Robot Alexandru biografia

Robot Alexandru


Robot Alexandru opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

ROBOT Alexandru (pseudonimul lui Alter Rottman), se naste la 15 ian. 1916, Bucuresti - moare in 1941, (?). Poet. Liceul „Spiru Haret" din Bucuresti, neterminat. Redactor la Rampa (1932-l934). in 1935, toamna, se stabileste la Chisinau, devenind redactor la Gazeta Basarabiei, iar in 1940 la ziarul Moldova socialista. Acum proiecteaza volum A inflorit Moldova, niciodata definitivat. Mobilizat in cel de-al doilea razboi mondial, moare pe front, necunoscindu-se data exacta si locul.

Debuteaza cu versuri in . A frecventat cenaclul „Sburatorul". Ca si Aureliu Cornea, Robot Alexandru a avut o existenta precara si tenebroasa, traind o vreme in suferinta si vietuind in locuri obscure.

Colaboreaza la Discobolul, Bobi, Ulise, Viata literara, Vremea, Cuvintul liber, Comsomolistul Moldovei, Scinteia leninista s. a. A lasat in ms doua volum de versuri (Plecarile si popasurile poetului si Imblinzitorul de cuvinte) si romanul Music-hall, publicat postum in revista Viata Romaneasca (nr. 11; 12, 1969), o relatare despre legatura stranie dintre doi dansatori, mama si fiu, cu accent pe ambiguitatea dintre sentiment si instinct. Poezia lui Robot Alexandru este emanatia unei sensibilitati exacerbate, cu predilectie pentru fastul tenebros, comunicata spontan, in versuri impure, dar pregnante: Apocalips terestru (1932), Somnul singuratatii (1936).

Insuficient maturizat artistic, cu multe stingacii stilistice si cu o nota destul de accentuata de declamatie sterila, poetul Robot Alexandru era, totusi, un talent indiscutabil si, daca imprejurarile i-ar fi permis, o promisiune pentru poezia postbelica. In Apocalipsterestru (1932), imaginile violente si reprezentarile crude, de mare efect, se amesteca cu banalitati si imagini decorative, simple artificii poetice. Viziunea este baroca, sugerind o degradare a vitalului in sepulcral. Poetul are gust pentru morbidezza, pentru tenebros si apocaliptic, infatisind extinctia in chip fastuos. Viata e vazuta ca teatralizare a trairii, ca exhibare a mortii:

„Numeri pe pulpi heruvii precistei bizantine
Si gleznele urmeaza in serpi linga pacat,
Cetatea moare-n singe cu sabiile pline
Si dantul carnii tare rivneste in barbat".


Acuitatea perceptiei produce adesea „vedenii salbatece", un fel de bucolism fabulos, in culori tari, ca in Privelistile lui Fundoianu:

„Rasufletul necheaza in seaua hergheliei
Si urca in galeata un capat de fintina".

Citiva „psalmi" imprima acestei degringolade viscerale un substrat moral, prin raportarea la figura lui Iisus. Somnul singuratatii (1936) renunta la imaginatia salbatica si impulsiva, autentica in toata violenta ei, in favoarea unei expresii mai clasicizate, pastrind insa perceptia maladiva:

„intr-o padure de jaratec
Oprita-n miinile lui oarbe
Ghiceste viata si salbatec
Pojar din primavara soarbe".

Cele doua volume ramase in manuscris nu reusesc sa defineasca un profil distinct, oscilind intre reveria provinciala, de descendenta traditionalista, si excesul de macabru. Unele poezii surprind totusi memorabil spaima naturii, impingind tristetea pina la delirul trairii: „E undeva un sunet de cuie si de scinduri. / Prin toamna simti o truda de mester in sicrie". Poezia spontana si necizelata a lui Robot Alexandru, lipsita de unitate stilistica, comunica prin misterul malefic si fiorul halucinant al viziunilor semnele unui lirism substantial, nefinalizat insa in chip superior.

OPERA:
Apocalips terestru, versuri. Bucuresti, 1932;
Somnul singuratatii, versuri, Bucuresti, 1936;
Scrieri alese, studiu introductiv de S. Cibotaru, Chisinau, 1968.


REFERINTE CRITICE:
E. Lov'inescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;
G. Calinescu, Istoria;
Perpessicius, Mentiuni, IV;
C. Baltazar, Scriitor si om, 1947;
P. Constantinescu, Scrieri, IV;
D. Micu, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1970;
Ov. S. Crohmalniceanu. Literatura, II;
Vladimir Streinu, Pagini, V.