Paul Sterian biografia

Paul Sterian


Paul Sterian opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

STERIAN Paul, se naste la 1 mai 1904, Bucuresti -m. 14 sept. 1984, Bucuresti.

Poet.

Fiul medicului Eraclie Sterian (autorul unor lucrari insemnate in domeniul medical si al unei piese, Tout pour l'enfant, jucata in 1913 la Paris, la teatrul „Oeuvre", condus de Antoine; regia lui Lugn6 Poe) si al Alexandrinei (n. Gulimanescu). Sotul Margaretei Sterian. Traditie culturala in familia tatalui, unde stralucesc nume ca Aristita Romanescu, Elena Teodorini, N. Vaschide, M. Demelriad, Levaditi. Studii elementare la Scoala de aplicatii a Soc. pentru invatatura poporului roman (1910-l917), apoi la Liceul „Gh. Lazar" din Bucuresti (1918-l921). Licentiat magna cum laudae al Facultatii de Filosofie si Drept a Univ. din Bucuresti (192l-l924) cu teza Emotiile si glandele endocrine ca aplicatie a teoriei lui Parhon. Doctoratul in drept public la Bucuresti (Drepturile de autor) si doctor in drept si stiinte economice la Paris (1926-l929) cu teza La Roumanie et la reparation des dommages de guerre.

La Paris lucreaza, recomandat de M. Vulcanescu, I. Voronca si B. Fondane, la contenciosul Soc. de asigurare „Abeille-accidents". Apreciat de D. Gusti, in echipele caruia efectueaza teste psihotehnice in mediul rural, colaborind la filmul despre zona Dragus (1929). Angajat la Ministerul Muncii (1929-l930), director general al Oficiului universitar de ajutorare a studentilor (1931), calitate prin care devine membru al Institutului de Cooperare Intelectuala si Internationala de pe linga Liga Natiunilor (1932). Bursier Rockefeller la New York (1931). Redactor la Curentul si Cuvintul (1932), consilier economic (1933), administrator la Expozitia de la Paris, consilier economic al legatiei romane din Washington (1938) si sef al legatiei economice romane din New York, fapt pentru care va deveni cetatean de onoare al orasului. intors in tara este angajat la Ministerul Economiei Nationale (1940-41), la Finante (1942), la Externe (1944), director al soc. „Textila romana" (1945-l948), apoi muncitor zilier (1948), contabil (1950), inspector de credite la Tecuci (1951), contabil la Bucuresti (1953), Balotesti (1954), la Aprozar (1956), sef al relatiilor externe la Uniunea Compozitorilor (1957 si 1963), la Institutul de geriatrie (1964-l969). Colaboreaza la Contimporanul, Azi, Floarea de foc, Gindirea, Cuvintul, Unu, Viata Romaneasca s. a.

Daca am acordat un spatiu exagerat sinuoasei evolutii biografice a lui Paul Sterian, am facut-o cu gindul de a demonstra, implicit, importanta covirsitoare a tribulatiilor existentiale asupra creatiei literare in cazul de fata. Caz similar, de altfel, cu atitea altele din cadrul generatiei intelectuale interbelice, unde spiritul versatil si diletantismul (fie si in sensul superior acordat uneori termenului de catre M. Eliade), au facut multe victime. Paul Sterian a fost, in anii '30, un model „generationist", marcat si el de influenta decisiva a lui Nae Ionescu, reflectata dual, atit comportamental, cit si spiritual. Dualitate retinuta, de altfel, si de poezia sa, in care puseurile avangardiste, expresionismul tenebros, cinismul ludic, fronda teologala si erotismul frust convietuiesc (uneori in fericita - estetic -reciprocitate, alteori intr-o discordie cu efecte socante sau suparatoare) alaturi de traditionalismul liric, cu puternice infuzii de ortodoxism „gindirist", cu spiritul psaltic, patosul erotic spiritualizat si elanul mistic de tip carmelit. Impresia produsa de cel dintii plan este, insa, mai puternica, amplele alcatuiri religioase fiind subminate permanent de un „fond nelatin" covirsitor prin virilitatea tonurilor, deservit insa de o retorica grandilocventa, plina de emfaze sterile, angoase contrafacute si aluviuni imagistice, a caror alambicata finalitate spiritualista sufoca firescul emotional.

Temperamental, Paul Sterian este un coleric, lucru denuntat nu numai de poezia sa, dar si de lucrarile sale plastice; cadrele bizantine, structurate conform unei erminii eretice in fond, sint lucrate in tuse expresioniste, de tumult interior si tensiuni divergente. Inegale - cu exceptia Poemelor arabe (1933), volumele sale se impun a fi judecate numai in ansamblul poetic (si mai ales social) al vremii, definit nu doar de Blaga si N. Crainic, de pilda, dar si de Voronca, Tzara si ceilalti. Dupa varietatea prozodica, alter-nind sobrietatea cu efervescenta, din Al Sfintei Cuvioase Paraschiva Cea Noua Acatist (1931), volumul Pregatiri pentru calatoria din urma (1932) instaureaza in poezia lui Paul Sterian un sistem poematic, axat pe energetismul cuminecarii, pigmentat cu sarcasme (Pregatirile si indoielile), al unui, daca putem spune astfel, indracit intru Dumnezeu, pe gesticulatia oraculara, narcisista, marcata de absurd, morbid si erotism navalnic (Ispitirile si pacatuirile), ca si de o anume propensiune catre ascetism (Cairile si rodirile), dublata si aceasta de adoratia prin blasfem (Canonirile si fericirile). Daca in Poemele arabe, probabil cel mai reprezentativ volum al autorului (in ciuda dozei sale de artificialitate), totul gilgiie de seve, de miresme, matasuri, nuri, vegetale cu dubla simbolica (mistica si sexuala) si hedonism - Razboiul nevazut (1944), prin epica sa contorsionata de viziuni, ispite, indoieli, voluptati isi vadeste subreda osatura teoretica, afirmind totusi o vigoare prozodica remarcabila.

OPERA:
La Roumanie et la reparalion des dommages de guerre. Paris, 1929;
Simptomele crizelor economice. Bucuresti, 1930;
Variatiile ciclice ale productiei romanesti, Bucuresti, 1930;
Al Sfintei Cuvioase Paraschiva Cea Noua Acatist, Bucuresti, 1931;
Previziunea preturilor si recoltelor in Romania, Bucuresti, 1931;
Pregatiri pentru calatoria din urma, Bucuresti, 1932;
Poeme arabe. Versuri din O mie nopti si una. Bucuresti, 1933;
Idealul panromanesc si dezvoltarea economica < tarii, Bucuresti, 1938;
Manufacturile nationale, Bucuresti, 1941;
Razboiul nevazut. Vieata de indumnezeire a sfintului parintelui nostru Paisie cel Mare, Bucuresti, 1944.


REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
Histoire des litteratures, sub. dir. Raymond Queneau, 1968;
D. Micu, „Gindirea" si gindirismul, 1975;
A. Paleolog, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 3-4, 1981;
Al. Raicu, in Romania literara, nr. 38, 1984.