Raicu Alexandru biografia

Raicu Alexandru


Raicu Alexandru opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

RAICU Alexandru, se naste la 18 iun. 1914, Hirsova, judetul Constanta - moare in . Poet si prozator.

Fiul lui Cristea Raicu, mecanic, si al Mariei (n. Bicovescu). Liceul, terminat in 1932, la Oltenita. Urmeaza Medicina, un an, apoi Facultatea de Litere, absolvita in . Profesor la diferite licee bucurestene, ziarist si redactor la Seara, Capitala, Fapta, Frontul plugarilor si Agerpres. Secretar responsabil de redactie la Natiunea lui G. Calinescu (1946-l949). Redactor sef la Muncitorul agricol (195l-l954) si redactor la Agricultura (apoi Agricultura socialista), intre 1954 si .

Debuteaza in revista Limba romana (1932). Debut editorial cu volum de poezii Vitralii (1936). A editat revista Pegas (1932-l935). A colaborat mai ales la Gazeta literara si Romania literara. Activitatea de scriitor a lui Raicu Alexandru, desfasurata pe parcursul a cinci decenii, este diversa si contradictorie. A publicat volum de versuri (Hronic, 1939; Cintec de tarina, 1939; Cetatile inecate, 1941; O Intlmplare cu talc, 1956; Sosesc romantic, 1968; Ne.-cunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, 1971; Rondelul gradinii de sidef, 1974; Viata, clntecele si sperantele cioplitorului de barcaze, 1976; Cartea diminetii, 1978; Adio, Baudelaire, 1981), povestiri si nuvele (Viitoarea, 1950; Cerbul de lumina, 1977), romanul Puntea din vale (1948), memorialistica (Luminile oglinzilor, 1974), reportaje (Drumuri de tara, oameni si cooperative, 1957), note de calatorie (Vizite, 1955), carti pentru copii (Un alai la pescuit, 1972). A tradus din Zilahy Lajos si James Hilton (romanul Scadenta destinului).

In opera lui Raicu Alexandru poezia ocupa un loc distinct si constant. Textele publicate in volume nu abdica de la idealul romantic, formulat inca din 1936 (Vitralii). Poezia e interesanta atita timp cit nu e ilustratie la o ideologie, cum este cazul volumului Hronic (1939) si mai ales Cetatile inecate (1941), unde misticismul crestin este unul de recuzita:

„De-acum calatori-voi mereu:
M-am bagat cioban la Dumnezeu.
Ziua pazesc turme de stele []" (Cioban la imparatie).


Melancolia pluteste deasupra lumii, in variate forme:

„intr-o noapte vor trece copii cu clopotei,
La geam vor veni anii tai si ai mei,
Vor privi sfios inauntru; si-apoi
Uitarea-si va arunca grea lespedea pe noi" (Dincolo de vami).


Miscarile sint estompate, linistea este preferata agitatiei: „Ne-am invalit pumnii in liniste dulce" (Unde sintem?). Pe cind „luna-si topea degete de ceara" si trecea „o filfiire alba de racoare", poetul isi gaseste vreme sa observe, cu tandrete, farmecul discontinuu al obiectelor scoase pe rind din amintire. Romantismul de esenta al poetului va ramine, in volumele de dupa 1941, oarecum separat de textul propriu-zis, scindare in care vedem o obosire prea timpurie a talentului. Se face simtita din ce in ce mai puternic influenta lui Arghezi, atit in prozodie cit si in imagistica. Iata, de exemplu:

„Aici a fost atunci intii
Inima pironita-n cui,
Nedezlegata, neinteleasa:
Inima de mireasa".


Versurile sint lasate sa incinte doar auditiv; poezia se cere citita cu pauze mari si intonatie. Dupa aproape trei decenii de „tacere poetica", Raicu Alexandru publica volumul Sosesc romantic (1968), in care modelele sint asimilate cu siguranta, in directia unor delicii macedonskiene. Poezia este fragmentara si cantabila. Aluziile culturale impinzesc versul, epurat acum de orice tezism. Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru (1971) prezinta un peisaj conceptual sensibilizat, lipsit de elemente narative. Autorul isi gindeste, in aceasta perioada, volumele ca intreguri, ceea ce contrabalanseaza inegalitatea valorica a versurilor. Rondelul gradinii de sidef (1974), poezie care da si titlul volumului, este citabila in intregime, fiind manifestul poetic al lui Raicu Alexandru :

„Tot mai brumata, in cascade,
tot mai cuprinsa de clestar,
gradina plina de naiade
isi joaca pomul circular.

Din garile de plumb, nomade
m-atrage-n ape; si tresar:
Din vechiul mar de aur cade
un fruct ce-l voi jrimi in dar;
si-alerg prin corzi si-nalte mlade
gradina-mi s-o cistig la zar

lot mai brumata-i, in cascade".


Cartea diminetii (1978) si Adio, Baudelaire (1981) sint volume de descriptii lirice facute cu modestie. Proza autorului insumeaza o nuvela (Viitoarea, 1950), in care se celebreaza entuziast victoria fortelor de ordine asupra chiaburului; un roman al colectivizarii (Puntea din vale, 1948) si o colectie de reportaje bucurestene (Hai cu mine, 1942) scrise agil dar nu voios.

OPERA:
Vitralii, versuri, Bucuresti, 1936;
Hronic, versuri, Bucuresti, 1939;
Cintec de tarina, versuri, Bucuresti, 1939;
Cetatile inecate, versuri. Bucuresti, 1941;
Carnet de soldat, Bucuresti, 1942;
Hai cu mine, proze, cu o pref. de Ionel Teodoreanu, Bucuresti, 1942;
Puntea din vale, roman, Bucuresti, 1948;
Viitoarea, nuvela, Bucuresti, 1950;
Vizite, note de drum. Bucuresti, 1955;
O intimplare cu tilc, versuri, Bucuresti, 1956;
Drumuri de tara, oameni si cooperative, insemnari. Bucuresti, 1957;
Sosesc romantic, versuri, Bucuresti, 1968;
Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru, versuri, Bucuresti, 1971;
Un alai la pescuit. Bucuresti, 1972;
Luminile oglinzilor, amintiri literare. Bucuresti, 1974;
Rondelul gradinii de sidef, versuri, Bucuresti, 1974;
Anotimpul izvoarelor, versuri, Bucuresti, 1975;
Viata, cintecele si sperantele cioplitorului de barcaze, versuri, Bucuresti, 1976;
Cerbul de lumina, povestiri, Bucuresti, 1977;
Cu George Franga despre Muzeul Teatrului National, Bucuresti, 1977;
Cartea diminetii, versuri, Bucuresti, 1978;
Adio, Baudelaire, versuri, Bucuresti, 1981;
Secretul de la fintina rosie. Bucuresti, 1982;
Autografe. File de istorie literara, Bucuresti, 1983;
intrarea in padure, versuri. Bucuresti, 1984;
in gradina de lumina. Bucuresti, 1984;
Pasteluri si balade. Bucuresti, 1987;
Un caz neobisnuit, Bucuresti, 1989;
Descoperirea pasarii Sitela, cu un cuvint inainte de G. Ma-covescu, Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
C. Cublesan, in Tribuna, nr. 41, 1968;
D. Micu, in Gazeta literara, nr. 26, 1968;
H. Badescu, in Steaua, nr. 13, 1971;
A. Baranga, in Saptamina, nr. 37, 1971;
nr. 49, 1971;
Al. Stefanescu, in Luceafarul, nr. 42, 1971;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 40, 1971;
V. Baran, in Romania literara, nr. 23, 1974;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 51, 1974;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 42, 1974;
V. Cristea, ibidem, nr. 2, 1975;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 48, 1975;
C Ciopraga, in Cronica, nr. 35, 1976;
M. Muthu, in Steaua, nr. 1, 1976;
I. Maxim, in Orizont, nr. 1, 1977;
R. G. Teposu, in Steaua, nr. 1, 1977;
V. Crislea, in Romania literara, nr. 26, 1978;
D. Micu, ibidem, nr. 27, 1979;
Constanta Calinescu, . Faiter, Dimensiunile unor vocatii, 1979;
H. Zalis, in Romania literara, nr. 38, 1981;
G. Calinescu, Istoria (ed. II);
G. Arion, in Flacara, nr. 6,1984;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 24, 1984;
Al. Jebeleanu, in Orizont, nr. 30, 1989;
T. Vargolici, in Romania literara, nr. 29, 1989.