Ralet Dimitrie biografia

Ralet Dimitrie


Ralet Dimitrie opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

RALET Dimitrie, se naste la 1817 (?) - moare in 25 oct. 1858, Botosani. Prozator, dramaturg si poet. Fiul spatarului Alexandru Ralet din Botosani si al Mariei, fiica bogatului negustor bucovinean, baronul Teodor Mustata. Dupa informatii secundare, ar fi studiat in Polonia.

Debuteaza in 1837 cu o placheta de traduce Placerea simtirei. Presedinte al tribunalului din Botosani (1841), director al Departamentului Dreptatii sub Grigore Alex. Ghica (1849), Ministru al Cultelor si invatamintului (1854), secretar al Divanului ad-hoc (1857). Membru marcant al partidei nationale in 1848 si apoi al Comitetului unionist (1856). Diletant de talent, Ralet Dimitrie scrie o proza savuroasa, in care acuitatea observatiei este potentata de ironia indulgenta a moralistului: Suvenire si impresii de calatorie in Romania, Bulgaria, Constantinopole (1858).

Ca mai toata generatia sa, Ralet Dimitrie incepe prin a publica versuri, traduceri si imitatii de un romantism melancolic aflat sub semnul tutelar al lui Lamartine. O data depasit momentul mimetic, el isi valorifica inclinatia spre satira si observatie morala in fabule, in versuri si fiziologii in proza; daca primele sint cu totul anodine, fiziologiile (mai ales cele publicate in Propasirea) sint printre cele mai reusite ale epocii, remarcabile prin vioiciune de spirit, putere de observatie, umor si talent de portretist. Satira unor defecte individuale ca snobismul, cochetaria, incultura, vizeaza de fapt falsitatea structurala a societatii contemporane, in care doar taranimea - anticipatie a samanatorismului - i se pare autorului neatinsa de avalansa formelor fara fond: „in norodul cel prost mai gasesti simplitatea fireasca, naravuri neamestecate si nedestoi-nicie de a se fatari [] Numai boierii fug de a ramine romani". In urma evenimentelor de la 1848, Ralet Dimitrie publica pe foi volante un ciclu de satire care s-a bucurat de mare raspindire, Plutarftul Moldovei; adevarate pamflete versificate, aceste satire scrise intr-un moment de mare cumpana, fara nici o intentionalitate artistica, au calitati indiscutabile, dincolo de documentul social propriu-zis, decurgind tocmai din retorica involuntara a indignarii, din avalansa demascatoare a faptelor care contureaza uriase caricaturi morale ale lui Minai Sturdza si ale camarilei sale.

Tot satira sociala, nutrita din experienta scurtei sale cariere judecatoresti, alcatuieste substanta celor patru monoloage dramatice publicate in 1857, in genul „cinticelelor comice" ale lui Alecsandri ; dintre protagonisti se detaseaza Harta Razasul, un fel de Ion Roata de o intelepciune hitra, afectind „prostia" taraneasca, un fel de fata autohtona a ignorantei socratice, pentru a pune in evidenta absurditatea si venalitatea judecatorilor vremii. Ca si la Alecu Russo , opera sa este in buna parte inspirata din iubirea pentru tarani, pentru popor, a carui viata si ale carui virtuti ii sint bine cunoscute; el cere „desfiintarea serbiei care ne paralizeaza puterea nationala, care face pe intreg poporul roman nepasator catre o patrie ce nu-i da nici un drept" (In Unire sta puterea, din 1857).

Capodopera sa si una dintre cele mai bune carti ale genului din secolul XIX este descrierea calatoriei facute la Constantinopol, in 1855, impreuna cu C. Negri . Noutatea peisajului, plin de pitoresc si de contraste neasteptate, ii inspira si descrieri lirice, in nuanta romantica, dar si numeroase tablouri de gen, mici schite ale unor medii diverse (cafeneaua, piata, locurile de plimbare, viata de familie a turcilor, administratia s.a.m.d.), pline de umor, de fantezie, dar si de luciditate. Observator binevoitor al unei lumi si al unei culturi careia ii accepta contradictiile si-i respecta vechimea, ca Nerval la Cairo, Ralet Dimitrie traverseaza cu o curiozitate constanta orasul, cautindu-i trasaturile specifice, culoarea proprie, atmosfera caracteristica; de fapt, in mai toate imprejurarile, scriitorul este fascinat si treptat cucerit de furnicarul ametitor al multimii, pe strada, in bazar, la plimbare, lume pe care incearca sa o inteleaga judecind-o din interior, cunoscindu-i istoria, traditiile, parerile, conversind cu oameni simpli, caiccii, negutatori, trecatori („un turc sarac pe care-l intilnisem la Bebek") etc., facind sa i se traduca proverbe, citind traduceri, aprofundind detalii de jurisprudenta, religie, educatie. in contrast cu turistul obisnuit, pe care-l ironizeaza adesea pentru ca-si iransporta pretutindeni propria sa lume inchisa, impenetrabil de fapt la experiente noi, Ralet Dimitrie cauta sa depaseasca mereu aparentele, aspectul „exotic", prin cunoasterea vietii autentice, cotidiene, a oamenilor obisnuiti. Fiind si o descriere a calatoriei de la Iasi la Constantinopol, cartea ofera date pretioase despre atmosfera entuziasta, favorabila Unirii, intilnita la Bucuresti, informatii despre folclorul romanesc, despre viata bulgarilor sub dominatia otomana etc.

OPERA:
Placerea simturi. Iasi. 1857;
Scrieri, Iasi, 1840;
Scene nationale. Bucuresti, 1857;
Suvenire si impresii de calatorie in Romania, Bulgaria, Constantinopole, Paris, 1858;
Suvenire si impresii de calatorie in Romania, Bulgaria, Constantinopole, ed. ingrijita, pref. si note de M. Anghelescu, Bucuresti, 1979.


REFERINTE CRITICE:
G. Vegezzi-Ruscalla, in // mondo letterario, nr. 10, 1858;
Maria Frunza, in Studii si cercetari stiintifice (Iasi), seria Filologie, fasc. 1, 1961;
P. Cornea, Originile;
FI. Faifer, in Anuar de lingvistica si istorie literara, XX, 1972;
M. Zaciu, in Vatra, nr. 9, 1974;
D. Popovici, in Studii literare, U, 1974;
M. Anghelescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, 1975;
Gh. Sibechi, in Revista de istorie, nr. 1, 1979.