Pompiliu Paltanea biografia


Pompiliu Paltanea opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PALTANEA Pompiliu, se naste la 28 iul. 1889, Braila - moare in (dupa 1931), Paris.

Dramaturg si critic literar. Fiul lui Ioan Paltanea, „comersant". Termina Liceul „N. Balcescu" din Braila in 1908, si Univ. din Bucuresti (licenta in filologie romanica) in .

Specializare la Paris, inainte de primul razboi mondial. Atasat de presa la Paris, in timpul razboiului, colaborator la Romanul. Journal hebdomadaire franco-roumain in 1917, apoi redactor-sef al saptaminalului Le Courrier franco-roumain (1920-l921), condus de Cincinat Pavelescu. Dupa razboi, pregatea tot acolo un doctorat in litere pe care nu l-a sustinut niciodata.

Colaboreaza la Mercure de France. Corespondent la Paris al ziarului Universul. A publicat poezii, nuvele si art. in Vieata noua. Autor al piesei intr-un act Gaudeamus (1911) si al unui Triptic dramatic (1912). Discipol fidel al lui Ov. Densusianu, risipit intr-o publicistica abundenta si fara relief. A tradus (in colab.) din Horatiu, Vergiliu si Plaut.

Afirmat intii ca autor dramatic in cenaclul Vietii noi, prima sa incercare dovedeste vioiciunea necesara, desi e vorba doar de o farsa studenteasca in versuri: Gaudeamus (1911). Actul are antren si o anumita poezie, sustinuta de versificatia spumoasa, care rezulta mai ales din intilnirea unui subiect vag parodic (alegeri in societatea studentilor) cu o atmosfera decent romantioasa coborind probabil din Heidelbergul de altadata. Pretentia de a aborda existential conflictele casniciei moderne, sub care se ghicesc antagonisme de mentalitati si epoci, anihileaza insa tripticul dramatic compus din Darul muzelor. Fugind de Charibdos si Jocul zeilor.

Autorul nu are talent dramatic propriu-zis, si piesele „serioase", imaginate intr-un mediu necunoscut - al artistilor si al inaltei societati - sint coplesite de o verbozitate pretentioasa, amorfa; personajele, cu nume imposibile, nu au identitate reala, iar conflictele sint false.

Ca prozator, Pompiliu Paltanea cultiva o literatura poematica, discursiva, a starilor de spirit incerte, de oarecare interes prin ambianta stranie in care unele texte isi desfasoara actiuni misterioase, in maniera liii Villiers de l'Isle Adam. Povestea frumoasei Psyche sugereaza transpunerea mitului cunoscut in termenii oarecum diferiti ai copilariei, eroii presimtind parca in ei statura viitorilor adulti.

Ca ideolog al gruparii Vietii noi, a publicat un lung studiu despre doctrina si opera simbolistilor, bazat pe propozitiile teoretice ae lui Ov. Densusianu si pe ample exemple din literatura curentului larg, de la Poe la Fr. Jammes si Samain; Pompiliu Paltanea sustine ca „toate inovatiile simbolistilor sint pornite nu din dorinta usoara de a se singulariza, ci raspund unei cerinte intime", ca nu reprezentantii literaturii taraniste, ci simbolistii au reflectat cu adevarat viata cimpeneasca si au asimilat creator influenta folclorului, si ca teritoriile descoperite recent - literatura orasului, a masinismului, cultul energiei creatoare - reprezinta o directie fireasca a dezvoltarii artei universale (Adevar si legenda. Puncte din esetica noua, 1914-l915). Dupa razboi, a tinut citiva ani cronica romaneasca la Mercure de France, trimitind colaborari diverse si la ziare din tara.

Lipsa disciplinei si a perseverentei intr-un domeniu au marginalizat treptat o activitate risipita, fara realizari concrete, pe masura unei inzestrari reale.

OPERA:
Gaudeamus. Piesa din viata studenteasca, intr-un act, in versuri. Bucuresti, 1911;
Triptic dramatic. Bucuresti, . Traduceri: Horatiu, Satirele, traduse din latineste in metru orig. si insotite de note explicative, de - si T. Dinu, Bucuresti, 1910;
Comediile lui Plaut, traduse din latineste de T. Dinu si ~, Bucuresti, 1912 (ed. II, in Antologia literaturii universale, I, Bucuresti, 1970).


REFERINTE CRITICE:
V. Hanes, in Noua revista romana, nr. 11, 1911;
C. Papacostea, in Convorbiri literare, nr. 5, 1911.