. 3, 1985;
E. Manu, in Romania literara, nr. 24, 1985;
V. Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985;
I. Holban, in Cronica, nr. 48, 1986;
N. Danilov, in Convorbiri literare, nr. 8, 1988.