Petre Pandrea biografia

Petre Pandrea


Petre Pandrea opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PANDREA Petre (pseudonimul lui Petre Ioan Marcu), se naste la 26 iun. 1904, Bals, judetul Olt - moare in 8 iul. 1968, Bucuresti.

Sociolog, eseisi, memorialist si traducator.

Fiul lui Ion Marcu si al Anei.

Scoala primara la Bals (191l-l915), Liceul Militar „Nicolae Filipescu" de la Minastirea Dealu, Tirgoviste (1915-l922) cu bacalaureatul sustinut („magna cum laude") la Colegiul National „Carol I" din Craiova.

Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti (1922-l926); licentiat si doctor in drept cu teza Filosofia politico-judiciara a lui Simion Barnutiu. intre 1926 si 1933, bursier al statului roman (specializare in enciclopedia dreptului) la Berlin, indrumatori in tara fiind C. G. Mironescu si Mircea Djuvara, iar la Berlin, Rudolf Smed. Concomitent, atasat de presa al Legatiei Romane de la Berlin. in 1930 devine membru al Partidului Comunist German; participa, in 1930, la Congresul Tineretului (Leipzig) si la Bauernkingress (Berlin).

Scrie la revista bilunara Die Linke Kurve (organ al K.P.D.), il cunoaste pe Lucretiu Patrascanu, cu a carui sora, Eliza, se va casatori in . Debutul in Gindirea, 1923, cu art. Literatura care ne lipseste (semnat A.).

In acelasi timp incepe sa colaboreze cu eseuri la Viata Romaneasca, semnind Petre Diacu. Va mai colabora, in timp, la revista Veac nou. Azi, Adevarul, Adevarul literar si artistic, Dimineata, Universul, Minerva, Dreptatea s.a. Va edita revista Viitorul social. Stinga, Cuvlntul liber (seria II, cu T. Teodorescu Braniste, Titus Cristureanu si Al. Sahia). Coautor (in Gindirea, nr. 8-9, 1928, cu pseudonimul Petre Marcu-Bals) impreuna cu Sorin Pavel si Ion Nestor al faimosului, in epoca. Manifest al Crinului alb, ce atesta o criza spirituala tipica pentru tinara intelectualitate interbelica, amestec de anarhism slav si irationalism (a la Homiakov, Kirievski, Aksacov s.a.) cu Berdiaev, Jacques Maritain, Klages si Spengler, un vitalism nietzschean ce leaga „trairismul" generatiei '27 de existentialismul si absurdul de mai tirziu. Stupefiant, Petre Pandrea trece brusc de la cultul irationalitatii activiste la gindirea marxista, asa cum trecuse prin venerarea lui luliu Maniu si cum avea sa coabiteze in cercul lui Mihai Antonescu, semnind, in 1934, prima lucrare din lume impotriva lui Hitler (Germania hitlerista) al carei manuscris Legatia Germana a vrut sa-l cumpere, spre a nu fi publicat, cu doua milioane de marci. Va fi pus pe lista neagra a Gestapo-ului.

Pledeaza ca avocat al Petre PandreaC.R. (1938-l944), salvind de la moarte si de la lungi termene de detentie peste o mie de comunisti (se afla in relatii strinse cu Ion Gheorghe-Maurer si „echipa"). Ofera ajutoare banesti detinutilor antifascisti de la Vacaresti si contribuie la finantarea Frontului Popular si a insurectiei din august . Arestat, retinut, nejudecat - 14 apr. 1948 - 19 nov. . Arestat, judecat, condamnat la 15 ani inchisoare, in . Eliberat (amnistiat politic) in 1964, traumatizat definitiv de anchetele interminabile in cazul Patrascanu, de anii de ocna la Aiud si Ocnele Mari. Reabilitat post-mortem, in . Prieten cu Gh. Dimitrov (caruia i-a acorda si asistenta juridica in timpul procesului incendierii Reichstag-ului), Brancusi, Titulescu, Jean Cocteau, Parvan, Iorga, Virgi) Madgearu, C. G. Mironescu, Avram Bunaciu, Athanase Joja s.a. Eseistica si jurnalistica sa politica si socio-psihologica, precum si cartea despre Brancusi din 1967 il impun cu siguranta printre cele mai efervescente inteligente interbelice. O surpriza substantiala va oferi, insa, publicarea memoriilor sale (Crugul mandarinului valah) din care au aparut, deocamdata, doar incitante fragmente in presa de specialitate.

Itinerariul spiritual al lui Petre Pandrea prezinta aceleasi note - fascinante din perspectiva noastra de azi - care au compus partitura de autentica fervoare spirituala a perioadei romanesti interbelice, deloc scutita de meandre si acorduri contrapunctice, insa revelatoare mai ales din unghiul istoriei ideilor. Petre Pandrea a fost un spirit radical, o inteligenta sclipitoare si nonconformista, traindu-si efervescent ideile si minuind sagace un mecanism complex de punere in pagina a acestora, unde critica sociologica este dublata de eseistica volubila si surprinzator-asociativa, apetitul pentru istorie si economie - de aforistica paradoxala, totul asamblat intr-o retorica speciala, marca inconfundabila a „omului feeric", cum s-a autodefinit. „Iubesc pe cinici si libertatea lor intelectuala", spune Petre Pandrea , personalitate emblematica pentru acea „generatie initial si substantialmente romantica si expresionista", cu „studenti sositi eminescieni sau arghezieni din tara, molipsiti de mediul berlinez", care „s-au convertit la stiinta de valori obiective si la clasicism.

Graficul febrei romantice cazut treptat si stabilizat la stiinte de valori concrete, la neoclasicism, este clar la toti echipierii de odinioara". Spirit radical, Petre Pandrea a trait la fel de sincer si intens anii in care pleda cauza „complectitudinismului" afirmat de „Crinul alb", ca anii - cu mult mai multi - in care s-a manifestat ca ginditor obiectiv, facind filosofie a istoriei si critica sociologica determinista, fascinat deopotriva de Nietzsche si F. Mehring, de Spengler si G. Brandes. Revolta gerontofoba a tinerimii interbelice a avut in Manifestul „Crinului alb" un text programatic. Tinarul Petre Pandrea, care semnase rindurile incendiare ale manifestului („De la abstractizarea geometrizanta a rationalismului si de la insensibilitatea filosofica si morala a umanismului darwinian si materialist, noi ne-am indepartat cu cenusa in gura si vid in suflet, pentru a ne apropia de concretul frenetic si fericitor, de Istorie si autohtonie si credinta. Distrugind pentru totdeauna gratiile unei custi meschine, elaborata de filosofia iluminismului francez importat in Romania, noi am gustat pentru prima oara fericirea complectitudinii omenesti si a libertatii infinite limitate doar de zei") va deveni in scurta vreme ginditorul marxist de extrema stinga, trecind de la „Weltanschauung" la activismul fervent, pentru a ajunge, la maturitate, un spirit lucid, echilibrat, abordind obiectiv, stiintific, realitatea politico-eco-nomica si, in consecinta, literatura si arta.

Principalele sale lucrari sint Germania hitlerista (1934), Portrete si controverse (I-II, 1945-l946) si Brancusi. Amintiri si exegeze (1967), urmate fiind de Psihanaliza judiciara (1934), Criminologiei dialectica (1945) si de aforismele din Pomul vietii. Jurnal intim -l944 (1946). Sociologia lui Petre Pandrea analizeaza starea de paupertate a Romaniei, dependenta sa geopolitica, afirmind, dupa W. Rathenau, ca destinul national depinde in mod capital de destinul economic. In Portrete si controverse se analizeaza dinamica politica a tarii, factorul determinant pe care il reprezinta petrolul, sistemul electoral si sinuozitatile sale venal-agresive, iar medalioanele unor personalitati ca Lenin, Tolstoi, Stere sau Lucretiu Patrascanu afirma indirect optiunile autorului.

Diferit de teoriile unor St. Zeletin. H. Sanielevici si V. Bratianu, Petre Pandrea afirma ca destinul Romaniei, prin datele sale specifice, nu este obligat sa parcurga tot ciclul capitalist si ca poate trece direct la sistemul socialist. Germania hitlerista (1934) este o analiza obiectiva si sagace a fenomenului reprezentat de Petre PandreaN.S.D., cu documentarea la fata locului; abilitatea, insotita de monstruozitati, a ascensiunii lui Hitler, menghina social-economica strinsa treptat pina la sufocare, aportul micii burghezii, al marilor industriasi si al teoriilor nationaliste, paralel cu antisemitismul ce masca furia financiara, expansionismul sau manevrele diabolice ale clanului politic (Moeller van den Bruck, Franz von Papen, Rosenberg, Goebbels, Goring ele.) alcatuiesc substanta unui studiu de certa profunzime si viabilitate. In plan strict profesional, ca jurist si criminolog, Petre Pandrea aduce o serie de imbunatatiri si nuante in interpretarea fenomenelor psiho-criminale; pledind pentru O noua categorie de concepte juridice („mitul juridic", centru focalizator, reprezentat, de pilda, de ideea de suveranitate) sau pentru aplicarea, in cadrul interogatoriului judecatoresc, a mijloacelor tehnice de sondare psihanalitica, Petre Pandrea se raporteaza nu o data la arta si literatura (Tolstoi, Dostoievski), la Freud cu un talent psiho-analitic indubitabil. Tocmai aceasta calitate formeaza valoarea paginilor dedicate lui Brancusi, unde ceea ce primeaza este axa psihologica, urmarindu-se organicitatea acelui „napoleonid valah" si „profesor de energie" care era autorul Coloanei.

Accentul pus pe analiza energiei brancusiene (in erotica, spiritualitate, etica), pe relatiile cu Modigliani, Joyce, Pound, Maria Tanase s.a., pe specificul etnic, de bunul-simt ancestral, de osmoza a contemplativitatii cu ingeniozitatea personalista, confera demersului lui Petre Pandrea o nota sigura de interes in descifrarea personalitatii brancusiene. La fel, aplicatia freudiana (complexul oedipian) la opera lui Panait Istrati, din pacate prea putin uzitata in exegezele ulterioare. Dintr-o asemenea perspectiva se cuvin citite si autoscopiile din Pomul vietii (1946), axate pe forta morala si sinteza virilitate-asceza, pe radicalismul expresiei si spleen-ul generat de lumea ideilor, pe solitudine si familie, pe obsesia neantului sau pe cea a iubirii. Patosul ideilor, dar si rigoarea stiintifica a demonstratiilor, sinteza e-lementelor social-politice cu cele economice si culturale (in ciuda unor limitari sociologizante) - calitate destul de rar intilnita in istoria ideilor de la noi, stilul tensionat, elastic si asociativ al paginilor sale, fac din Petre Pandrea un reper major in cadrul eseisticii si istoriografiei romanesti.

OPERA:
Die Verwaltungsreform in Rumanien, Breslau, 1931 (in Zeitschrifi fur Ostrecht): Beitrage zur Montesquieu's deutscher, Rechtsquellen. Eine Uniersuchung der hinterlassenen. Bucuresti, 1932, teza de doctorat;
Psihanaliza judiciara. Bucuresti, 1934;
Germania hitlerista. Bucuresti, 1934;
Filosofia politico-juridica a lui Simion Barnutiu, Bucuresti, 1935;
Procedura penala. Bucuresti, 1938;
Aurel C. Popovici, Die Vereinigten Staaten (Stat si natiune), trad. de ~, Bucuresti. 1938;
Legea devizelor. Bucuresti, 1939;
Doctrina moderna a pedepsei. Bucuresti, 1941;
Aur si sabotaj. Bucuresti, 1943;
Chestia sociala in Romania, Bucuresti, 1946;
Portrete si controverse, I, Bucuresti, 1945;
II, 1946;
Criminologia dialectica. Bucuresti, 1945;
Pomul vietii. Jurnal intim - 1944, Bucuresti, 1946;
Helvetizarea Romaniei, 1947 (ms nepublicat);
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. de ~, Bucuresti, 1956 (alte ed. 1967, 1973);
Brancusi. amintiri si exegeze. Bucuresti, 1967;
Eseuri (Portrete si controverse. Germania hitlerista, Pomul vietii), antologie de Gh. Stroia, pref. de G. Ivascu, Bucuresti, 1971;
Atitudini si controverse, ed. ingrijita, cuvint inainte si note de Gh. Epure, Bucuresti. 1982.


REFERINTE CRITICE:
M. Sevastos. Amintiri de la „Viata Romaneasca", 1966;
VI. Streinu, Pagini de critica literara, II. 1968;
Al. Piru, Panorama;
Al. Cerna-Radulescu, Arbori din tara promisa, 1973;
M. Bucur, Istoriografia;
Al. Piru, Reflexe si interferente, 1974;
D. Micu, „Gindirea" si gindirismul, 1975;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, III;
Z. Ornea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980;
idem, in Romania literara, nr. 29, 1981;
C. Ungureanu. in Orizont, nr. 43,1982;
Z. Omea, in Romania literara, nr. 28, 1984;
idem. Actualitatea clasicilor, 1985;
Irina Badescu, in Luceafarul, nr. 1, 1985;
V. Craciun, in Contemporanul, nr. 37, 1986;
M. Marcian, in Luceafarul, nr. 40;
41, 1986.