Nusi Tulliu biografia

Nusi Tulliu


Nusi Tulliu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TULLIU Nusi, se naste la 23 apr. 1872, Avdela (Grecia) - moare in 8 apr. 1941, Bucuresti.

Poet si prozator.

Isi incepe studiile la Clisura (Macedonia), le continua la liceul romanesc din Bitolia si la Facultatea de litere a Univ. din Bucuresti, luindu-si licenta in istorie si limba romana. Urmeaza timp de doi ani Facultatea de Drept, fara s-o termine. In 1905 este trimis la Leipzig pentru a-si pregati doctoratul in istorie. Functioneaza ca prof. inca din anii de studentie la gimnaziul roman din Ianina (Epir), apoi in Romania, fiind, incepind din 1929 si pina la pensionare (1937), prof. la Bucuresti.

Este inspector scolar in Macedonia (1908-l912).

Debuteaza in 1894 cu art. in revista bucuresteana Peninsula balcanica, apoi colaboreaza la alte periodice romanesti:

Albumul macedo-roman, Cele trei Crisuri, Conservatorul, Dunarea. Flamura, Grai bun, Lilicea Pindului, Ordinea, Propilee literare. Romanul de la Pind. Rasaritul, Timpul nou, Tara noastra, Universul etc. Scoate pe cheltuiala proprie revista Pindul (15 nov. 1898 -30 sept. 1899) in care publica versuri si proza in dialect aromanesc. Este director al ziarului Ecoul Macedoniei din Bucuresti, in care publica Murminti fira cruti (1903) singurul roman al literaturii noastre in dialect aromanesc.

Convins ca o opera „trebuie sa fie oglinda mediului in care a fost scrisa", Nusi Tulliu se inspira in poezie si proza din lumea aromanilor din Pind, surprinzind imaginea idilica a vietii pastorilor, carvanarilor sau haiducilor, luptele eroice pentru libertate impotriva turcilor si arbanasilor, ori iubiri sfioase intr-un decor arcadian (Sus la munte, Vaerul aromanului, Tocmai la cele patru strungi, Grai de jale, Cintec de jale, Batrinul, Fata si flacaul etc). Balada Marusea este povestea unei nunti taranesti ca in basme, amintind de Nunta Zamfirei a lui Cosbuc . Prozele evoca peisajul sudic cu vegetatie bogata, legende din batrini, cruzimea vendetelor, tulburarile provocate de invaziile otomane sau albaneze, micile drame ale carvanarilor (Privighetoarea, Unde duce ura si iubirea, Destinul mai tare decit zeii!!. Clopotele, Din trecutul neamului, Suflete obidite, Din ale lumii valuri). Calvarul neamului (1931) se opreste la exodul aromanilor din Macedonia, iar romanul Tragedia unei idile (1928) proiecteaza destinul nefericit al unei iubiri ingenue pe fundalul conflictelor si moravurilor tipice ale unui sat din muntii Pindului. Interesanta prin pitorescul ei insolit, proza lui Nusi Tulliu e compromisa de povestirea anosta, fara ritm si de stilul fastidios, cu suparatoare insertiuni livresti (mitologice). Scrisa atit in dialect, cit si in limba literara, ea este expresia „patriarhalismului pastoral al aromanilor" (T. Papahagi ).

OPERA:
Poesii lirice eroice. Bucuresti, 1902;
File rupte din viata aromanilor, Chisinau, 1919;
Poezii: Original si transpunere literara. Bucuresti, 1926;
Tragedia unei idile. Roman din meleagurile Pindului, Chisinau, 1928;
Calvarul neamului (Exodul aromanilor). Bucuresti, 1931.


REFERINTE CRITICE:
M. Dragomirescu, in Convorbiri critice, nr. 11, 1907;
T. Papahagi, Antologie aromaneasca, 1922.