Nicuta Tanase biografia


Nicuta Tanase opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TANASE Nicuta, se naste la 12 aug. 1924, comuna Rosu (Bucuresti).

Prozator.

Fiul lui Anghel Nicuta, negustor ambulant, si al Elenei (n. Moldovan).

Dupa scoala de ucenici, urmata la Bucuresti, lucreaza ca lacatus la Avrig (jud. Sibiu) si apoi la Hunedoara.

Debuteaza in ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastra) cu foiletoane si versuri (1948). in 1950 intra la Scoala de Literatura si Critica Literara „Minai Eminescu" din Bucuresti.

Lucreaza ca redactor la Urzica, apoi la Scinteia. Colaboreaza la ziarele centrale si la revista literare (Scinteia, Contemporanul, Flacara, Gazeta literara, Luceafarul, Presa noastra, Revue Roumaine, Scinteia tineretului, Tribuna, Tinarul scriitor, Viata Romaneasca s. a.), cu povestiri, foitetoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publica apoi si in volum (M-am facut baiat mare, 1954 - volum de debut; Am fugit de-acasa, 1961; Plec la facultate, 1964; Portrete in aquaforte, 1981 si multe altele). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1979.

Umorist talentat, N. se lasa stapinit prea tiranic de faptele vietii reale, meditind insuficient in directia unei viziuni comice personale. Lipsit de adincime,a in tentativele satirice, umorul sau ramine totdeauna la un stadiu genuin, uneori cazind sub limitele esteticului. Verva insa nu-i lipseste, ba chiar, citeodata, precumpaneste asupra obiectivului estetic. Scriitorul s-a risipit in foiletonistica si in naratiuni usoare. Foiletoanele, strinse in citeva volume, din care semnificativ este Portrete in aquaforte (1981), fac opera de satira sociala, reluind, cu personajele schimbate dupa vremuri, traditia „fiziologiilor": chilipirgiul, bisnitarul, chiulangiul, escrocul, parazitul etc. Povestirile, ca si romanele (si ele doar povestiri extinse) sint, cele mai multe, de substanta autobiografica si au in centru copilaria si adolescenta in mediul orasenesc. M-am facut baiat mare (1954) si urmatoarele volume din prima parte a activitatii reinvie o lume a copilariei la mahala, cu mici „derbedei" si cu o anume poezie a promiscuitatii si semidelincventei. In citeva cazuri, umorul e obtinut prin invocarea ireverentioasa a divinitatii, fara a se viza insa sensuri majore ale existentei umane, ci urmarindu-se simplul amuzament.

Semnificatia umana a umorului se contureaza ulterior, din contradictia ireductibila intre un fond de puritate al virstei tinere si lumea adultilor, cu zone alterate de necinste, ipocrizie si egoism. Verva insufletita, adesea manifestarea bunului simt ascuns sub nonsalanta si „obraznicie", da viata povestirii. „Smecherul din Giulesti", mereu gata sa faca glume, mai bune sau mai proaste, dar in fond suflet de aur, ramine principalul personaj al lui Nicuta Tanase Fara inger pazitor (1977) relateaza intimplari din viata autorului de la nasterea, povestita fabulos-umoristic, la tineretea in Combinatul din Hunedoara, casatoria, primele incercari literare, si pina la plecarea la Scoala de Literatura, intr-o relatare sprintara, nelipsita insa de sinceritatea si emotia evocarii. O serie de romane sint dedicate copiilor, avind in centru pe Iliuta, un baiat istet si plin de imaginatie, impreuna cu care autorul are parte de tot felul de peripetii. Si aici, umorul se isca din contrastul intre naivitatea intimplarilor si seriozitatea cu care sint ele traite de personaje si relatate de narator.

OPERA:
M-am facut baiat mare. Bucuresti, 1954;
Muzicuta cu schimbator, nuvele, Bucuresti, 1956 (ed. IV, 1987);
Derbedeii, Bucuresti, 1957;
Actiunea P. 1500, Bucuresti, 1957;
Cine a pierdut o verigheta. Bucuresti, 1957 (in colab. cu S. Georgescu);
Astazi e ziua mea. Bucuresti, 1959;
Am fugit de-acasa. Bucuresti, 1961;
Ce oameni, domnule!, Bucuresti, 1962;
Plec la facultate. Bucuresti, 1964;
Cruce de ocazie. Bucuresti, 1969;
Lume, lume, soro, lume, patru nuvele aproape autobiografice', Bucuresti, 1971;
Sus miinile, domnule scriitor. Bucuresti, 1972;
Eu si ingerul meu pazitor - Mitica, Bucuresti, 1972;
Ghidul superstitiosului (12 + / zodii). Bucuresti, 1974;
Carte de explicarea viselor. Bucuresti, 1975;
Rapirea ucenicului nevrajitor. Bucuresti, 1976;
Fara inger pazitor sau cum am ajuns scriitor. Bucuresti, 1977;
Un baiat de nadejde, piesa intr-un act (in colab. cu V Stoenescu), Bucuresti, 1977;
Telefonul de la ora nouasprezece. Bucuresti, 1979;
Portrete in aquaforte. Bucuresti, 1981;
M-am facut tata mare. Un fel de jurnal, Bucuresti, 1984.


REFERINTE CRITICE:
Al. Sandulescu, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1954;
H. Zalis, in Tinarul scriitor, nr. 1,1954;
Maria Nicoara, in Scrisul banatean, nr. 1, 1957;
Ov. S. Crohmalniceanu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1957;
D. Isac, in Tribuna, nr. 8,1957;
idem, in Tribuna, nr. 21, 1957;
Z. Ornea, in Gazeta literara, nr. 26, 1957;
S. Bratu, in Gazeta literara, nr. 14, 1957;
E. Simion, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1959;
I. D. Balan, in Luceafarul, nr. 23, 1959;
Al. Oprea, in Luceafarul, nr. 16, 1960;
S. Damian, in Gazeta literara, nr. 18, 1960;
I. Vitner, Prozatori contemporani, 1962;
V. Cristea, in Gazeta literara, ni. 14, 1965;
Marian Popa, in Luceafarul, nr. 1, 1969;
G. Pruteanu, in Convorbiri literare, nr. 6, 1972;
Paul Tutungiu, in Teatrul, nr. 9, 1977;
Dragos Vicol, in Convorbiri literare, nr. 6, 1978.